Eternitate şi răgaz

Doru CĂSTĂIAN
24 martie 2020
Eternitate şi răgaz jpeg

Autoizolare. Ordonanţe militare. Timpul trece fărîmiţat în aşteptare. Pendule vechi, în apartamente în care bunicilor le e greu să stea, ecrane digitale care se autoreglează, bule ciocnind bule pe reţelele de socializare, ziua despărţită de noapte precum recomandarea de obligaţie. Un spaţiu frînt în sine, un univers în care fiecare aşteaptă conform cu fantasmele sale. Istoria creştină a Occidentului este o istorie a aşteptării comune. După cum spune Sloterdijk, istoria „nu se poate înţelege pe sine decît prin caracterul ei de răgaz şi timp intermediar”. Dar astăzi, cînd aşteptarea comună devine obligatorie, aşteptările comune par imposibile.

Molima, războiul, posibilitatea extincţiei, timpul îngustat, toate această mizanscenă cu iz creştin are ceva cinematografic, ceva de dramă în decor minimalist, cam ca în Dogville al lui Von Trier. O apocalipsă de mucava, citaţională, autoreferenţială, genul de apocalipsă posibilă numai pe fondul vidului. Nu ne putem abţine să ne înfricoşăm, simultan artificial şi autentic, cu panica antrenînd juisarea estetică. Încercăm fiori noi, ceva din anxietatea tranşeelor din Vietnam şi a verilor cu poliomielită de acum aproape un secol, visăm la momentul cînd vom reveni la plictiseala hipermotrică de acum cîteva săptămîni. Aşteptăm catastrofa, ne familiarizăm din nou imaginaţia şi senzaţiile cu încăpăţînata şi, pînă nu de mult, ocultata realitate. Încercăm psihic, printr-o superbă iluzie de simultaneitate istorică, poticnelile stoice care au generat distincţia foarte rezistentă cultural dintre cele ce stau şi cele ce nu stau în puterea noastră. Realitatea întoarsă intempestiv printre noi ne-a aruncat centrifug în hiperealitatea reţelelor virtuale în care dansează zilele acestea, ca într-un demo monstruos, toate fantasmele omenirii. 

Pandemia ne-a răscolit, de asemenea, inerţiile etice. Puşi în faţa unor decizii care sînt literalmente de viaţă şi de moarte, medicii învaţă diferenţele dintre utilitarism, contractualism şi teoriile deontologice. Autoritatea seculară ajunge, punctual, în conflict direct cu autoritatea religioasă. Mizăm pe alienantele reţele sociale pentru a nu ne aliena complet. Descoperim, izolaţi în propriile sufragerii, diversitatea lumii şi, în propriile bucătării, pluralismul culinar, trecînd de la pastele thai cu creveţi la strămoşeasca mămăligă. Găsim timp să ne privim cu adevărat după foarte mult timp. Stihia ne răsfoieşte şi ne muşcă, ne trece în revistă şi ne expune unui mănunchi de emoţii ancestrale. De asemenea, ne chestionează şi ne rearanjează sistemul de aşteptări, reface tensiunile lui interne, ne aşază în faţă noi posibilităţi. Trăiam într-o cultură a conectivităţii şi a eficienţei, din care evacuasem aşteptarea pe termen lung într-o ficţiune comodă a progresului, în vreme ce încercam să reducem cît mai mult aşteptările intermediare, văzute ca obstacole generatoare de costuri. Aşteptarea nu era decît timpul folosit inficient. Trăiam într-o cultură a urgenţei, deşi dezvoltasem arta de a ignora urgenţele. A fost nevoie de o urgenţă de neignorat pentru a ne opri din sprinturile noastre arbitrare A fost nevoie de o aşteptare tensionată pentru a redescoperi ritmurile ancestrale, răbdătoare ale lumii. Trăiam cu senzaţia că sîntem veşnici, aşa cum circulam dement între frînturi de răgaz. Dar asta era numai o iluzie, făcută posibilă de amuţirea fondului originar-violent al naturii. Desigur, în mintea disonantă a omului postmodern, iluzia controlului este mereu dublată de o aşteptare nevrotică a evenimentului, a disrupţiei, ca şi cum ceva din adîncul nostru refuză cufundarea totală în amăgire. Am mai trăit asta în trecut. De pildă la Cernobîl, cînd particulele elementare ne-au topit de facto, au prăbuşit structurile noastre vitale, de la celula biologică la cultura înaltă.

