New York, stare de urgență

7 aprilie 2020
New York, stare de urgență jpeg

Cu 130.689 de cazuri înregistrate pînă pe 7 aprilie (dintre care 72.181 în New York City) și 4758 de decese, statul New York este cel mai mare focar de coronavirus din SUA. Deși Donald Trump știa încă din ianuarie de potențialul pandemic, președintele a rămas relaxat încă două luni, declarînd starea de urgență națională abia pe 13 martie. În vreme ce Trump se lua la harță cu jurnaliștii și promova medicamente netestate drept tratament pentru coronavirus, Andrew Cuomo, guvernatorul statului New York, a fost lăudat în întreaga țară pentru competența în gestionarea crizei. Încet-încet, străzile s-au golit, în speranța că epidemia ar putea fi stăvilită. Am discutat cu Valentin Stanciu, inginer software român care locuiește acolo din 2013, vrînd să aflăm cum arată viața în New York City în timpul epidemiei. Dacă nu de la firul ierbii, măcar de la etajul 41, din izolare. 

Care este ultimul loc unde te-ai întîlnit cu prietenii înainte să te izolezi?

Ultima dată am ieșit la un restaurant cu doi prieteni, pe la jumătatea lui martie. Am mers într-o dimineață, chiar cînd se deschidea. În mod normal, în weekend, restaurantul acela era plin complet, cu 30 de minute de așteptare ca să prinzi o masă. Dar în ziua respectivă eram doar noi și încă două mese ocupate, toți stînd la cel puțin încă o masă distanță.

Cum a început izolarea pentru tine?

M-am întors în oraș din San Francisco pe 9 martie, de la un training pentru noul loc de muncă, și compania ne transmisese deja să lucrăm de acasă, indiferent ce zice guvernul. Era deja destul de avansată situația cu virusul. (Situația de urgență în statul New York fusese declarată de guvernatorul Cuomo încă din 7 martie, însă primarul orașului New York, Bill de Blasio, nu impusese încă măsuri de protecție – n.r.) În februarie, primarul era destul de relaxat, nu voia să anuleze evenimentele din oraș. Spunea că vine anul nou chinezesc, veniți să sărbătorim. Nu mi se pare doar incompetență, ci e chiar malițiozitate. Abia după încă o săptămînă de cînd m-am întors eu au venit recomandările din partea administrației orașului să stăm acasă.

Lumea iese însă în continuare.

Da, aici lumea poate ieși în continuare, nu e enforced ca în România. E acum mai puțină lume afară, în sfîrșit, după ce primarul de Blasio a închis afacerile nonesențiale (din 22 martie – n.r.), lumea a început să conștientizeze și să stea mai mult acasă. Nu s-au impus măsuri atît de restrictive. Se pot da amenzi de 1000 de dolari dacă nu e păstrată distanța de 6 picioare (1,8 metri) între persoane. Andrew Cuomo, guvernatorul statului, a vrut să impună carantina, dar primarul orașului New York s-a opus. Au fost închise locurile de joacă pentru copii (din 1 aprilie – n.r.), dar parcurile sînt în continuare cît se poate de deschise, iar oamenii ies la alergat acolo. În restaurante nu mai ai voie să stai înăuntru, poți doar să iei mîncarea la pachet. Au rămas deschise și liquor stores.  

Dar unii oameni nu-și dau seama în continuare de pericolul la care se expun. Cînd a sosit USNS Comfort pe 30 martie în port pe rîul Hudson – o navă imensă, cît clădirea mea, folosită drept spital –, o grămadă de oameni s-au adunat pe marginea rîului să se uite la barcă. Social distancing deloc. Vezi 50 de oameni unul lîngă altul. Ăia clar nu-s panicați.

Sînteți mulțumiți de cum a gestionat administrația criza aceasta?

