Karma e karma, neh?

Radu GĂVAN
10 aprilie 2020
Karma e karma, neh? jpeg

Creația se naște de multe ori din suferință, dintr-o fractură a spiritului. Am avut prima fractură acum șaptesprezece ani, pe vremea cînd eram un tînăr agent imobiliar. O fractură deschisă pe o perioadă de vreo doi ani în care am fost extrem de singur, în care în unele zile căutam monede prin toate buzunarele ca să-mi cumpăr o sută de grame de salam și o pîine, o perioadă în care mi-a fost foarte frică de viață. Țin minte că mă trezeam noaptea și urlam. Mă duceam la baie, mă priveam în oglindă și mă schimonoseam în fel și chip. Nu poți să uiți chestiile astea. Doi ani în care am experimentat diverse forme ale fricii. Am luptat cum am putut. În mare parte am citit. Din Shogun am aflat o vorbă: Karma e karma, neh? Mi-a plăcut și am aprofundat-o. M-a ajutat foarte mult în acea perioadă. Fă ce poți să fie bine și nu te îngrijora pentru lucrurile pe care nu le poți controla. Pentru liniștea ta. Sună ca un clișeu, dar, corect aplicat, poate fi un mod de viață. Nu regret acea perioadă, am învățat cîte ceva despre mine, iar din experiențele de atunci, zece ani mai tîrziu, s-a născut primul meu roman. A fost, în multe privințe, un dar.

A două fractură am suferit-o în 2013. Nu am să vorbesc acum despre asta, însă, din nou, am sublimat-o în scris. Unii spun că romanele mele sînt întunecate, dar eu nu fac altceva decît să caut lumina.

E trei dimineață și scriu. Lîngă mine, în pat, băiețelul meu mormăie ceva în somn. Peste cîteva zile va împlini șapte ani. Probabil îi vom sărbători ziua cu o excursie din bucătărie în sufragerie. Băiatul meu e fericit că sînt acasă cu el. Sună egoist, știu, însă, din punctul ăsta de vedere, ce se întîmplă e un dar. Timpul e un dar. Însă este și un mare dar. Soția mea și-a pierdut slujba de luni bune, eu sînt agent de turism, prin urmare nu facem prea bine. Asta e, mai nimeni nu face prea bine în perioada asta. Alții o duc mult mai rău. Sînt și scriitor, dar asta nu e ceva din care să iasă bani, așa că o pun la harul divin și atît. Am un program alandala. Mă culc la patru dimineața, mă trezesc la unsprezece, urmăresc cîte trei, patru episoade din Californication odată, citesc două cărți în același timp, mă joc cu băiețelul meu, îi citesc Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi, Pipăruș-Petru și multe altele, facem exerciții fizice, ne jucăm pe Playstation, mă sfătuiesc, mă cert și mă împac cu soția, m-am îndrăgostit de HGTV și alte asemenea activități de star rock. O dată la trei, patru zile mă costumez în Bane și mă duc să iau ceva de mîncare. Acum cîteva nopți am visat că eram pe stradă și n-aveam hîrtia cu declarația la mine. Un coșmar, evident. Pe internet caut orice are legătură cu literatura: recenzii, interviuri cu scriitori, poeme, articole, chestii din astea. Muzică, multă muzică. Îmi plăcea Chill FM și înainte, acum îl ador. Din cînd în cînd o bere, mai rar - un pahar de gin tonic. Am două sticle de gin de la nuntă, din 2008. Se pare că le-a venit rîndul. Scriu foarte mult comparativ cu cît o făceam înainte. Pregătesc un interviu cu un tînăr scriitor. Ritmul s-a schimbat, nevoia de a face chestii care-mi plac a crescut. La fel și nevoia de a mă distanța de lucrurile care îmi provoacă disconfort. Nu mă mai uit la știrile de la televizor, cînd vreau să mă informez intru pe un site de știri, arunc o privire, după care îl închid. Fug cît pot de realiști, nu și de realitate. Fug și de floriciști. Nu-mi plac extremele - nici de cei care prevestesc apocalipsa, nici de cei care zic că nu-i nimic și totu-i roz. Am nevoie, mai mult ca oricînd, de echilibru. Nu-mi plac cei care cred că știu de ce au nevoie alți oameni. Nu știu, și pot face mult rău. Uneori sînt optimist. Uneori mă apucă depresia și îmi e frică de ziua de mîine. Apoi îmi trece, pe urmă mă apucă iar. Îmi e teamă, însă nu îmi mai e atît de teamă ca acum șaptesprezece ani. Știu ce poate face frica, cît rău poate produce dacă o alimentezi, dacă rămîi în ea. Ceva frică nu strică, te face uman, dar atît - nu o stare constantă, nu ca mod de viață. Uneori mă simt vinovat pentru starea mea de bine. Poate ar trebui să mă simt rău mai des, să-mi fac mai multe griji, să mă sufoc, nu știu... Pe naiba! E greu, dar n-am de gînd să mă întind în pat și să mor.

