Economia în vremuri de pandemie

Economia în vremuri de pandemie jpeg

Nu trăim vremuri obișnuite. Sigur, nimeni nu se aștepta la asta, dar iată-ne în mijlocul unei crize globale. De data asta nu este vorba despre o criză economică, așa cum a fost cea din anul 2008, și nici măcar nu este vorba despre un conflict politic sau militar. Din astea am mai trăit și mai știm cîte ceva despre ele. Sîntem față în față cu o epidemie globală, o pandemie, concentrată geografic asupra lumii occidentale. De fiecare dată, cînd auzeam de asemenea probleme care apăreau în diferite spații geografice, mă gîndeam că nouă, occidentalilior, nu ni se poate întîmpla așa ceva, pentru că noi am creat o civilizație puternică, adică avem știință, nivel de trai și potențial economic și tehnologic să ne apărăm. Iată însă că ne-am înșelat, lucrurile nu stau chiar așa. Se dovedește, așa cum s-a mai dovedit în trecut, că civilizația nu este decît o pojghiță subțire, un strat frumos colorat și strălucitor, în spatele căruia, sau sub care, se găsește imensa vulnerabilitate a omului în fața naturii. Natura trăiește alături de noi, împreună cu noi. Stau mărturie nenumăratele episoade de epidemie care s-au desfășurat în istoria noastră, pe toată suprafața planetei și în toate timpurile. Iată, la intervale mai mult sau mai puțin regulate de timp, natura ne mai face cîte o asemenea surpriză. Cea de azi și spaima pe care a adus-o în lumea civilizată, plină de suficiență și aroganță, ne dovedește cît de mici sîntem în fața provocărilor naturii. Încă sîntem mici și dezarmați!

Este un moment dificil. Toate războaiele, revoluțiile, epidemiile, au fost momente dificile. Din punctul nostru de vedere, al românilor, pericolul este amplificat pentru că este o excelentă ocazie de care dușmanii noștri profită și ne atacă, deocamdată doar informațional. Și sîntem atacați! Media și rețelele de socializare sînt pline de minciuni. Neprietenii noștri sînt foarte activi. Prin bunăvoința lor, aflăm că numai capitalismul și statele occidentale sînt vinovate pentru declanșarea acestei pandemii. Mai aflăm că virusul a fost creat în laborator și că este adus printre noi cu avionul, trenul sau chiar cu autobuzul. Este împrăștiat printre popoare de oculta mondială, pentru a mai omorî o parte dintre oameni. Asta, pentru că am fi prea mulți. Soros este din nou de vină, dar nu numai el. Toți bancherii lucrează la această conspirație împreună cu capitaliștii cei răi. Numai la ruși totul este în cea mai bună rînduială, nu tu caz de Covid, nu tu alte probleme. Totul este perfect într-o lume perfectă. Pe fond, dușmanii României dezinformează și încearcă să amplifice panica. Sîntem îndemnați să ieșim din UE și din NATO, pentru că acolo este cauza răului și, mai ales, ni se aduce aminte ce țară frumoasă, puternică și fără viruși eram atunci cînd nu aparțineam UE. Mai mult, zilele trecute, apare în presă, „pe surse”, un document ce vorbește despre izolarea definitivă a noastră, ca măsură de combatere a epidemiei. Documentul este nesemnat, dar este datat. Rezultatul? Un nou val de panică și un nou atac asupra magazinelor cu alimente. Oare, mă gîndesc eu, ca simplu observator, cine a fost acela care și-a permis să fure un asemenea document de pe biroul unei comisii de lucru atît de importante și să-l „scape” către presă? Care este marea miză a unui asemenea gest, într-o perioadă în care țara se află în stare de necesitate? Printre noi, printre economiști, se spune că nu trebuie să strigi „foc!”, în cinematograf. Dacă faci asta, chiar dacă incendiul este real, vor fi mai mulți cei care vor muri călcați în picioare decît cei arși. Zilele trecute asta s-a întîmplat. Cineva a dorit să amplifice panica și a reușit.

Dar să lăsăm Serviciul Român de Informații să-și rezolve problemele și noi să revenim la economie, adică la obiectivul acestor rînduri. Primul lucru pe care trebuie să-l spunem este acela că știința economică este o știință tînără. Lumea despre care vorbește știința economică și legile sale este o lume normală și nu una aflată în stare de urgență, de pandemie. Puține sînt contribuțiile economiștilor care să ofere soluții pentru asemenea momente. Abia în ultima perioadă se discută despre teoria haosului văzut nu ca dezordine, ci ca o altă ordine, mult mai complexă, în care comportamentul sistemelor este mult mai greu de evaluat (pentru o scurtă introducere, recomand „Teoria haosului”, despre „efectul fluturelui”, managementul crizei sau managementul sistemului economic instabil. Cu ajutorul matematicii și geometriei, știința economică încearcă răspunsuri la întrebări foarte dificile despre comportamentul irațional și neliniar al sistemelor economice sau sociale. Pînă cînd vom face pași mai mari spre aceste cercetări, majoritatea economiștilor pleacă de la ipoteza raționalității și relativei stabilități a sistemului economic despre care vorbesc. Plecînd de aici, am descoperit un set de legi aplicabile acestor sisteme.