Falsa urgenţă se dezvăluie pe sine ca hipermotricitate şi hipereficienţă. Ea nu se poate desfăşura decît pe fondul unei false eternităţi, eternitatea hiperlumii, convingerea că adevărata lume eleată este lumea heraclitică a devenirii la viteze inumane (cu viteza luminii ca singură limită fizică). Într-o astfel de lume nu este nimic de aşteptat. Ea propune eternitatea schimbărilor instantanee şi nesemnificative, eternitatea lumii pulsatile, dar cucerite definitiv. Prin improbabila şi neaşteptata paralizie planetară adusă de panedmie, urgenţa se relevă în şi prin nemişcare. Fosta eternitate se relevă ca falsă eternitate, lăsînd scena unor procese cvasieterne, evolutive, de transformare la scară geologică. Fondul natural încetează să se prezinte pe sine ca scenă inertă şi controlabilă. Ceea ce ocultasem revine. Ceea ce refuzase dintotdeauna jocul schimbă jocul din temelii.

Pe fondul acestei disrupţii, coborîţi din carusel, redaţi propriilor trupuri şi propriilor spaţii domestice, ne redescoperim umanitatea comună în aşteptare. Pe fondul urgenţei paralizate ne redescoperim fragilitatea. Fiecare are din nou ceva preţios de aşteptat. Un semn bun, o speranţă, un telefon de la iubitul sau iubita de acum două decenii. Înţelegem că avem mereu ceva de aşteptat, exilaţi la marginea unui deşert pe care l-am înflorit o clipă. Că sîntem de fapt sortiţi să întîmpinăm pururi viaţa aşteptîndu-i pe barbari. Pentru că barbarii sînt mereu acolo, ameninţîndu-ne insula.

Doru Căstăian este profesor de științe socio-umane.

