Paradoxul liniștii

29 martie 2020
Paradoxul liniștii jpeg

Orice deznădejde este un ultimatum al lui Dumnezeu. (Emil Cioran – „Amurgul gîndurilor”)

„Epidemiile, într-adevăr, sînt ceva obișnuit, dar crezi cu greu în ele cînd îți cad pe cap. Au fost pe lume tot atîtea ciume cîte războaie. Și totuși, ciume și războaie, îi găsesc pe oameni întotdeauna la fel de nepregătiți.” Citatul este preluat din romanul „Ciuma” scris de Albert Camus, operă frecvent invocată în momentul de față, și pe bună dreptate, pentru că volumul este reprezentarea detaliată a absurdității în care viața ne îmbrîncește cîteodată pe toți și a zădărniciei perspectivei de viitor, de care oamenii își prind (în general) existența. Găsim introducerea potrivită pentru starea de derivă în care se găsesc în momentul de față business-urile, care își conștientizează fragilitatea și își pun la îndoială șansele de supraviețuire în contextul incertitudinii unui termen de revenire la normal, iar alături de business-uri, noi toți, care depindem, într-un fel sau altul, de existența lor. Cu alte cuvinte, în contextul măsurilor extreme adoptate de autoritățile statelor la nivel global, de fiecare om în parte și de companiile forțate de împrejurări să-și întrerupă operațiunile în aproape toate colțurile planetei, ne întrebăm cu toții: ce facem acum? și ce vom face după?

În dezastre există oportunități. When there is blood on the streets, buy property (Cînd e sînge pe străzi, cumpără proprietăți), spunea baronul Rothschild. Manageri adaptabili, flexibili și creativi vor găsi o cale de a supraviețui, speculînd noile nevoi ale oamenilor și ale sistemului - medical sau al autorităților statului, chemate să gestioneze (cumva) această situație. Astfel, am văzut în ultima săptămînă companii din domeniul serviciilor de promovare de brand care s-au reorientat în cîteva zile către domeniul livrării de produse comandate online, companii care au utilizat resursele unor terți în domenii în care aceștia din urmă nu erau specializați. Am văzut companii care și-au concentrat resursele în magazinele online, fiind nevoite să închidă pînă la noi ordine magazinele fizice, organizații forțate să acorde încredere angajaților pentru a lucra de acasă (remote) și, nu în ultimul rînd, angajați care militau pentru munca remote, fără a ști de fapt ce presupune asta și care lucrează azi în camera în care dorm, mănîncă și se iubesc. Nu e simplu, dar acum avem în comun același obstacol, un zid pe care va trebui să îl trecem împreună. Acest acord tacit de încredere mutuală și de răbdare binevoitoare ne va menține pe linia de plutire.

„Realitatea trebuie chemată la viață sau interzisă”. Mă găsesc întorcîndu-mă iar la Cioran, însă cu totul explicabil, privind pe fereastră la monstrul invizibil care m-așteaptă afară. Astea nu sînt vremuri de panică, dar nici vremuri de optimism nu sînt. Optimismul naiv al unora dintre cunoscuții mei m-a neliniștit (ca să nu spun enervat) întotdeauna. Unele demersuri comerciale nu vor supraviețui. Altele vor fi forțate de împrejurări să-și restrîngă activitatea, să renunțe la întregi segmente operaționale pentru a supraviețui, să amîne sau chiar să renunțe la planurile ambițioase de creștere sau de „scalare” - care este actualul principal deziderat al întregului mediu de business. Alte business-uri se vor reinventa sau își vor reveni după o tranziție firească prin rapoarte statistice negative. Unii oameni sînt deja concediați, iar alții, se pare că mulți, le urmează. Epidemiile, la fel ca războaiele, reprezintă un moment de restart, de revenire la principii, la mintea de pe urmă, la regulile de bază și la orînduirile primordiale. Epidemiile nu așteaptă luarea unor decizii amînate din cine știe ce motive și de cine știe cînd. Astăzi, nu mai vorbește nimeni despre „Regulamentul General privind Protecția Datelor – GDPR” sau despre excursiile pe lună ale unei coterii avute. În cîteva zile, planurile de „scalare” a afacerilor au devenit un fum, lumea întreagă înjură printre dinți piscul tehnologic atins (parcă degeaba) de marii coloși corporate și toată inteligența artificială de care ne temeam, fiind siguri că o scăpăm de sub control (la cît e de inteligentă!), pare că nu ne ajută în contextul pandemiei pe care o traversăm.

