Paradoxul liniștii

29 martie 2020
Paradoxul liniștii jpeg

Orice deznădejde este un ultimatum al lui Dumnezeu. (Emil Cioran – „Amurgul gîndurilor”)

„Epidemiile, într-adevăr, sînt ceva obișnuit, dar crezi cu greu în ele cînd îți cad pe cap. Au fost pe lume tot atîtea ciume cîte războaie. Și totuși, ciume și războaie, îi găsesc pe oameni întotdeauna la fel de nepregătiți.” Citatul este preluat din romanul „Ciuma” scris de Albert Camus, operă frecvent invocată în momentul de față, și pe bună dreptate, pentru că volumul este reprezentarea detaliată a absurdității în care viața ne îmbrîncește cîteodată pe toți și a zădărniciei perspectivei de viitor, de care oamenii își prind (în general) existența. Găsim introducerea potrivită pentru starea de derivă în care se găsesc în momentul de față business-urile, care își conștientizează fragilitatea și își pun la îndoială șansele de supraviețuire în contextul incertitudinii unui termen de revenire la normal, iar alături de business-uri, noi toți, care depindem, într-un fel sau altul, de existența lor. Cu alte cuvinte, în contextul măsurilor extreme adoptate de autoritățile statelor la nivel global, de fiecare om în parte și de companiile forțate de împrejurări să-și întrerupă operațiunile în aproape toate colțurile planetei, ne întrebăm cu toții: ce facem acum? și ce vom face după?

În dezastre există oportunități. When there is blood on the streets, buy property (Cînd e sînge pe străzi, cumpără proprietăți), spunea baronul Rothschild. Manageri adaptabili, flexibili și creativi vor găsi o cale de a supraviețui, speculînd noile nevoi ale oamenilor și ale sistemului - medical sau al autorităților statului, chemate să gestioneze (cumva) această situație. Astfel, am văzut în ultima săptămînă companii din domeniul serviciilor de promovare de brand care s-au reorientat în cîteva zile către domeniul livrării de produse comandate online, companii care au utilizat resursele unor terți în domenii în care aceștia din urmă nu erau specializați. Am văzut companii care și-au concentrat resursele în magazinele online, fiind nevoite să închidă pînă la noi ordine magazinele fizice, organizații forțate să acorde încredere angajaților pentru a lucra de acasă (remote) și, nu în ultimul rînd, angajați care militau pentru munca remote, fără a ști de fapt ce presupune asta și care lucrează azi în camera în care dorm, mănîncă și se iubesc. Nu e simplu, dar acum avem în comun același obstacol, un zid pe care va trebui să îl trecem împreună. Acest acord tacit de încredere mutuală și de răbdare binevoitoare ne va menține pe linia de plutire.

„Realitatea trebuie chemată la viață sau interzisă”. Mă găsesc întorcîndu-mă iar la Cioran, însă cu totul explicabil, privind pe fereastră la monstrul invizibil care m-așteaptă afară. Astea nu sînt vremuri de panică, dar nici vremuri de optimism nu sînt. Optimismul naiv al unora dintre cunoscuții mei m-a neliniștit (ca să nu spun enervat) întotdeauna. Unele demersuri comerciale nu vor supraviețui. Altele vor fi forțate de împrejurări să-și restrîngă activitatea, să renunțe la întregi segmente operaționale pentru a supraviețui, să amîne sau chiar să renunțe la planurile ambițioase de creștere sau de „scalare” - care este actualul principal deziderat al întregului mediu de business. Alte business-uri se vor reinventa sau își vor reveni după o tranziție firească prin rapoarte statistice negative. Unii oameni sînt deja concediați, iar alții, se pare că mulți, le urmează. Epidemiile, la fel ca războaiele, reprezintă un moment de restart, de revenire la principii, la mintea de pe urmă, la regulile de bază și la orînduirile primordiale. Epidemiile nu așteaptă luarea unor decizii amînate din cine știe ce motive și de cine știe cînd. Astăzi, nu mai vorbește nimeni despre „Regulamentul General privind Protecția Datelor – GDPR” sau despre excursiile pe lună ale unei coterii avute. În cîteva zile, planurile de „scalare” a afacerilor au devenit un fum, lumea întreagă înjură printre dinți piscul tehnologic atins (parcă degeaba) de marii coloși corporate și toată inteligența artificială de care ne temeam, fiind siguri că o scăpăm de sub control (la cît e de inteligentă!), pare că nu ne ajută în contextul pandemiei pe care o traversăm.