Oamenii sînt foarte polarizați aici, cei care l-au votat pe Trump zic în continuare că el face o treabă bună. Sînt și unele schimbări însă: guvernatorul statului New York e unul dintre oamenii foarte lăudați. Are conferințe de presă în fiecare zi și ajută că are o atitudine foarte factuală, că spune cînd lucrurile au mers bine și cînd nu, la fel și faptul că a dat în Trump cînd n-a făcut ce trebuie, dar l-a și susținut cînd a avut de ce. De-asta a ajuns să fie nu numai lăudat de presă, ci televiziunile statale au ajuns să difuzeze conferințele lui de presă – e foarte interesant că cineva din Virginia îl ascultă pe guvernatorul din New York. Iar momentan Cuomo e sursa cea mai bună pentru ce se întîmplă în oraș, mult mai bună decît primarul de Blasio, despre care ziceam că nu prea s-a implicat. Cuomo a și declarat de curînd că plănuiește să ia ventilatoare de la spitalele din statul New York care nu le folosesc, ca să le ducă în zone care au nevoie de ele. Ceea ce-i o decizie foarte mare în sistemul privat de sănătate din State.

Dacă te uiți pe statistici, New York-ul merge atît de prost nu numai pentru că s-a început tîrziu, ci și pentru că lumea nu a respectat izolarea în totalitate. Dacă s-ar fi luat măsuri mai devreme, poate nu s-ar fi ajuns aici. Există mai multe focare. Momentan, cel mai mare e în Queens. Chiar dacă nu e un cartier foarte dens populat, sînt mulți oameni, de exemplu, care locuiesc în Queens și lucrează în Manhattan. Din păcate, însă, sînt două probleme. Americanul e obișnuit cu libertate. Dacă în New York s-ar fi dat stare de urgență ca în România, unde n-ai voie să ieși decît cu hîrtie în care scrii ce faci, unde te duci, cum te duci, păi, s-ar fi răsculat tot Bronx-ul. În afară de asta, în State, oamenii au mult mai multe arme. Deci ar putea să iasă mult mai nasol dacă strîngi cureaua prea mult. În New York City sînt, într-adevăr, restricții foarte dure pentru a putea ține o armă, dar și așa. E foarte posibil ca primarul orașului să nu fi dat acea stare de urgență maximă tocmai din acest motiv. Dar și din cauză că mulți oameni n-ar putea efectiv să stea acasă. În New York multă lume trăiește de la un salariu la altul. Dacă ar sta acasă, n-ar avea bani să-și facă provizii pe două săptămîni. Sau, dacă nu ies afară să muncească, n-au bani să-și plătească chiria pe luna următoare. Se poate ca un anunț că nu ai voie să ieși deloc din casă să fi cauzat o panică generală din mai multe puncte de vedere.

Și la voi s-au panicat oamenii și au golit rafturile magazinelor alimentare cînd a fost anunțată starea de urgență.

N-a fost chiar așa de rău cum fusese prezentat în presă. Mulți oameni s-au dus buluc la magazinele mari, unde, într-adevăr, rafturile au fost golite. Am mers și eu – cereale, de nici unele, lapte, deloc, săpun, de nici un fel. Dar cînd m-am dus la magazinul „de colț”, în sensul că nu e branded, dar e destul de mare, aveau de toate, mai puțin paste, deși te-ai aștepta ca magazinele mici, de cartier, să fie golite primele. Cei de la Whole Foods, de exemplu, au fost cumpărați de Amazon și fac livrări. Dacă e un curier disponibil, vine în două ore acasă și nu mai ies eu. Am mai făcut și asta. Acum nici nu mai există curieri suficienți pentru toate livrările. Iar Whole Foods era oricum unul dintre magazinele mari unde nu se mai găseau produse.

Crezi c-o să „amazonificăm” planeta după criza asta?

Nu știu ce să zic, sînt și pro, și contra. Faptul că am un magazin care poate să-mi livreze comanda e genial. Multă lume s-a folosit de asta. Pe de altă parte, e o situație de criză tocmai pentru că e expus un astfel de punct central care nu mai are capacitatea să-și facă treaba cum trebuie. Aș zice mai degrabă nu, pentru că mi-aș face cumpărăturile de la magazinul de colț, nu de la Whole Foods. Aș fi dat mai mulți bani la magazinele mici decît la cele mari.

