Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX-lea

Dana MĂNTĂRĂU
5 aprilie 2020
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX lea jpeg

Începînd din anul 1850, în Franța, Legea Falloux a impus municipalităților cu peste 800 de locuitori să deschidă o școală pentru fete. În aceste condiții, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, manuale de instrucție au fost puse la dispoziția cadrelor didactice, care aveau acum o sarcină nouă, de a gestiona chestiunea educației fetelor.

Toamna trecută, vizitînd localitatea Bécherel din Bretania, recunoscută ca „orășelul cărților” după numărul impresionant de anticariate în raport cu numărul mic de locuitori (aproximativ 660), mi-a atras atenția un asemenea manual, pe care l-am achiziționat într-o stare impecabilă, în ciuda anilor care-au trecut peste el. Este vorba despre o ediție originală a celui realizat de Clarisse Juranville și inititulat Le savoir-faire et le savoir-vivre: guide pratique de la vie usuelle à l’usage des jeunes filles, publicat la Librairie Larousse, Paris, în anul 1879. La momentul apariției sale, lucrarea a fost înscrisă în Lista cărților furnizate gratuit de Orașul Paris către școlile sale comunale și se afla pe majoritatea listelor departamentale.

După cum indică și titlul, noțiunea de „cunoaștere” (savoir) este centrală în formarea personală a fetelor. Fie că este vorba despre abilități sau despre bune maniere, autorul acestui ghid avea ambiția de a le oferi cunoștințe utile, care să le permită să înfrunte rolul care le era atribuit în acele vremuri. Astfel, manualul oferă un corp de informații necesare vieții de zi cu zi, în toate aspectele sale: rețete de gătit, sfaturi pentru procurarea de produse alimentare, elementele de bază ale nutriției, gestionarea financiară a casei, amenajarea și întreținerea locuinței, lecții de cusut, îngrijirea copiilor, sfaturi pentru menținerea sănătății, remedii medicale și naturiste, îndrumări pentru îngrijirea corpului și eleganță, lecturi recomandate ș.a.m.d. Aceste activități definesc sfera privată, în care conduceau femeile, în vreme ce bărbații ocupau sfera muncii și a vieții publice.

Amintindu-mi că în manual se regăsește și o lecție referitoare la epidemii și boli contagioase, m-am gîndit să împărtășesc cititorilor normele de comportament recomdandate à cette époque-là pentru a putea controla în mod corespunzătoar astfel de momente dificile, în măsura în care era posibil, în condițiile date. Ce-ar fi trebuit să facem în propriile gospodării, cum ne puteam preocupa de sănătatea personală și cum puteam oferi ajutor bolnavilor dacă eram loviți de o epidemie (situație deloc rară) într-o perioadă în care, deși avansul în medicină era extrem de rapid, mijloacele de prevenție și tratamentele care puteau fi administrate erau atît de limitate și inaccesibile față de cele din zilele noastre?! În rîndurile de mai jos, vom vedea cum ar fi trebuit să reacționăm și cît de actuale mai sînt multe dintre respectivele sfaturi.

Astfel, dacă o persoană dragă nouă – un membru al familiei, un prieten apropiat – este atinsă de o maladie contagioasă, avem instinctul primordial de a-i acorda îngrijirile cele mai atente, uneori fără să ne gîndim că acest lucru ar putea reprezenta un pericol pentru noi. Totuși, ce măsuri de precauție putem lua?

„Este de o importanță deosebită ca dejecțiile bolnavilor (materiile fecale și vomele) să fie imediat curățate. În acest scop, se va vărsa de fiecare dată în vasul în care acestea au fost eliminate o jumătate de litru de soluție de sulfat de cupru, sau cel puțin un pahar mare. Această soluție trebuie să conțină 50 de grame de sulfat de cupru la un litru de apă, sau cel puțin 25 de grame la jumătate de litru. Cu aceeași soluție, se vor dezinfecta toaletele și orice alt loc în care aceste dejecții au fost aruncate și împrăștiate. Closetele însele vor trebui curățate de două ori pe zi cu același lichid.”

În privința obiectelor utilizate de bolnav, lenjeriile pătate vor fi înmuiate în apă clocotită timp de zece – cincisprezece minute; nici o lenjerie, murdară sau nu, nu va fi spălată la rîu. Ustensilele de care se folosește bolnavul – linguri, cești, pahare etc. trebuie, de asemenea, cufundate în apă fierbinte. În timpul maladiei, toți cei care vor îngriji bolnavul vor evita, pe cît posibil, să-i inspire răsuflarea și vor ține cît mai departe de față lenjeriile murdare sau vasele pe care le transportă. „De fiecare dată cînd vor atinge bolnavul sau lenjeriile pătate, își vor spăla mîinile cu o soluție mai slabă de sulfat de cupru (pînă la 12 grame la un litru de apă). În funcție de circumstanțe, medicii vor recomanda și alți dezinfectanți, cum ar fi: clor, clorură de var, acid fenic, fenol, clorură de zinc și acid boric”.

