Karma e karma, neh?

Radu GĂVAN
10 aprilie 2020
Karma e karma, neh? jpeg

Creația se naște de multe ori din suferință, dintr-o fractură a spiritului. Am avut prima fractură acum șaptesprezece ani, pe vremea cînd eram un tînăr agent imobiliar. O fractură deschisă pe o perioadă de vreo doi ani în care am fost extrem de singur, în care în unele zile căutam monede prin toate buzunarele ca să-mi cumpăr o sută de grame de salam și o pîine, o perioadă în care mi-a fost foarte frică de viață. Țin minte că mă trezeam noaptea și urlam. Mă duceam la baie, mă priveam în oglindă și mă schimonoseam în fel și chip. Nu poți să uiți chestiile astea. Doi ani în care am experimentat diverse forme ale fricii. Am luptat cum am putut. În mare parte am citit. Din Shogun am aflat o vorbă: Karma e karma, neh? Mi-a plăcut și am aprofundat-o. M-a ajutat foarte mult în acea perioadă. Fă ce poți să fie bine și nu te îngrijora pentru lucrurile pe care nu le poți controla. Pentru liniștea ta. Sună ca un clișeu, dar, corect aplicat, poate fi un mod de viață. Nu regret acea perioadă, am învățat cîte ceva despre mine, iar din experiențele de atunci, zece ani mai tîrziu, s-a născut primul meu roman. A fost, în multe privințe, un dar.

A două fractură am suferit-o în 2013. Nu am să vorbesc acum despre asta, însă, din nou, am sublimat-o în scris. Unii spun că romanele mele sînt întunecate, dar eu nu fac altceva decît să caut lumina.

E trei dimineață și scriu. Lîngă mine, în pat, băiețelul meu mormăie ceva în somn. Peste cîteva zile va împlini șapte ani. Probabil îi vom sărbători ziua cu o excursie din bucătărie în sufragerie. Băiatul meu e fericit că sînt acasă cu el. Sună egoist, știu, însă, din punctul ăsta de vedere, ce se întîmplă e un dar. Timpul e un dar. Însă este și un mare dar. Soția mea și-a pierdut slujba de luni bune, eu sînt agent de turism, prin urmare nu facem prea bine. Asta e, mai nimeni nu face prea bine în perioada asta. Alții o duc mult mai rău. Sînt și scriitor, dar asta nu e ceva din care să iasă bani, așa că o pun la harul divin și atît. Am un program alandala. Mă culc la patru dimineața, mă trezesc la unsprezece, urmăresc cîte trei, patru episoade din Californication odată, citesc două cărți în același timp, mă joc cu băiețelul meu, îi citesc Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi, Pipăruș-Petru și multe altele, facem exerciții fizice, ne jucăm pe Playstation, mă sfătuiesc, mă cert și mă împac cu soția, m-am îndrăgostit de HGTV și alte asemenea activități de star rock. O dată la trei, patru zile mă costumez în Bane și mă duc să iau ceva de mîncare. Acum cîteva nopți am visat că eram pe stradă și n-aveam hîrtia cu declarația la mine. Un coșmar, evident. Pe internet caut orice are legătură cu literatura: recenzii, interviuri cu scriitori, poeme, articole, chestii din astea. Muzică, multă muzică. Îmi plăcea Chill FM și înainte, acum îl ador. Din cînd în cînd o bere, mai rar - un pahar de gin tonic. Am două sticle de gin de la nuntă, din 2008. Se pare că le-a venit rîndul. Scriu foarte mult comparativ cu cît o făceam înainte. Pregătesc un interviu cu un tînăr scriitor. Ritmul s-a schimbat, nevoia de a face chestii care-mi plac a crescut. La fel și nevoia de a mă distanța de lucrurile care îmi provoacă disconfort. Nu mă mai uit la știrile de la televizor, cînd vreau să mă informez intru pe un site de știri, arunc o privire, după care îl închid. Fug cît pot de realiști, nu și de realitate. Fug și de floriciști. Nu-mi plac extremele - nici de cei care prevestesc apocalipsa, nici de cei care zic că nu-i nimic și totu-i roz. Am nevoie, mai mult ca oricînd, de echilibru. Nu-mi plac cei care cred că știu de ce au nevoie alți oameni. Nu știu, și pot face mult rău. Uneori sînt optimist. Uneori mă apucă depresia și îmi e frică de ziua de mîine. Apoi îmi trece, pe urmă mă apucă iar. Îmi e teamă, însă nu îmi mai e atît de teamă ca acum șaptesprezece ani. Știu ce poate face frica, cît rău poate produce dacă o alimentezi, dacă rămîi în ea. Ceva frică nu strică, te face uman, dar atît - nu o stare constantă, nu ca mod de viață. Uneori mă simt vinovat pentru starea mea de bine. Poate ar trebui să mă simt rău mai des, să-mi fac mai multe griji, să mă sufoc, nu știu... Pe naiba! E greu, dar n-am de gînd să mă întind în pat și să mor.

Unii cititori spun că romanele mele sînt prea întunecate. E adevărat, romanele mele sînt întunecate, dar în final nu vorbesc despre întuneric, ci despre licărirea din întuneric. Despre umanitate. Pentru că lumina este tot ce contează. Ce va fi mîine, va fi. Karma e karma, neh?