Tehnologia vă ajută destul de mult acolo.

Există o aplicație numită Seamless prin care multe restaurante livrează mîncare în continuare. În New York nu-s probleme, aplicațiile erau oricum făcute să funcționeze la capacitate mare, pentru că aici de multe ori oamenii ajung seara acasă, nu mai au chef să gătească și comandă mîncare. Industria asta era deja pregătită, ba chiar în perioada asta a scăzut un pic, pentru că lumea și-a făcut stocuri de mîncare de la supermarket și nu mai comandă de la restaurant de frică să nu se viruseze de la curier.

Cum arată viața acum în New York City din apartamentul tău?

Sînt într-o poziție privilegiată, lucrînd în mediul tehnologic. Pentru mine nu s-a schimbat mare lucru. Tot trebuie să muncesc, doar că stau la calculatorul de acasă, nu la cel de la serviciu. Diferența e că vorbesc cu oamenii folosind camera video, nu în persoană. Mulți dintre prietenii mei sînt în aceeași poziție. Așa că cel puțin între noi nu se simte panica. Mai ales că noi nu ne luăm după ce zice Trump, citim ce zic publicațiile de cercetare. Indiferent că zice Trump că-i nevoie sau nu de mască, noi am citit paper-ul care spunea că virusul poate să rămînă în aer pînă la trei ore. Deci cam trebuie să porți mască. La fel și cu declarațiile lui Trump despre medicamente de tipul hidroxiclorochină, care n-au fost atestate medical drept tratament pentru coronavirus.

În Queens e o problemă mult mai gravă, acolo auzi ambulanța odată la o jumătate de oră. Acolo sigur e o stare mult mai nasoală, vezi spitalul că dă pe dinafară, vezi că au luat camioane frigorifice ca să le folosească drept morgă. Există oameni care și-au pierdut slujbele, oameni panicați din motive de business.

Dar uite un lucru drăguț: de o săptămînă încoace, oamenii au început să aplaude zilnic, la 7 seara, în semn de apreciere pentru medicii și asistentele din prima linie.