Adevărul este că businessurile care nu vor supraviețui acestei perioade, nu o mai duceau mult, oricum. Cîte business-uri actuale funcționează în profit? Unele dintre cele mai mari companii globale abia dacă sînt break-even. Lipsa anticipării constante a unei noi pandemii, a următoarei stări de urgență, perspectiva de continuă „scalare” în aceleași condiții a unui demers comercial este o imprudență asupru sancționată de realitate. Investiția oricărui venit într-o continuă creștere, aservită unei competitivități nesusținute de existența unor lichidități cu titlu de fonduri de rezervă pentru a acționa ca un generator electric în contextul unei subite bezne economice, este speculă prostească și nu abilitate de mare antreprenor. Dacă am avut venituri, dar nu am știut în ce să le investim, acestea ar fi trebuit depozitate și nu cheltuite speculativ - despre asta vorbea baronul Rothschild. Dacă am mizat pe convingerea că serviciul sau produsul nostru va beneficia de interes necondiționat (și neîntrerupt!), fără a ne pune problema existenței noastre și în condiții precare, sau dacă am știut că jobul nostru tinde să iasă din sfera importanței în viitorul previzibil, însă am sperat fără temei că acest viitor este un concept prea îndepărtat pentru a-l scoate din abstract, atunci sîntem de vinovați pentru ceea ce trăim astăzi. Am ignorat cu bună știință dramele trecutului și amenințările propriei realități, tot așa cum, de exemplu, ignorăm în fiecare zi faptul că podul Constanța din București ne va sfărîma, într-o zi, planurile de viitor.

Titlul prezentului articol nu ne aparține, însă astfel revenim la fundamente și anticipăm totodată sfîrșitul unei ere de optimism. Paradox of Tranquility (paradoxul liniștii) este o idee remarcabilă extrasă de Marc Lavoie (profesor de economie la Universitatea din Ottawa și autorul volumului Post-Keynesian Economics) dintre ideile economistului american Hayman Philip Minsky, care spune: „O economie stabilă și în continuă creștere este o contradicție de termeni [...]. În contextul unei lumi aflate într-o continuă incertitudine, fără informații complete despre elementele fundamentale, un șir de ani de succes diminuează ideea de risc și de incertitudine pe care le percepem. Oamenii tind să uite de dificultățile întîmpinate în trecut... Pe măsură ce timpul trece, amintirile se estompează, iar agenții economici îndrăznesc să-și asume niveluri tot mai ridicate de risc. Sau, pe măsură ce timpul trece, nivelurile de risc, calculate de modele financiare inginerești, [...] par să scadă, deoarece ultima recesiune este nimic mai mult decît o observație la distanță a unui succes înregistrat cîțiva ani la rînd. Cu cît economia este mai persistentă într-o stare de creștere liniștită, cu atît este mai puțin probabil să rămînă într-o astfel de stare.”