Foto: wikimedia commons

Un pahar cu apă jpeg
Un pahar cu apă
Pășește afară din deșertul lumii. Nu-ți trebuie decît curaj.
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte! jpeg
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte!
Vremea sloganelor goale a trecut, puneți-vă centurile, criza e România Noului Normal.
Virusul ca metaforă jpeg
Virusul ca metaforă
Alienarea era un sentiment real al vieții. Însă în zilele noastre nu mai poate fi așa. În extazul comunicării, subiectul se contopește cu obiectul, interiorul cu exteriorul, toată lumea este conectată organic cu toată lumea și cu toate.
Alergînd pe sloiuri de gheață jpeg
Alergînd pe sloiuri de gheață
De cînd cu pandemia asta nenorocită, ne amînăm și respiratul. Ne-am pierdut chipul în spatele măștilor albe. Nu mai știm cine sîntem. Îmbrățișările, libertatea și rîsul cu prietenii au fost amînate și ele.
Reflecții din izolare jpeg
Reflecții din izolare
Starea de anxietate este crescută și este firesc să fie așa, sunt multe necunoscute, iar predictibilitatea vieții ce părea că o avem a dispărut.
Nu pot să respect nefericirea jpeg
Nu pot să respect nefericirea
Nu înțeleg sentimentul de cușcă, de colivie, pe care îl trăiesc, nu pot pricepe starea mea de privare de libertate.
Pandemia și igiena mentală  O tentativă de discreditare a Realității jpeg
Pandemia și igiena mentală. O tentativă de discreditare a Realității
Constat, cu ocazia acestei pandemii, pentru a nu știu cîta oară, cît de mult și cît de profund  contactul prelungit, neîntrerupt, cu Realitatea dăunează sănătății mentale.
Insule în derivă jpeg
Insule în derivă
Neîncrederea mea a fost construită cu grijă, an după an, vîrstă după vîrstă, decret după decret.
Gînduri post pandemie: părăsim orașele! jpeg
Gînduri post-pandemie: părăsim orașele!
Astăzi trăim o pandemie similară ca simptomatologie, impact și măsuri adoptate cu ciuma pulmonară, iar orașul ne riscă viața în loc să ne apere.
Micro granturi pentru artiștii independenți jpeg
Micro-granturi pentru artiștii independenți
Micro-granturile ADFRSurvival se adresează talentelor emergente și actorilor independenți.
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică jpeg
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică
Am înţeles că tuturor ne e greu, dar şi că unora dintre noi le e mai greu să accepte asta.
Karma e karma, neh? jpeg
Karma e karma, neh?
Creația se naște de multe ori din suferință, dintr-o fractură a spiritului.
Ce n am înțeles încă despre pandemie? jpeg
Ce n-am înțeles încă despre pandemie?
În acest mecanism hipercomplex tulburat de pandemie, ajungem să trăim reactiv.
New York, stare de urgență jpeg
New York, stare de urgență
În New York, lumea nu a respectat izolarea în totalitate. Dacă s-ar fi luat măsuri mai devreme, poate nu s-ar fi ajuns aici. Există mai multe focare. Momentan, cel mai mare e în Queens.
În oglindă jpeg
În oglindă
Cît de ușor este să stai la adăpost, între cei patru pereți ai tăi și să critici pe toată lumea.
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX lea jpeg
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX-lea
Amintindu-mi că în manual se regăsește și o lecție referitoare la epidemii și boli contagioase, m-am gîndit să împărtășesc cititorilor normele de comportament recomdandate à cette époque-là pentru a putea controla în mod corespunzătoar astfel de momente dificile, în măsura în care era posibil, în condițiile date.
Intimitatea în vremea pandemiei jpeg
Intimitatea în vremea pandemiei
Închiși între patru pereți și cu măsuri de distanțare socială impuse de autorități, cum ne mai raportăm astăzi la intimitate? Nu ne mai ținem de mînă, nu ne mai îmbrățișăm. Nu ne mai spunem că o să fie bine, pentru că nu știm, de fapt, cum o să fie. Ne sunăm prietenii și părinții și vorbim mult.
Să vorbim despre moarte jpeg
Să vorbim despre moarte
Frica de moarte se află în centrul tuturor activităților noastre și este sursa angoasei noastre existențiale.
Primăvara disperării noastre jpeg
Primăvara disperării noastre
Nu sînt împăcată cu perioada asta. Nu sînt senină și nu sînt deloc zen. Nu am confortul psihic pentru a fi așa.
Paradoxul liniștii jpeg
Paradoxul liniștii
Dacă am mizat pe convingerea că serviciul sau produsul nostru va beneficia de interes necondiționat (și neîntrerupt!), fără a ne pune problema existenței noastre și în condiții precare, sau dacă am știut că jobul nostru tinde să iasă din sfera importanței în viitorul previzibil, însă am sperat fără temei că acest viitor este un concept prea îndepărtat pentru a-l scoate din abstract, atunci sîntem de vinovați pentru ceea ce trăim astăzi.
Ceea ce nu ne omoară ne sperie jpeg
Ceea ce nu ne omoară ne sperie
Principiul psihologic care ne face să ne temem de gripa porcină, de gripa aviară sau de COVID-19, dar nu de gripa comună, se cheamă „frica de pericole care sperie“.
The Kids Are Alright jpeg
The Kids Are Alright
Tranziția de la „de toate” la „nimic” în timp atît de scurt este șocantă, te face să anticipezi și să te ambalezi.
„Este de dorit să nu ajungem în situația de a improviza cu mîinile goale“ – dialog cu Natalia PĂTRAȘCU, medic cardiolog jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor
De cîtva timp trăim în epoca fenomenelor care afectează profund mase de oameni care, de cele mai multe ori, nu au nici o vină în declanșarea lor.

Adevarul.ro

image
Motivele cel mai des întâlnite pentru care se ajunge la divorț. Soluția oferită de un psiholog
Un studiu a dezvăluit motivele pentru care se ajunge cel mai des la divorț. Lipsa banilor este pe primul loc, dar și altele la care ne-am fi așteptat. Psihologul Maria Teherciu vine cu explicații
image
Cum salvezi situația dacă explodează un cauciuc al mașinii în mers. Sfaturi esențiale de la un fost polițist VIDEO
Explozia cauciucului, în timpul mersului, poate fi o experiență foarte periculoasă. Multe accidente grave s-au produs în urma acestei situații. Iar frânarea bruscă te-ar putea costa viața.
image
Orașul important din România unde nu există ambuteiaje în trafic. Cum explică situația celebrul pilot Titi Aur
Dacă la Brașov traficul era infernal încă din 2000, acum acesta este orașul din România în care se circulă cel mai bine la orele de vârf, în special în zonele centrale. Titi Aur a explicat de ce

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.