a consemnat Cristina ȘTEFAN

Foto: Valentin Stanciu

Un pahar cu apă jpeg
Un pahar cu apă
Pășește afară din deșertul lumii. Nu-ți trebuie decît curaj.
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte! jpeg
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte!
Vremea sloganelor goale a trecut, puneți-vă centurile, criza e România Noului Normal.
Virusul ca metaforă jpeg
Virusul ca metaforă
Alienarea era un sentiment real al vieții. Însă în zilele noastre nu mai poate fi așa. În extazul comunicării, subiectul se contopește cu obiectul, interiorul cu exteriorul, toată lumea este conectată organic cu toată lumea și cu toate.
Alergînd pe sloiuri de gheață jpeg
Alergînd pe sloiuri de gheață
De cînd cu pandemia asta nenorocită, ne amînăm și respiratul. Ne-am pierdut chipul în spatele măștilor albe. Nu mai știm cine sîntem. Îmbrățișările, libertatea și rîsul cu prietenii au fost amînate și ele.
Reflecții din izolare jpeg
Reflecții din izolare
Starea de anxietate este crescută și este firesc să fie așa, sunt multe necunoscute, iar predictibilitatea vieții ce părea că o avem a dispărut.
Nu pot să respect nefericirea jpeg
Nu pot să respect nefericirea
Nu înțeleg sentimentul de cușcă, de colivie, pe care îl trăiesc, nu pot pricepe starea mea de privare de libertate.
Pandemia și igiena mentală  O tentativă de discreditare a Realității jpeg
Pandemia și igiena mentală. O tentativă de discreditare a Realității
Constat, cu ocazia acestei pandemii, pentru a nu știu cîta oară, cît de mult și cît de profund  contactul prelungit, neîntrerupt, cu Realitatea dăunează sănătății mentale.
Insule în derivă jpeg
Insule în derivă
Neîncrederea mea a fost construită cu grijă, an după an, vîrstă după vîrstă, decret după decret.
Gînduri post pandemie: părăsim orașele! jpeg
Gînduri post-pandemie: părăsim orașele!
Astăzi trăim o pandemie similară ca simptomatologie, impact și măsuri adoptate cu ciuma pulmonară, iar orașul ne riscă viața în loc să ne apere.
Micro granturi pentru artiștii independenți jpeg
Micro-granturi pentru artiștii independenți
Micro-granturile ADFRSurvival se adresează talentelor emergente și actorilor independenți.
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică jpeg
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică
Am înţeles că tuturor ne e greu, dar şi că unora dintre noi le e mai greu să accepte asta.
Karma e karma, neh? jpeg
Karma e karma, neh?
Creația se naște de multe ori din suferință, dintr-o fractură a spiritului.
Ce n am înțeles încă despre pandemie? jpeg
Ce n-am înțeles încă despre pandemie?
În acest mecanism hipercomplex tulburat de pandemie, ajungem să trăim reactiv.
În oglindă jpeg
În oglindă
Cît de ușor este să stai la adăpost, între cei patru pereți ai tăi și să critici pe toată lumea.
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX lea jpeg
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX-lea
Amintindu-mi că în manual se regăsește și o lecție referitoare la epidemii și boli contagioase, m-am gîndit să împărtășesc cititorilor normele de comportament recomdandate à cette époque-là pentru a putea controla în mod corespunzătoar astfel de momente dificile, în măsura în care era posibil, în condițiile date.
Intimitatea în vremea pandemiei jpeg
Intimitatea în vremea pandemiei
Închiși între patru pereți și cu măsuri de distanțare socială impuse de autorități, cum ne mai raportăm astăzi la intimitate? Nu ne mai ținem de mînă, nu ne mai îmbrățișăm. Nu ne mai spunem că o să fie bine, pentru că nu știm, de fapt, cum o să fie. Ne sunăm prietenii și părinții și vorbim mult.
Să vorbim despre moarte jpeg
Să vorbim despre moarte
Frica de moarte se află în centrul tuturor activităților noastre și este sursa angoasei noastre existențiale.
Primăvara disperării noastre jpeg
Primăvara disperării noastre
Nu sînt împăcată cu perioada asta. Nu sînt senină și nu sînt deloc zen. Nu am confortul psihic pentru a fi așa.
Paradoxul liniștii jpeg
Paradoxul liniștii
Dacă am mizat pe convingerea că serviciul sau produsul nostru va beneficia de interes necondiționat (și neîntrerupt!), fără a ne pune problema existenței noastre și în condiții precare, sau dacă am știut că jobul nostru tinde să iasă din sfera importanței în viitorul previzibil, însă am sperat fără temei că acest viitor este un concept prea îndepărtat pentru a-l scoate din abstract, atunci sîntem de vinovați pentru ceea ce trăim astăzi.
Ceea ce nu ne omoară ne sperie jpeg
Ceea ce nu ne omoară ne sperie
Principiul psihologic care ne face să ne temem de gripa porcină, de gripa aviară sau de COVID-19, dar nu de gripa comună, se cheamă „frica de pericole care sperie“.
The Kids Are Alright jpeg
The Kids Are Alright
Tranziția de la „de toate” la „nimic” în timp atît de scurt este șocantă, te face să anticipezi și să te ambalezi.
„Este de dorit să nu ajungem în situația de a improviza cu mîinile goale“ – dialog cu Natalia PĂTRAȘCU, medic cardiolog jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor
De cîtva timp trăim în epoca fenomenelor care afectează profund mase de oameni care, de cele mai multe ori, nu au nici o vină în declanșarea lor.

Adevarul.ro

image
Românii au votat Destinaţia Turistică a anului 2022. Oraşul care a câştigat marele titlu
Capitala Moldovei a câştigat premiul publicului, românii fiind cei care au votat online, pe www.destinatiaanului.ro. Premiul Juriului a fost acordat Braşovului.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.