Un pahar cu apă

20 mai 2020
Un pahar cu apă jpeg

Dacă pui pe masă un pahar plin pe jumătate cu apă, perspectiva ta asupra lumii poate să varieze în funcție de felul în care te învîrți în jurul paharului. Poți fi foarte optimist dacă o iei spre est sau foarte pesimist dacă o iei spre vest, moderat pozitiv, catastrofal de pesimist, sud-est, nord-vest, și tot așa. Poți ridica paharul în dreptul ochilor și poți privi prin jumătatea goală spre zenit. Poți întîlni vidul. Poți să-l lași să te aspire, să te transforme în nimic. E clar că drumul ăsta nu e bun. Doar un centimetru mai altfel, dacă ai privi prin jumătatea plină, ai fi în largul mării, plutind spre curcubeu.

Și da, vrei să ridici paharul sus de tot și să te uiți spre lume doar prin lentilele decalate și încălecate ale apei și ale albastrului. Dar știi că speranța este un lucru periculos. Nu e un pod de beton aruncat peste neant, speranța e exact la fel de zdravănă și solidă ca o pînză de păianjen. Și pe ea trebuie să treci dincolo.

Se întîmplă uneori să calci greșit și să te trezești în mijlocul deșertului. Drept prin gaura de iepure. De jur împrejur, doar dune nesfîrșite de nisip fierbinte și nici o picătură de apă la orizont. Realizezi că apa a dispărut pentru totdeauna. Cel puțin asta simți. Pînă la os. Totul e atît de nesfîrșit de cumplit și de lipsit de orice speranță, creierul tău rațional vede cu o așa putere adevărul gol-goluț de parcă ar fi scris cu bolovani uriași de piatra cosmică. Totul e fără speranță. Fără sens. Nu se mai poate face nimic. Nu există ieșire. Nu există apă. Te poți întinde pe nisipul fierbinte, cum de altfel îți și vine s-o faci, poți abandona lupta, puterea rațiunii e atît de mare, încît lipsa evidentă a oricărei variante de viitor ar dobori și un centaur, poți accepta, te poți întinde, poți lăsa nisipul clocotit să te cuprindă, să te strîngă în brațele lui lipicioase, de cristale topite și înghețate, să te înghită la modul absolut. Măcar așa să te întîlnești și tu cu absolutul! Asta a fost tot, îți poți spune în timp ce te dizolvi în abisul fără margini.

Puterea disperării nu poate fi egalată de nimic.

Dar cine ești tu să spui că totul e fără speranță?! Chiar așa, cine te crezi?! De cîte ori drumul vieții nu a cotit-o într-un mod cu totul și cu totul neașteptat, incontrolabil, cu totul uimitor?! Dar chiar te crezi buricul pămîntului?! Oracolul din Delphi?! Să declari cu atîta emfază și certitudine absolută că nu mai e nici o speranță?! Mereu te dai mare, zău așa. E timpul să renunți la ideea asta atît de autosuficientă a propriei deșteptăciuni. A logicii bazate pe fapte indubitabile, reale și pipăibile. O fi deșertul deșert, absolut deșertic, dar stă în puterile tale să te scuturi de iluzia raționalității infailibile, să vezi ușa aceea albastră. Să vezi apa. Ușor transparentă, adevărat, ușor instabilă. Fata Morgana supranumită poate, dar e acolo. E timpul să speri. În mod ilogic, irațional e timpul să nu crezi ce vezi și să vezi ce vrei să crezi. E timpul să devii Don Quijote, că doar nu degeaba s-a inventat conceptul. În acest moment al vieții tale e timpul să îl vezi în fața ochilor pe ilustrul personaj, atît de sublim în curajul și pasiunile lui, atît de măreț în nebunia lui. Cel ce a refuzat deșertul și evidența lui. Cu un singur pas s-a avîntat dincolo de rațiune. Nimeni altul nu a reușit să îl depășească în sublimarea puterilor inimii. Ceea ce mă face să cred că nu e  mare scofală de capul rațiunii și al prăpăstiilor ei.

Pînza de păianjen a speranței, catharsis și catalizator al tuturor energiilor tale, e gata să te înfășoare, e gata să fie creată de subconștientul tău minunat de donquijotesc, e gata să se întărească sub pașii tăi ce se clatină deasupra prăpastiei.

Dă-ți voie să speri, să lupți cu toate morile de vînt, să mergi înainte, croindu-ți drum printre pietrele măcinatoare ale realității. N-ai nimic de pierdut. Cealaltă variantă unde te duce?! În tărîmul de Nicăieri. Mai rău de atît nu poate fi. Ai fost deja acolo. Gata să mori cu rațiunea de gît. Gata să devii una cu seceta, cu nisipul timpului.

Fii propriul tău cavaler rătăcitor și permite-ți să speri. Rătăcit sau nu, poate vei modela o altă realitate cu speranța ta fierbinte, albastru turcoaz, speranța ta solară.

Pășește afară din deșertul lumii. Nu-ți trebuie decît curaj. Curajul de a a respinge evidența, de-a ieși din tabloul cu rame de oțel alb. Curajul de a te încrede în subconștientul tău uimitor si atoateștiutor mai mult decît în conștientul amar, cinic pînă la durere.

Curajul de a spera, în ciuda a tot și a toate.

Ce loc minunat de trăit e inima ta don quijotească! Cu adevărat e în partea luminoasă a lumii.

Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte! jpeg
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte!
Vremea sloganelor goale a trecut, puneți-vă centurile, criza e România Noului Normal.
Virusul ca metaforă jpeg
Virusul ca metaforă
Alienarea era un sentiment real al vieții. Însă în zilele noastre nu mai poate fi așa. În extazul comunicării, subiectul se contopește cu obiectul, interiorul cu exteriorul, toată lumea este conectată organic cu toată lumea și cu toate.
Alergînd pe sloiuri de gheață jpeg
Alergînd pe sloiuri de gheață
De cînd cu pandemia asta nenorocită, ne amînăm și respiratul. Ne-am pierdut chipul în spatele măștilor albe. Nu mai știm cine sîntem. Îmbrățișările, libertatea și rîsul cu prietenii au fost amînate și ele.
Reflecții din izolare jpeg
Reflecții din izolare
Starea de anxietate este crescută și este firesc să fie așa, sunt multe necunoscute, iar predictibilitatea vieții ce părea că o avem a dispărut.
Nu pot să respect nefericirea jpeg
Nu pot să respect nefericirea
Nu înțeleg sentimentul de cușcă, de colivie, pe care îl trăiesc, nu pot pricepe starea mea de privare de libertate.
Pandemia și igiena mentală  O tentativă de discreditare a Realității jpeg
Pandemia și igiena mentală. O tentativă de discreditare a Realității
Constat, cu ocazia acestei pandemii, pentru a nu știu cîta oară, cît de mult și cît de profund  contactul prelungit, neîntrerupt, cu Realitatea dăunează sănătății mentale.
Insule în derivă jpeg
Insule în derivă
Neîncrederea mea a fost construită cu grijă, an după an, vîrstă după vîrstă, decret după decret.
Gînduri post pandemie: părăsim orașele! jpeg
Gînduri post-pandemie: părăsim orașele!
Astăzi trăim o pandemie similară ca simptomatologie, impact și măsuri adoptate cu ciuma pulmonară, iar orașul ne riscă viața în loc să ne apere.
Micro granturi pentru artiștii independenți jpeg
Micro-granturi pentru artiștii independenți
Micro-granturile ADFRSurvival se adresează talentelor emergente și actorilor independenți.
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică jpeg
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică
Am înţeles că tuturor ne e greu, dar şi că unora dintre noi le e mai greu să accepte asta.
Karma e karma, neh? jpeg
Karma e karma, neh?
Creația se naște de multe ori din suferință, dintr-o fractură a spiritului.
Ce n am înțeles încă despre pandemie? jpeg
Ce n-am înțeles încă despre pandemie?
În acest mecanism hipercomplex tulburat de pandemie, ajungem să trăim reactiv.
New York, stare de urgență jpeg
New York, stare de urgență
În New York, lumea nu a respectat izolarea în totalitate. Dacă s-ar fi luat măsuri mai devreme, poate nu s-ar fi ajuns aici. Există mai multe focare. Momentan, cel mai mare e în Queens.
În oglindă jpeg
În oglindă
Cît de ușor este să stai la adăpost, între cei patru pereți ai tăi și să critici pe toată lumea.
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX lea jpeg
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX-lea
Amintindu-mi că în manual se regăsește și o lecție referitoare la epidemii și boli contagioase, m-am gîndit să împărtășesc cititorilor normele de comportament recomdandate à cette époque-là pentru a putea controla în mod corespunzătoar astfel de momente dificile, în măsura în care era posibil, în condițiile date.
Intimitatea în vremea pandemiei jpeg
Intimitatea în vremea pandemiei
Închiși între patru pereți și cu măsuri de distanțare socială impuse de autorități, cum ne mai raportăm astăzi la intimitate? Nu ne mai ținem de mînă, nu ne mai îmbrățișăm. Nu ne mai spunem că o să fie bine, pentru că nu știm, de fapt, cum o să fie. Ne sunăm prietenii și părinții și vorbim mult.
Să vorbim despre moarte jpeg
Să vorbim despre moarte
Frica de moarte se află în centrul tuturor activităților noastre și este sursa angoasei noastre existențiale.
Primăvara disperării noastre jpeg
Primăvara disperării noastre
Nu sînt împăcată cu perioada asta. Nu sînt senină și nu sînt deloc zen. Nu am confortul psihic pentru a fi așa.
Paradoxul liniștii jpeg
Paradoxul liniștii
Dacă am mizat pe convingerea că serviciul sau produsul nostru va beneficia de interes necondiționat (și neîntrerupt!), fără a ne pune problema existenței noastre și în condiții precare, sau dacă am știut că jobul nostru tinde să iasă din sfera importanței în viitorul previzibil, însă am sperat fără temei că acest viitor este un concept prea îndepărtat pentru a-l scoate din abstract, atunci sîntem de vinovați pentru ceea ce trăim astăzi.
Ceea ce nu ne omoară ne sperie jpeg
Ceea ce nu ne omoară ne sperie
Principiul psihologic care ne face să ne temem de gripa porcină, de gripa aviară sau de COVID-19, dar nu de gripa comună, se cheamă „frica de pericole care sperie“.
The Kids Are Alright jpeg
The Kids Are Alright
Tranziția de la „de toate” la „nimic” în timp atît de scurt este șocantă, te face să anticipezi și să te ambalezi.
„Este de dorit să nu ajungem în situația de a improviza cu mîinile goale“ – dialog cu Natalia PĂTRAȘCU, medic cardiolog jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor
De cîtva timp trăim în epoca fenomenelor care afectează profund mase de oameni care, de cele mai multe ori, nu au nici o vină în declanșarea lor.

Adevarul.ro

image
Românii au votat Destinaţia Turistică a anului 2022. Oraşul care a câştigat marele titlu
Capitala Moldovei a câştigat premiul publicului, românii fiind cei care au votat online, pe www.destinatiaanului.ro. Premiul Juriului a fost acordat Braşovului.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.