Foto: wikimedia commons

Un pahar cu apă jpeg
Un pahar cu apă
Pășește afară din deșertul lumii. Nu-ți trebuie decît curaj.
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte! jpeg
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte!
Vremea sloganelor goale a trecut, puneți-vă centurile, criza e România Noului Normal.
Virusul ca metaforă jpeg
Virusul ca metaforă
Alienarea era un sentiment real al vieții. Însă în zilele noastre nu mai poate fi așa. În extazul comunicării, subiectul se contopește cu obiectul, interiorul cu exteriorul, toată lumea este conectată organic cu toată lumea și cu toate.
Alergînd pe sloiuri de gheață jpeg
Alergînd pe sloiuri de gheață
De cînd cu pandemia asta nenorocită, ne amînăm și respiratul. Ne-am pierdut chipul în spatele măștilor albe. Nu mai știm cine sîntem. Îmbrățișările, libertatea și rîsul cu prietenii au fost amînate și ele.
Reflecții din izolare jpeg
Reflecții din izolare
Starea de anxietate este crescută și este firesc să fie așa, sunt multe necunoscute, iar predictibilitatea vieții ce părea că o avem a dispărut.
Nu pot să respect nefericirea jpeg
Nu pot să respect nefericirea
Nu înțeleg sentimentul de cușcă, de colivie, pe care îl trăiesc, nu pot pricepe starea mea de privare de libertate.
Pandemia și igiena mentală  O tentativă de discreditare a Realității jpeg
Pandemia și igiena mentală. O tentativă de discreditare a Realității
Constat, cu ocazia acestei pandemii, pentru a nu știu cîta oară, cît de mult și cît de profund  contactul prelungit, neîntrerupt, cu Realitatea dăunează sănătății mentale.
Insule în derivă jpeg
Insule în derivă
Neîncrederea mea a fost construită cu grijă, an după an, vîrstă după vîrstă, decret după decret.
Gînduri post pandemie: părăsim orașele! jpeg
Gînduri post-pandemie: părăsim orașele!
Astăzi trăim o pandemie similară ca simptomatologie, impact și măsuri adoptate cu ciuma pulmonară, iar orașul ne riscă viața în loc să ne apere.
Micro granturi pentru artiștii independenți jpeg
Micro-granturi pentru artiștii independenți
Micro-granturile ADFRSurvival se adresează talentelor emergente și actorilor independenți.
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică jpeg
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică
Am înţeles că tuturor ne e greu, dar şi că unora dintre noi le e mai greu să accepte asta.
Karma e karma, neh? jpeg
Karma e karma, neh?
Creația se naște de multe ori din suferință, dintr-o fractură a spiritului.
Ce n am înțeles încă despre pandemie? jpeg
Ce n-am înțeles încă despre pandemie?
În acest mecanism hipercomplex tulburat de pandemie, ajungem să trăim reactiv.
New York, stare de urgență jpeg
New York, stare de urgență
În New York, lumea nu a respectat izolarea în totalitate. Dacă s-ar fi luat măsuri mai devreme, poate nu s-ar fi ajuns aici. Există mai multe focare. Momentan, cel mai mare e în Queens.
În oglindă jpeg
În oglindă
Cît de ușor este să stai la adăpost, între cei patru pereți ai tăi și să critici pe toată lumea.
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX lea jpeg
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX-lea
Amintindu-mi că în manual se regăsește și o lecție referitoare la epidemii și boli contagioase, m-am gîndit să împărtășesc cititorilor normele de comportament recomdandate à cette époque-là pentru a putea controla în mod corespunzătoar astfel de momente dificile, în măsura în care era posibil, în condițiile date.
Intimitatea în vremea pandemiei jpeg
Intimitatea în vremea pandemiei
Închiși între patru pereți și cu măsuri de distanțare socială impuse de autorități, cum ne mai raportăm astăzi la intimitate? Nu ne mai ținem de mînă, nu ne mai îmbrățișăm. Nu ne mai spunem că o să fie bine, pentru că nu știm, de fapt, cum o să fie. Ne sunăm prietenii și părinții și vorbim mult.
Să vorbim despre moarte jpeg
Să vorbim despre moarte
Frica de moarte se află în centrul tuturor activităților noastre și este sursa angoasei noastre existențiale.
Primăvara disperării noastre jpeg
Primăvara disperării noastre
Nu sînt împăcată cu perioada asta. Nu sînt senină și nu sînt deloc zen. Nu am confortul psihic pentru a fi așa.
Ceea ce nu ne omoară ne sperie jpeg
Ceea ce nu ne omoară ne sperie
Principiul psihologic care ne face să ne temem de gripa porcină, de gripa aviară sau de COVID-19, dar nu de gripa comună, se cheamă „frica de pericole care sperie“.
The Kids Are Alright jpeg
The Kids Are Alright
Tranziția de la „de toate” la „nimic” în timp atît de scurt este șocantă, te face să anticipezi și să te ambalezi.
„Este de dorit să nu ajungem în situația de a improviza cu mîinile goale“ – dialog cu Natalia PĂTRAȘCU, medic cardiolog jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor
De cîtva timp trăim în epoca fenomenelor care afectează profund mase de oameni care, de cele mai multe ori, nu au nici o vină în declanșarea lor.
Eternitate şi răgaz jpeg
Eternitate şi răgaz
Fiecare are din nou ceva preţios de aşteptat. Un semn bun, o speranţă, un telefon de la iubitul sau iubita de acum două decenii.