Foto: flickr.com

Un pahar cu apă jpeg
Un pahar cu apă
Pășește afară din deșertul lumii. Nu-ți trebuie decît curaj.
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte! jpeg
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte!
Vremea sloganelor goale a trecut, puneți-vă centurile, criza e România Noului Normal.
Virusul ca metaforă jpeg
Virusul ca metaforă
Alienarea era un sentiment real al vieții. Însă în zilele noastre nu mai poate fi așa. În extazul comunicării, subiectul se contopește cu obiectul, interiorul cu exteriorul, toată lumea este conectată organic cu toată lumea și cu toate.
Alergînd pe sloiuri de gheață jpeg
Alergînd pe sloiuri de gheață
De cînd cu pandemia asta nenorocită, ne amînăm și respiratul. Ne-am pierdut chipul în spatele măștilor albe. Nu mai știm cine sîntem. Îmbrățișările, libertatea și rîsul cu prietenii au fost amînate și ele.
Reflecții din izolare jpeg
Reflecții din izolare
Starea de anxietate este crescută și este firesc să fie așa, sunt multe necunoscute, iar predictibilitatea vieții ce părea că o avem a dispărut.
Nu pot să respect nefericirea jpeg
Nu pot să respect nefericirea
Nu înțeleg sentimentul de cușcă, de colivie, pe care îl trăiesc, nu pot pricepe starea mea de privare de libertate.
Pandemia și igiena mentală  O tentativă de discreditare a Realității jpeg
Pandemia și igiena mentală. O tentativă de discreditare a Realității
Constat, cu ocazia acestei pandemii, pentru a nu știu cîta oară, cît de mult și cît de profund  contactul prelungit, neîntrerupt, cu Realitatea dăunează sănătății mentale.
Insule în derivă jpeg
Insule în derivă
Neîncrederea mea a fost construită cu grijă, an după an, vîrstă după vîrstă, decret după decret.
Gînduri post pandemie: părăsim orașele! jpeg
Gînduri post-pandemie: părăsim orașele!
Astăzi trăim o pandemie similară ca simptomatologie, impact și măsuri adoptate cu ciuma pulmonară, iar orașul ne riscă viața în loc să ne apere.
Micro granturi pentru artiștii independenți jpeg
Micro-granturi pentru artiștii independenți
Micro-granturile ADFRSurvival se adresează talentelor emergente și actorilor independenți.
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică jpeg
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică
Am înţeles că tuturor ne e greu, dar şi că unora dintre noi le e mai greu să accepte asta.
Ce n am înțeles încă despre pandemie? jpeg
Ce n-am înțeles încă despre pandemie?
În acest mecanism hipercomplex tulburat de pandemie, ajungem să trăim reactiv.
New York, stare de urgență jpeg
New York, stare de urgență
În New York, lumea nu a respectat izolarea în totalitate. Dacă s-ar fi luat măsuri mai devreme, poate nu s-ar fi ajuns aici. Există mai multe focare. Momentan, cel mai mare e în Queens.
În oglindă jpeg
În oglindă
Cît de ușor este să stai la adăpost, între cei patru pereți ai tăi și să critici pe toată lumea.
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX lea jpeg
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX-lea
Amintindu-mi că în manual se regăsește și o lecție referitoare la epidemii și boli contagioase, m-am gîndit să împărtășesc cititorilor normele de comportament recomdandate à cette époque-là pentru a putea controla în mod corespunzătoar astfel de momente dificile, în măsura în care era posibil, în condițiile date.
Intimitatea în vremea pandemiei jpeg
Intimitatea în vremea pandemiei
Închiși între patru pereți și cu măsuri de distanțare socială impuse de autorități, cum ne mai raportăm astăzi la intimitate? Nu ne mai ținem de mînă, nu ne mai îmbrățișăm. Nu ne mai spunem că o să fie bine, pentru că nu știm, de fapt, cum o să fie. Ne sunăm prietenii și părinții și vorbim mult.
Să vorbim despre moarte jpeg
Să vorbim despre moarte
Frica de moarte se află în centrul tuturor activităților noastre și este sursa angoasei noastre existențiale.
Primăvara disperării noastre jpeg
Primăvara disperării noastre
Nu sînt împăcată cu perioada asta. Nu sînt senină și nu sînt deloc zen. Nu am confortul psihic pentru a fi așa.
Paradoxul liniștii jpeg
Paradoxul liniștii
Dacă am mizat pe convingerea că serviciul sau produsul nostru va beneficia de interes necondiționat (și neîntrerupt!), fără a ne pune problema existenței noastre și în condiții precare, sau dacă am știut că jobul nostru tinde să iasă din sfera importanței în viitorul previzibil, însă am sperat fără temei că acest viitor este un concept prea îndepărtat pentru a-l scoate din abstract, atunci sîntem de vinovați pentru ceea ce trăim astăzi.
Ceea ce nu ne omoară ne sperie jpeg
Ceea ce nu ne omoară ne sperie
Principiul psihologic care ne face să ne temem de gripa porcină, de gripa aviară sau de COVID-19, dar nu de gripa comună, se cheamă „frica de pericole care sperie“.
The Kids Are Alright jpeg
The Kids Are Alright
Tranziția de la „de toate” la „nimic” în timp atît de scurt este șocantă, te face să anticipezi și să te ambalezi.
„Este de dorit să nu ajungem în situația de a improviza cu mîinile goale“ – dialog cu Natalia PĂTRAȘCU, medic cardiolog jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor
De cîtva timp trăim în epoca fenomenelor care afectează profund mase de oameni care, de cele mai multe ori, nu au nici o vină în declanșarea lor.

Adevarul.ro

image
Românii au votat Destinaţia Turistică a anului 2022. Oraşul care a câştigat marele titlu
Capitala Moldovei a câştigat premiul publicului, românii fiind cei care au votat online, pe www.destinatiaanului.ro. Premiul Juriului a fost acordat Braşovului.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.