Unii cititori spun că romanele mele sînt prea întunecate. E adevărat, romanele mele sînt întunecate, dar în final nu vorbesc despre întuneric, ci despre licărirea din întuneric. Despre umanitate. Pentru că lumina este tot ce contează. Ce va fi mîine, va fi. Karma e karma, neh?

Foto: flickr.com

Un pahar cu apă jpeg
Un pahar cu apă
Pășește afară din deșertul lumii. Nu-ți trebuie decît curaj.
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte! jpeg
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte!
Vremea sloganelor goale a trecut, puneți-vă centurile, criza e România Noului Normal.
Virusul ca metaforă jpeg
Virusul ca metaforă
Alienarea era un sentiment real al vieții. Însă în zilele noastre nu mai poate fi așa. În extazul comunicării, subiectul se contopește cu obiectul, interiorul cu exteriorul, toată lumea este conectată organic cu toată lumea și cu toate.
Alergînd pe sloiuri de gheață jpeg
Alergînd pe sloiuri de gheață
De cînd cu pandemia asta nenorocită, ne amînăm și respiratul. Ne-am pierdut chipul în spatele măștilor albe. Nu mai știm cine sîntem. Îmbrățișările, libertatea și rîsul cu prietenii au fost amînate și ele.
Reflecții din izolare jpeg
Reflecții din izolare
Starea de anxietate este crescută și este firesc să fie așa, sunt multe necunoscute, iar predictibilitatea vieții ce părea că o avem a dispărut.
Nu pot să respect nefericirea jpeg
Nu pot să respect nefericirea
Nu înțeleg sentimentul de cușcă, de colivie, pe care îl trăiesc, nu pot pricepe starea mea de privare de libertate.
Pandemia și igiena mentală  O tentativă de discreditare a Realității jpeg
Pandemia și igiena mentală. O tentativă de discreditare a Realității
Constat, cu ocazia acestei pandemii, pentru a nu știu cîta oară, cît de mult și cît de profund  contactul prelungit, neîntrerupt, cu Realitatea dăunează sănătății mentale.
Insule în derivă jpeg
Insule în derivă
Neîncrederea mea a fost construită cu grijă, an după an, vîrstă după vîrstă, decret după decret.
Gînduri post pandemie: părăsim orașele! jpeg
Gînduri post-pandemie: părăsim orașele!
Astăzi trăim o pandemie similară ca simptomatologie, impact și măsuri adoptate cu ciuma pulmonară, iar orașul ne riscă viața în loc să ne apere.
Micro granturi pentru artiștii independenți jpeg
Micro-granturi pentru artiștii independenți
Micro-granturile ADFRSurvival se adresează talentelor emergente și actorilor independenți.
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică jpeg
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică
Am înţeles că tuturor ne e greu, dar şi că unora dintre noi le e mai greu să accepte asta.
Ce n am înțeles încă despre pandemie? jpeg
Ce n-am înțeles încă despre pandemie?
În acest mecanism hipercomplex tulburat de pandemie, ajungem să trăim reactiv.
New York, stare de urgență jpeg
New York, stare de urgență
În New York, lumea nu a respectat izolarea în totalitate. Dacă s-ar fi luat măsuri mai devreme, poate nu s-ar fi ajuns aici. Există mai multe focare. Momentan, cel mai mare e în Queens.
În oglindă jpeg
În oglindă
Cît de ușor este să stai la adăpost, între cei patru pereți ai tăi și să critici pe toată lumea.
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX lea jpeg
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX-lea
Amintindu-mi că în manual se regăsește și o lecție referitoare la epidemii și boli contagioase, m-am gîndit să împărtășesc cititorilor normele de comportament recomdandate à cette époque-là pentru a putea controla în mod corespunzătoar astfel de momente dificile, în măsura în care era posibil, în condițiile date.
Intimitatea în vremea pandemiei jpeg
Intimitatea în vremea pandemiei
Închiși între patru pereți și cu măsuri de distanțare socială impuse de autorități, cum ne mai raportăm astăzi la intimitate? Nu ne mai ținem de mînă, nu ne mai îmbrățișăm. Nu ne mai spunem că o să fie bine, pentru că nu știm, de fapt, cum o să fie. Ne sunăm prietenii și părinții și vorbim mult.
Să vorbim despre moarte jpeg
Să vorbim despre moarte
Frica de moarte se află în centrul tuturor activităților noastre și este sursa angoasei noastre existențiale.
Primăvara disperării noastre jpeg
Primăvara disperării noastre
Nu sînt împăcată cu perioada asta. Nu sînt senină și nu sînt deloc zen. Nu am confortul psihic pentru a fi așa.
Paradoxul liniștii jpeg
Paradoxul liniștii
Dacă am mizat pe convingerea că serviciul sau produsul nostru va beneficia de interes necondiționat (și neîntrerupt!), fără a ne pune problema existenței noastre și în condiții precare, sau dacă am știut că jobul nostru tinde să iasă din sfera importanței în viitorul previzibil, însă am sperat fără temei că acest viitor este un concept prea îndepărtat pentru a-l scoate din abstract, atunci sîntem de vinovați pentru ceea ce trăim astăzi.
Ceea ce nu ne omoară ne sperie jpeg
Ceea ce nu ne omoară ne sperie
Principiul psihologic care ne face să ne temem de gripa porcină, de gripa aviară sau de COVID-19, dar nu de gripa comună, se cheamă „frica de pericole care sperie“.
The Kids Are Alright jpeg
The Kids Are Alright
Tranziția de la „de toate” la „nimic” în timp atît de scurt este șocantă, te face să anticipezi și să te ambalezi.
„Este de dorit să nu ajungem în situația de a improviza cu mîinile goale“ – dialog cu Natalia PĂTRAȘCU, medic cardiolog jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor
De cîtva timp trăim în epoca fenomenelor care afectează profund mase de oameni care, de cele mai multe ori, nu au nici o vină în declanșarea lor.
Eternitate şi răgaz jpeg
Eternitate şi răgaz
Fiecare are din nou ceva preţios de aşteptat. Un semn bun, o speranţă, un telefon de la iubitul sau iubita de acum două decenii.