În ceea ce privește interacțiunea cu spațiul de izolare a celor afectați, îngrijitorii trebuie să iasă din cînd în cînd din camera bolnavului pentru a respira aer curat, chiar și preț de cîteva minute. Dimineața, nu vor intra acolo cu stomacul gol sau, cel puțin, fără să fi făcut gargară cu apă acidulată. Nu se vor hrăni în camera bolnavului și nu vor bea apă stătută acolo; le este permis cel mult să consume una-două cești de cafea neagră în timpul zilei.

Relația pe care mamele trebuie să o întrețină cu copiii atinși de diferite maladii contagioase implică în mod necesar distanțarea fizică: „sugerăm mamelor, în ciuda a tot ceea ce poate părea dureros și crud în această recomandare, să nu-și îmbrățiseze deloc copiii atinși de gușter (n.n.: boală a laringelui la copii, însoțită de apariția unor membrane false pe căile respiratorii, manifestată prin sufocare și tuse răgușită). Am cunoscut două tinere femei care, neputînd rezista elanului matern în asemenea de circumstanțe, au murit victime ale mărinimiei lor nesăbuite și și-au aruncat familiile în disperare”.

În general, se spune în cadrul lecției, în vremuri de epidemie, este mai bine să nu schimbăm nimic nici în obiceiuri, nici în stilul nostru de viață. Se face apel la moderație în toate, deoarece aceasta este una dintre condițiile esențiale pentru a scăpa de efectele periculoase ale unei maladii dominatoare. Totodată, grija asupra curățeniei este prima care trebuie să ne preocupe: „începeți, deci, prin a înlătura din locuințele voastre tot ceea ce reprezintă factori care dăunează sănătății, precum bălegarul sau grămezile de gunoi; măturați-vă și spălați-vă curțile, aleile, pîrîiașele unde mizeriile stătute devin în mare măsură focare de infecție. Reîmprospătați aerul din camerele voastre, stropiți-le de trei ori pe zi cu apă acidulată, cu fenol sau cu clor. Fricționați-vă corpul dimineața și seara cu o flanelă îmbibată în apă de Cologne, țuică sau alcool camforat. De asemenea, tot dimineața și seara spălați-vă mîinile în apă cu clor”.

Ultima parte a textului sfătuiește la păstrarea curățeniei și liniștii minții și sufletului, chiar și în asemenea vremuri de restriște; se retransmit mesaje de cumpătare și se încurajează înlăturarea sentimentului de teamă și vulnerabilitate care ne-ar putea cuprinde. „În aceste vremuri teribile, cînd fiecare se teme pentru viața lui, nu vom comite niciun exces și ne vom recăpăta încrederea în curajul natural al omului și în judecata Providenței. Pentru aceasta, trebuie să vedem boala de aproape și să ne familiarizăm într-o anumită măsură cu ea; să ne ocupăm de muncă, de lectură; în cele din urmă, să ne umplem timpul de o așa manieră încît imaginea epidemiei și a morții să nu fie prezentă în orice moment în mintea noastră. Nu ignorăm faptul că teama reprezintă o predispoziție, chiar fizică, a bolii. Știm că ea slăbește, enervează; că, dacă vrei s-o ții la distanță, poate face chiar loc unor simptome morbide și că, în consecință, a te teme înseamnă a vrea să fii bolnav. Se moare rar de frică, dar frica predispune la maladii mortale.”

Dana Măntărău este doctor în științe politice (Universitatea din București) și specialist în domeniul fondurilor europene.