Parteneri

Russkaya Obshchina jpg
Patrule paralele: cum au ajuns grupările naționaliste să înlocuiască poliția pe străzile Rusiei
Pe fondul unui deficit grav de personal în structurile de ordine publică, grupuri de patrulare naționalistă preiau controlul în tot mai multe orașe rusești, scrie The Wall Street Journal .
Nadia Comaneci 18 iulie 1976 primul 10 FOTO AP
18 iulie: Ziua în care Nadia Comăneci a uimit lumea, după ce a obținut primul 10 perfect din istoria gimnasticii artistice
La 18 iulie 1918 s-a născut Nelson Mandela, primul președinte de culoare al Africii de Sud. Tot într-o zi de 18 iulie au venit pe lume actorul Florin Piersic Jr. și vedeta de televiziune Andreea Raicu.
Felix Baumgartner png FOTO Facebook
Prima imagine de la locul unde Felix Baumgartner și-a dat ultima suflare. Detalii cutremurătoare despre ultimele momente din viața partenerului Mihaelei Rădulescu
O veste tragică a venit joi seară din Italia: Felix Baumgartner, celebrul sportiv austriac cunoscut pentru săritura sa din stratosferă în 2012, a murit la vârsta de 56 de ani, în urma unui accident de paragliding la Porto Sant’Elpidio.
Mihaela Radulescu, foto Instagram jpg
Cine au fost bărbații din viața Mihaelei Rădulescu. Vedeta fost căsătorită de trei ori înainte de relația cu Felix Baumgartner
Viata amoroasă a Mihaelei Rădulescu a fost una plină cu suișuri și coborâșuri până să îl cunoască pe Felix Baumgartner. Vedeta a fost căsătorită de trei ori și a avut mai multe relații celebre, care au ținut primele pagini ale ziarelor.
soldati rusi
Suspiciuni de otrăvire în rândul trupelor ruse: cel puțin patru soldați ar fi murit după ce au consumat apă contaminată
În estul Ucrainei, în zona localității Panteleimonivka (regiunea Donețk), cel puțin patru militari ruși ar fi decedat în urma ingerării unor lichide suspectate că ar fi fost contaminate, într-un posibil act de sabotaj.
Regina Camilla a implinit 78 de ani, foto Instagram jpg
Regina Camilla a implinit 78 de ani. Cum apare îmbrăcată Majestatea Sa în portretul aniversar
Regina Camilla a împlinit 78 de ani. Cu această ocazie, Palatul Buckingham a publicat un portret oficial cu soția Regelui Charles al III-lea, în care aceasta apare zâmbitoare, într-o ținută lejeră.
insta (2) jpeg
Cum a aflat Mihaela Rădulescu că a murit Felix Baumgartner. Ce scrie presa din Austria
Felix Baumgartner, faimosul sportiv austriac cunoscut pentru spectaculoasa sa cădere din stratosferă din 2012, a murit la 56 de ani într-un tragic accident de parapantă petrecut în Porto Sant’Elpidio, Italia. De unde a aflat Mihaela Rădulescu despre tragedie?
Sală inundată la Academia de Poliție 17 iulie 2025 mp4 thumbnail png
Inundații majore la Academia de Poliție: acoperișul a fost luat de vânt, iar în săli a turnat cu găleata. Reacția MAI
Ministerul Afacerilor Interne a reacționat în urma a apariției în spațiul public a informațiilor privind situația clădirii Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, care a fost avariată în urma fenomenelor meteorologice care au afectat Capitala joi după amiază.
denivelare pod braila FOTO captura video Youtube webp
Podul din România care riscă să se prăbușească: „A început să se clatine!” VIDEO
Dorian Curcanu, consilier municipal din partea USR Arad, atrage atenția asupra riscurilor asociate noului pod construit peste râul Mureș. Deși investiția depășește 165 de milioane de lei, lucrarea nu a fost recepționată oficial din cauza unor probleme tehnice.