Economia în vremuri de pandemie
Nu trăim vremuri obișnuite. Sigur, nimeni nu se aștepta la asta, dar iată-ne în mijlocul unei crize globale. De data asta nu este vorba despre o criză economică, așa cum a fost cea din anul 2008, și nici măcar nu este vorba despre un conflict politic sau militar. Din astea am mai trăit și mai știm cîte ceva despre ele. Sîntem față în față cu o epidemie globală, o pandemie, concentrată geografic asupra lumii occidentale. De fiecare dată, cînd auzeam de asemenea probleme care apăreau în diferite spații geografice, mă gîndeam că nouă, occidentalilior, nu ni se poate întîmpla așa ceva, pentru că noi am creat o civilizație puternică, adică avem știință, nivel de trai și potențial economic și tehnologic să ne apărăm. Iată însă că ne-am înșelat, lucrurile nu stau chiar așa. Se dovedește, așa cum s-a mai dovedit în trecut, că civilizația nu este decît o pojghiță subțire, un strat frumos colorat și strălucitor, în spatele căruia, sau sub care, se găsește imensa vulnerabilitate a omului în fața naturii. Natura trăiește alături de noi, împreună cu noi. Stau mărturie nenumăratele episoade de epidemie care s-au desfășurat în istoria noastră, pe toată suprafața planetei și în toate timpurile. Iată, la intervale mai mult sau mai puțin regulate de timp, natura ne mai face cîte o asemenea surpriză. Cea de azi și spaima pe care a adus-o în lumea civilizată, plină de suficiență și aroganță, ne dovedește cît de mici sîntem în fața provocărilor naturii. Încă sîntem mici și dezarmați!
Este un moment dificil. Toate războaiele, revoluțiile, epidemiile, au fost momente dificile. Din punctul nostru de vedere, al românilor, pericolul este amplificat pentru că este o excelentă ocazie de care dușmanii noștri profită și ne atacă, deocamdată doar informațional. Și sîntem atacați! Media și rețelele de socializare sînt pline de minciuni. Neprietenii noștri sînt foarte activi. Prin bunăvoința lor, aflăm că numai capitalismul și statele occidentale sînt vinovate pentru declanșarea acestei pandemii. Mai aflăm că virusul a fost creat în laborator și că este adus printre noi cu avionul, trenul sau chiar cu autobuzul. Este împrăștiat printre popoare de oculta mondială, pentru a mai omorî o parte dintre oameni. Asta, pentru că am fi prea mulți. Soros este din nou de vină, dar nu numai el. Toți bancherii lucrează la această conspirație împreună cu capitaliștii cei răi. Numai la ruși totul este în cea mai bună rînduială, nu tu caz de Covid, nu tu alte probleme. Totul este perfect într-o lume perfectă. Pe fond, dușmanii României dezinformează și încearcă să amplifice panica. Sîntem îndemnați să ieșim din UE și din NATO, pentru că acolo este cauza răului și, mai ales, ni se aduce aminte ce țară frumoasă, puternică și fără viruși eram atunci cînd nu aparțineam UE. Mai mult, zilele trecute, apare în presă, „pe surse”, un document ce vorbește despre izolarea definitivă a noastră, ca măsură de combatere a epidemiei. Documentul este nesemnat, dar este datat. Rezultatul? Un nou val de panică și un nou atac asupra magazinelor cu alimente. Oare, mă gîndesc eu, ca simplu observator, cine a fost acela care și-a permis să fure un asemenea document de pe biroul unei comisii de lucru atît de importante și să-l „scape” către presă? Care este marea miză a unui asemenea gest, într-o perioadă în care țara se află în stare de necesitate? Printre noi, printre economiști, se spune că nu trebuie să strigi „foc!”, în cinematograf. Dacă faci asta, chiar dacă incendiul este real, vor fi mai mulți cei care vor muri călcați în picioare decît cei arși. Zilele trecute asta s-a întîmplat. Cineva a dorit să amplifice panica și a reușit.
Dar să lăsăm Serviciul Român de Informații să-și rezolve problemele și noi să revenim la economie, adică la obiectivul acestor rînduri. Primul lucru pe care trebuie să-l spunem este acela că știința economică este o știință tînără. Lumea despre care vorbește știința economică și legile sale este o lume normală și nu una aflată în stare de urgență, de pandemie. Puține sînt contribuțiile economiștilor care să ofere soluții pentru asemenea momente. Abia în ultima perioadă se discută despre teoria haosului văzut nu ca dezordine, ci ca o altă ordine, mult mai complexă, în care comportamentul sistemelor este mult mai greu de evaluat (pentru o scurtă introducere, recomand „Teoria haosului”, despre „efectul fluturelui”, managementul crizei sau managementul sistemului economic instabil. Cu ajutorul matematicii și geometriei, știința economică încearcă răspunsuri la întrebări foarte dificile despre comportamentul irațional și neliniar al sistemelor economice sau sociale. Pînă cînd vom face pași mai mari spre aceste cercetări, majoritatea economiștilor pleacă de la ipoteza raționalității și relativei stabilități a sistemului economic despre care vorbesc. Plecînd de aici, am descoperit un set de legi aplicabile acestor sisteme.