Foto: wikimedia commons

Un pahar cu apă jpeg
Un pahar cu apă
Pășește afară din deșertul lumii. Nu-ți trebuie decît curaj.
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte! jpeg
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte!
Vremea sloganelor goale a trecut, puneți-vă centurile, criza e România Noului Normal.
Virusul ca metaforă jpeg
Virusul ca metaforă
Alienarea era un sentiment real al vieții. Însă în zilele noastre nu mai poate fi așa. În extazul comunicării, subiectul se contopește cu obiectul, interiorul cu exteriorul, toată lumea este conectată organic cu toată lumea și cu toate.
Alergînd pe sloiuri de gheață jpeg
Alergînd pe sloiuri de gheață
De cînd cu pandemia asta nenorocită, ne amînăm și respiratul. Ne-am pierdut chipul în spatele măștilor albe. Nu mai știm cine sîntem. Îmbrățișările, libertatea și rîsul cu prietenii au fost amînate și ele.
Reflecții din izolare jpeg
Reflecții din izolare
Starea de anxietate este crescută și este firesc să fie așa, sunt multe necunoscute, iar predictibilitatea vieții ce părea că o avem a dispărut.
Nu pot să respect nefericirea jpeg
Nu pot să respect nefericirea
Nu înțeleg sentimentul de cușcă, de colivie, pe care îl trăiesc, nu pot pricepe starea mea de privare de libertate.
Pandemia și igiena mentală  O tentativă de discreditare a Realității jpeg
Pandemia și igiena mentală. O tentativă de discreditare a Realității
Constat, cu ocazia acestei pandemii, pentru a nu știu cîta oară, cît de mult și cît de profund  contactul prelungit, neîntrerupt, cu Realitatea dăunează sănătății mentale.
Insule în derivă jpeg
Insule în derivă
Neîncrederea mea a fost construită cu grijă, an după an, vîrstă după vîrstă, decret după decret.
Gînduri post pandemie: părăsim orașele! jpeg
Gînduri post-pandemie: părăsim orașele!
Astăzi trăim o pandemie similară ca simptomatologie, impact și măsuri adoptate cu ciuma pulmonară, iar orașul ne riscă viața în loc să ne apere.
Micro granturi pentru artiștii independenți jpeg
Micro-granturi pentru artiștii independenți
Micro-granturile ADFRSurvival se adresează talentelor emergente și actorilor independenți.
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică jpeg
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică
Am înţeles că tuturor ne e greu, dar şi că unora dintre noi le e mai greu să accepte asta.
Karma e karma, neh? jpeg
Karma e karma, neh?
Creația se naște de multe ori din suferință, dintr-o fractură a spiritului.
Ce n am înțeles încă despre pandemie? jpeg
Ce n-am înțeles încă despre pandemie?
În acest mecanism hipercomplex tulburat de pandemie, ajungem să trăim reactiv.
New York, stare de urgență jpeg
New York, stare de urgență
În New York, lumea nu a respectat izolarea în totalitate. Dacă s-ar fi luat măsuri mai devreme, poate nu s-ar fi ajuns aici. Există mai multe focare. Momentan, cel mai mare e în Queens.
În oglindă jpeg
În oglindă
Cît de ușor este să stai la adăpost, între cei patru pereți ai tăi și să critici pe toată lumea.
Intimitatea în vremea pandemiei jpeg
Intimitatea în vremea pandemiei
Închiși între patru pereți și cu măsuri de distanțare socială impuse de autorități, cum ne mai raportăm astăzi la intimitate? Nu ne mai ținem de mînă, nu ne mai îmbrățișăm. Nu ne mai spunem că o să fie bine, pentru că nu știm, de fapt, cum o să fie. Ne sunăm prietenii și părinții și vorbim mult.
Să vorbim despre moarte jpeg
Să vorbim despre moarte
Frica de moarte se află în centrul tuturor activităților noastre și este sursa angoasei noastre existențiale.
Primăvara disperării noastre jpeg
Primăvara disperării noastre
Nu sînt împăcată cu perioada asta. Nu sînt senină și nu sînt deloc zen. Nu am confortul psihic pentru a fi așa.
Paradoxul liniștii jpeg
Paradoxul liniștii
Dacă am mizat pe convingerea că serviciul sau produsul nostru va beneficia de interes necondiționat (și neîntrerupt!), fără a ne pune problema existenței noastre și în condiții precare, sau dacă am știut că jobul nostru tinde să iasă din sfera importanței în viitorul previzibil, însă am sperat fără temei că acest viitor este un concept prea îndepărtat pentru a-l scoate din abstract, atunci sîntem de vinovați pentru ceea ce trăim astăzi.
Ceea ce nu ne omoară ne sperie jpeg
Ceea ce nu ne omoară ne sperie
Principiul psihologic care ne face să ne temem de gripa porcină, de gripa aviară sau de COVID-19, dar nu de gripa comună, se cheamă „frica de pericole care sperie“.
The Kids Are Alright jpeg
The Kids Are Alright
Tranziția de la „de toate” la „nimic” în timp atît de scurt este șocantă, te face să anticipezi și să te ambalezi.
„Este de dorit să nu ajungem în situația de a improviza cu mîinile goale“ – dialog cu Natalia PĂTRAȘCU, medic cardiolog jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor
De cîtva timp trăim în epoca fenomenelor care afectează profund mase de oameni care, de cele mai multe ori, nu au nici o vină în declanșarea lor.

Adevarul.ro

image
Românii au votat Destinaţia Turistică a anului 2022. Oraşul care a câştigat marele titlu
Capitala Moldovei a câştigat premiul publicului, românii fiind cei care au votat online, pe www.destinatiaanului.ro. Premiul Juriului a fost acordat Braşovului.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.