Adevărul este că businessurile care nu vor supraviețui acestei perioade, nu o mai duceau mult, oricum. Cîte business-uri actuale funcționează în profit? Unele dintre cele mai mari companii globale abia dacă sînt break-even. Lipsa anticipării constante a unei noi pandemii, a următoarei stări de urgență, perspectiva de continuă „scalare” în aceleași condiții a unui demers comercial este o imprudență asupru sancționată de realitate. Investiția oricărui venit într-o continuă creștere, aservită unei competitivități nesusținute de existența unor lichidități cu titlu de fonduri de rezervă pentru a acționa ca un generator electric în contextul unei subite bezne economice, este speculă prostească și nu abilitate de mare antreprenor. Dacă am avut venituri, dar nu am știut în ce să le investim, acestea ar fi trebuit depozitate și nu cheltuite speculativ - despre asta vorbea baronul Rothschild. Dacă am mizat pe convingerea că serviciul sau produsul nostru va beneficia de interes necondiționat (și neîntrerupt!), fără a ne pune problema existenței noastre și în condiții precare, sau dacă am știut că jobul nostru tinde să iasă din sfera importanței în viitorul previzibil, însă am sperat fără temei că acest viitor este un concept prea îndepărtat pentru a-l scoate din abstract, atunci sîntem de vinovați pentru ceea ce trăim astăzi. Am ignorat cu bună știință dramele trecutului și amenințările propriei realități, tot așa cum, de exemplu, ignorăm în fiecare zi faptul că podul Constanța din București ne va sfărîma, într-o zi, planurile de viitor.

Titlul prezentului articol nu ne aparține, însă astfel revenim la fundamente și anticipăm totodată sfîrșitul unei ere de optimism. Paradox of Tranquility (paradoxul liniștii) este o idee remarcabilă extrasă de Marc Lavoie (profesor de economie la Universitatea din Ottawa și autorul volumului Post-Keynesian Economics) dintre ideile economistului american Hayman Philip Minsky, care spune: „O economie stabilă și în continuă creștere este o contradicție de termeni [...]. În contextul unei lumi aflate într-o continuă incertitudine, fără informații complete despre elementele fundamentale, un șir de ani de succes diminuează ideea de risc și de incertitudine pe care le percepem. Oamenii tind să uite de dificultățile întîmpinate în trecut... Pe măsură ce timpul trece, amintirile se estompează, iar agenții economici îndrăznesc să-și asume niveluri tot mai ridicate de risc. Sau, pe măsură ce timpul trece, nivelurile de risc, calculate de modele financiare inginerești, [...] par să scadă, deoarece ultima recesiune este nimic mai mult decît o observație la distanță a unui succes înregistrat cîțiva ani la rînd. Cu cît economia este mai persistentă într-o stare de creștere liniștită, cu atît este mai puțin probabil să rămînă într-o astfel de stare.”