Dacă încerci să explici criza provocată de această pendemie apelînd la instrumentarul aplicabil unei situații normale te vei face de rîs. Te faci de rîs pentru că nimic nu mai este valabil. Tu vorbești de ceva, iar afară, dincolo de ușă, este cu totul altceva. Observ în media, și nu numai, destui cetățeni, de la simpli absolvenți pînă la academicieni chiar, care se dau economiști și care încearcă tot felul de explicații. Ei sînt surprinși de creșterea prețurilor și încearcă să explice de ce acestea cresc, unii chiar previzionează rata inflației și se vaită de deprecierea leului, înfierînd pentru asta guvernul sau mai știu eu ce alte instituții. „Economiștii” despre care vorbim condamnă măsura luată de a opri producția și „prevăd” o scădere a ofertei (ca să vezi !). Se discută intens despre criza economică de după această pandemie, ca și cum ar fi descoperit apa caldă. Parcă îi văd, după ce trece această criză, că vor veni la televizor și se vor împăuna cu „capacitatea lor de predicție”. Inadecvarea la vremurile despre care se vorbește este cel mai des întîlnit semn al prostiei. Este bine să fii prost, pentru că tu ești vesel și te poți lăuda cu „știința de carte”, în timp ce oamenii normali la cap sînt atît de îngrijorați de timpul pe care îl traversează. Se moare în jurul nostru, cifrele din Italia sînt de-a dreptul năucitoare, iar proștii critică Guvernul pentru că se împrumută de bani pentru a susține lupta cu epidemia. Trebuie să le spunem proștilor ceva ce ei nu știu. În fața morții, averile, investițiile, casele, mașinile, aurul, operele de artă, ce vreți voi, chiar și bucata aia de hîrtie, căreia în vremuri normale îi spunem ban, nu mai are acceași relevanță. Bucata aia de hîrtie este o convenție între oameni, creată pentru vremuri normale. Acum, nu măsura în care banii mai au valoare este prioritatea, ci salvarea de vieți omenești. Trebuie să salvăm vieți omenești, pur și simplu. Viața are prioritate, în asemenea vremuri, în fața oricărei convenții sau contract realizate în vremuri normale.
În context, sînt de subliniat cîteva gesturi. Guvernul României a anunțat deja un program de sprijin al economiei și societății românești de trei miliarde de euro. Un program ambițios pentru potențialul de acum al țării, dar care dă un semnal pozitiv mediului economic. Apoi, UE a oferit deja României un ajutor de un miliard de euro pentru combaterea efectelor epidemiei. Sînt sigur că bani vor mai veni și bani vom mai găsi. Un alt gest excepțional vine de la BNR. Banca a ieftinit banii și a anunțat că va cumpăra bonuri de tezaur emise de către Guvernul României. Pentru cei care nu știu exact despre ce este vorba, le spunem că este o măsură excepțională, în vremuri excepționale. În mod normal, băncile centrale nu finanțează guvernele statelor lor. Banca Națională și-a înțeles, la rîndul său, misiunea. Ori, în aceste vremuri, misiunea sa este să susțină bătălia pentru sănătatea oamenilor. Cînd vremurile revin la normal, ne apucăm din nou să facem economie.
Ce va urma după? Este dificil de spus acum. Cert este că am fost treziți din somn. Un somn dulce al unor „…animale prospere, blînde și politicoase…”, așa cum bine ne numește H.R. Patapievici (Omul recent, Editura Humanitas, București, p. 170) pe noi, oamenii modernității. Totul depinde de durata și de amploarea acestei crize. Dacă va dura puțin, capacitatea nostră de recuperare, a lumii occidentale, va fi una mare. Lumea noastră de mîine va semăna cu cea de ieri. Dacă nu va fi așa, și totul va dura ani de zile, atunci nimeni nu știe. De altfel, este o ipoteză pe care nici n-o iau în calcul. Pînă atunci ar fi bine să oprim războiul româno-român. Tocmai pentru că trăim vremuri speciale, să fim mai atenți și mai solidari între noi. Și mai ales să nu mai promitem pe Facebook că vom fi mai buni după ce trece epidemia. Umilința asta înfricoșată nu ne prinde bine. Cert este că trăim un prag. Acum este nevoie să vorbim mai mult și cu mai mult curaj despre o conștiință planetară a omului. Prea adesea ne-am temut sau am fost reținuți în a afirma omul și viața ca valori supreme și a întreprinde măsuri comune pentru apărarea lor. Totul este conectat cu totul. Să realizăm odată că bătaia din aripi a unui fluture în China poate produce un cutremur sau o furtună în Europa. Acum cineva a mîncat un liliac în Wuhan și a provocat apariția unui virus, mîine cine știe ce se mai poate întîmpla. Viața de după acest prag este și a unor arme comune, planetare, de luptă cu asemenea probleme.
Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Pe patul lui Procust – Reflecții despre construcția socială postdecembristă, Editura Institutul European, 2018.
Foto: wikimedia commons