Parteneri

Maersk Laura first emethanol vessel jpg
Companiile aeriene și cele de transport de marfă, puternic afectate de războiul comercial
Războiul comercial declanșat de Statele Unite cu China a început să afecteze industria globală a transportului de marfă maritim dar și companiile aeriene, arată studiile de piață.
Irena Sendler - Sendlerowa Wikipedia
„Îngerul Varșoviei”. Povestea femeii care a salvat 2.500 de copii din ghetourile naziste, ascunzându-i în sicrie și coșuri de gunoi
În mijlocul ororilor celui de-Al Doilea Război Mondial, Irena Sendler a salvat 2.500 de copii evrei din ghetoul Varșovia, riscându-și viața zi de zi. Povestea ei rămâne una dintre cele mai puternice lecții despre curaj, empatie și umanitate.
Brandul fast fashion chinez Shein FOTO SHUTTERSTOCK
Shein și Temu cresc prețurile ca răspuns la tarifele Trump
Platformele chineze de comerț electronic Shein și Temu și-au majorat prețurile în Statele Unite după ce i-au avertizat pe consumatori pe 25 aprilie că vor scumpi produsele ca răspuns la noile tarife americane.
Periile de păr îngrijite corect ne asigură curățenia scalpului și sănătatea părului Foto tvnova12 mk
Cum să îți menții peria de păr curată. Trucuri simple pentru o igienă impecabilă și o viață mai lungă a accesoriilor tale de styling
Descoperă cum să îți menții peria de păr curată și sănătoasă cu trucuri simple pentru o igienă impecabilă. Află cât de des trebuie curățată și schimbată peria, pentru a prelungi viața acesteia și a proteja sănătatea părului tău.
Câini pe Via Transilvanica  Sursa grup Via Transilvanica Facebook jpg
Câinii hoinari de pe Via Transilvanica stârnesc controverse: „Vin după o bucată de pâine, dar ne-am săturat”
Pe Via Transilvanica, animată odată cu sosirea primăverii, turiștii întâlnesc frecvent câini prietenoși. Unii îi consideră animale călăuzitoare și au oferit relatări emoționate despre ei, dar localnicii avertizează că acești câini au stăpâni și pierderea lor le provoacă suferință.
vasile motrescu Memorialul durerii
Mărturiile cutremurătoare ale unui luptător anti-comunist: „şi-au vândut sufletul dracilor din Rusia pe un kilogram de zahăr și un litru de ulei”
Partizanii anti-comuniști care rezistau în munți după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial duceau o viață dură și grea. Mânați de patriotism și de dorința de a nu se supune unui regim opresiv, aceștia îndurau cu stoicism frigul, foamea şi despărțirea de cei dragi.
Cabane A frame  Wikipedia (3) jpg
Moda cabanelor A-frame i-a cucerit pe români. Construcțiile moderne din munți amintesc de casele străvechi ale moților
Inspirate de arhitectura tradițională a caselor de munte, cu acoperișuri înalte și ascuțite, menite să înfrunte furtuni și viscole, cabanele triunghiulare „A-frame” au devenit tot mai populare în România, ca oferte de cazare în turismul montan.
turism delta dunarii   foto ovidiu oprea jpeg
Unde se petrece în țară de 1 Mai și la ce prețuri. „Vom vedea o nouă energie anul acesta în Vamă”
Foarte mulți români și-au rezervat sejurul pentru 1 Mai, alegând o destinație sau alta după preferințe și după banii din portofel. Prețurile sunt comparabile cu cele de anul trecut. La munte e mai scump decât la mare.
Ilie Bolojan INSTANT BILANT ICCJ 004 INQUAM Photos Malina Norocea jpg
Personalitățile pe care românii le-ar vrea președinte, dar nu sunt pe buletinul de vot. „Clasa politică e imaginea societății”
Ilie Bolojan, Laura Codruța Koveși, Theodor Paleologu sunt câteva dintre personajele care nu sunt pe listele electorale, dar pe care românii le-ar vota, conform undei dezbateri pe o platformă online. Printre propuneri sunt și Tzaca Uraganu și Fuego.