Foto: wikimedia commons

Un pahar cu apă jpeg
Un pahar cu apă
Pășește afară din deșertul lumii. Nu-ți trebuie decît curaj.
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte! jpeg
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte!
Vremea sloganelor goale a trecut, puneți-vă centurile, criza e România Noului Normal.
Virusul ca metaforă jpeg
Virusul ca metaforă
Alienarea era un sentiment real al vieții. Însă în zilele noastre nu mai poate fi așa. În extazul comunicării, subiectul se contopește cu obiectul, interiorul cu exteriorul, toată lumea este conectată organic cu toată lumea și cu toate.
Alergînd pe sloiuri de gheață jpeg
Alergînd pe sloiuri de gheață
De cînd cu pandemia asta nenorocită, ne amînăm și respiratul. Ne-am pierdut chipul în spatele măștilor albe. Nu mai știm cine sîntem. Îmbrățișările, libertatea și rîsul cu prietenii au fost amînate și ele.
Reflecții din izolare jpeg
Reflecții din izolare
Starea de anxietate este crescută și este firesc să fie așa, sunt multe necunoscute, iar predictibilitatea vieții ce părea că o avem a dispărut.
Nu pot să respect nefericirea jpeg
Nu pot să respect nefericirea
Nu înțeleg sentimentul de cușcă, de colivie, pe care îl trăiesc, nu pot pricepe starea mea de privare de libertate.
Pandemia și igiena mentală  O tentativă de discreditare a Realității jpeg
Pandemia și igiena mentală. O tentativă de discreditare a Realității
Constat, cu ocazia acestei pandemii, pentru a nu știu cîta oară, cît de mult și cît de profund  contactul prelungit, neîntrerupt, cu Realitatea dăunează sănătății mentale.
Insule în derivă jpeg
Insule în derivă
Neîncrederea mea a fost construită cu grijă, an după an, vîrstă după vîrstă, decret după decret.
Gînduri post pandemie: părăsim orașele! jpeg
Gînduri post-pandemie: părăsim orașele!
Astăzi trăim o pandemie similară ca simptomatologie, impact și măsuri adoptate cu ciuma pulmonară, iar orașul ne riscă viața în loc să ne apere.
Micro granturi pentru artiștii independenți jpeg
Micro-granturi pentru artiștii independenți
Micro-granturile ADFRSurvival se adresează talentelor emergente și actorilor independenți.
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică jpeg
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică
Am înţeles că tuturor ne e greu, dar şi că unora dintre noi le e mai greu să accepte asta.
Karma e karma, neh? jpeg
Karma e karma, neh?
Creația se naște de multe ori din suferință, dintr-o fractură a spiritului.
Ce n am înțeles încă despre pandemie? jpeg
Ce n-am înțeles încă despre pandemie?
În acest mecanism hipercomplex tulburat de pandemie, ajungem să trăim reactiv.
New York, stare de urgență jpeg
New York, stare de urgență
În New York, lumea nu a respectat izolarea în totalitate. Dacă s-ar fi luat măsuri mai devreme, poate nu s-ar fi ajuns aici. Există mai multe focare. Momentan, cel mai mare e în Queens.
În oglindă jpeg
În oglindă
Cît de ușor este să stai la adăpost, între cei patru pereți ai tăi și să critici pe toată lumea.
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX lea jpeg
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX-lea
Amintindu-mi că în manual se regăsește și o lecție referitoare la epidemii și boli contagioase, m-am gîndit să împărtășesc cititorilor normele de comportament recomdandate à cette époque-là pentru a putea controla în mod corespunzătoar astfel de momente dificile, în măsura în care era posibil, în condițiile date.
Intimitatea în vremea pandemiei jpeg
Intimitatea în vremea pandemiei
Închiși între patru pereți și cu măsuri de distanțare socială impuse de autorități, cum ne mai raportăm astăzi la intimitate? Nu ne mai ținem de mînă, nu ne mai îmbrățișăm. Nu ne mai spunem că o să fie bine, pentru că nu știm, de fapt, cum o să fie. Ne sunăm prietenii și părinții și vorbim mult.
Să vorbim despre moarte jpeg
Să vorbim despre moarte
Frica de moarte se află în centrul tuturor activităților noastre și este sursa angoasei noastre existențiale.
Primăvara disperării noastre jpeg
Primăvara disperării noastre
Nu sînt împăcată cu perioada asta. Nu sînt senină și nu sînt deloc zen. Nu am confortul psihic pentru a fi așa.
Ceea ce nu ne omoară ne sperie jpeg
Ceea ce nu ne omoară ne sperie
Principiul psihologic care ne face să ne temem de gripa porcină, de gripa aviară sau de COVID-19, dar nu de gripa comună, se cheamă „frica de pericole care sperie“.
The Kids Are Alright jpeg
The Kids Are Alright
Tranziția de la „de toate” la „nimic” în timp atît de scurt este șocantă, te face să anticipezi și să te ambalezi.
„Este de dorit să nu ajungem în situația de a improviza cu mîinile goale“ – dialog cu Natalia PĂTRAȘCU, medic cardiolog jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor
De cîtva timp trăim în epoca fenomenelor care afectează profund mase de oameni care, de cele mai multe ori, nu au nici o vină în declanșarea lor.

Adevarul.ro

image
Românii au votat Destinaţia Turistică a anului 2022. Oraşul care a câştigat marele titlu
Capitala Moldovei a câştigat premiul publicului, românii fiind cei care au votat online, pe www.destinatiaanului.ro. Premiul Juriului a fost acordat Braşovului.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.