Dacă încerci să explici criza provocată de această pendemie apelînd la instrumentarul aplicabil unei situații normale te vei face de rîs. Te faci de rîs pentru că nimic nu mai este valabil. Tu vorbești de ceva, iar afară, dincolo de ușă, este cu totul altceva. Observ în media, și nu numai, destui cetățeni, de la simpli absolvenți pînă la academicieni chiar, care se dau economiști și care încearcă tot felul de explicații. Ei sînt surprinși de creșterea prețurilor și încearcă să explice de ce acestea cresc, unii chiar previzionează rata inflației și se vaită de deprecierea leului, înfierînd pentru asta guvernul sau mai știu eu ce alte instituții. „Economiștii” despre care vorbim condamnă măsura luată de a opri producția și „prevăd” o scădere a ofertei (ca să vezi !). Se discută intens despre criza economică de după această pandemie, ca și cum ar fi descoperit apa caldă. Parcă îi văd, după ce trece această criză, că vor veni la televizor și se vor împăuna cu „capacitatea lor de predicție”. Inadecvarea la vremurile despre care se vorbește este cel mai des întîlnit semn al prostiei. Este bine să fii prost, pentru că tu ești vesel și te poți lăuda cu „știința de carte”, în timp ce oamenii normali la cap sînt atît de îngrijorați de timpul pe care îl traversează. Se moare în jurul nostru, cifrele din Italia sînt de-a dreptul năucitoare, iar proștii critică Guvernul pentru că se împrumută de bani pentru a susține lupta cu epidemia. Trebuie să le spunem proștilor ceva ce ei nu știu. În fața morții, averile, investițiile, casele, mașinile, aurul, operele de artă, ce vreți voi, chiar și bucata aia de hîrtie, căreia în vremuri normale îi spunem ban, nu mai are acceași relevanță. Bucata aia de hîrtie este o convenție între oameni, creată pentru vremuri normale. Acum, nu măsura în care banii mai au valoare este prioritatea, ci salvarea de vieți omenești. Trebuie să salvăm vieți omenești, pur și simplu. Viața are prioritate, în asemenea vremuri, în fața oricărei convenții sau contract realizate în vremuri normale.

În context, sînt de subliniat cîteva gesturi. Guvernul României a anunțat deja un program de sprijin al economiei și societății românești de trei miliarde de euro. Un program ambițios pentru potențialul de acum al țării, dar care dă un semnal pozitiv mediului economic. Apoi,  UE  a oferit deja României un ajutor de un miliard de euro pentru combaterea efectelor epidemiei. Sînt sigur că bani vor mai veni și bani vom mai găsi. Un alt gest excepțional vine de la BNR. Banca a ieftinit banii și a anunțat că va cumpăra bonuri de tezaur emise de către Guvernul României. Pentru cei care nu știu exact despre ce este vorba, le spunem că este o măsură excepțională, în vremuri excepționale. În mod normal, băncile centrale nu finanțează guvernele statelor lor. Banca Națională și-a înțeles, la rîndul său, misiunea. Ori, în aceste vremuri, misiunea sa este să susțină bătălia pentru sănătatea oamenilor. Cînd vremurile revin la normal, ne apucăm din nou să facem economie.

Ce va urma după? Este dificil de spus acum. Cert este că am fost treziți din somn. Un somn dulce al unor „…animale prospere, blînde și politicoase…”, așa cum bine ne numește H.R. Patapievici (Omul recent, Editura Humanitas, București, p. 170) pe noi, oamenii modernității. Totul depinde de durata și de amploarea acestei crize. Dacă va dura puțin, capacitatea nostră de recuperare, a lumii occidentale, va fi una mare. Lumea noastră de mîine va semăna cu cea de ieri. Dacă nu va fi așa, și totul va dura ani de zile, atunci nimeni nu știe. De altfel, este o ipoteză pe care nici n-o iau în calcul. Pînă atunci ar fi bine să oprim războiul româno-român. Tocmai pentru că trăim vremuri speciale, să fim mai atenți și mai solidari între noi. Și mai ales să nu mai promitem pe Facebook că vom fi mai buni după ce trece epidemia. Umilința  asta înfricoșată nu ne prinde bine. Cert este că trăim un prag. Acum este nevoie să vorbim mai mult și cu mai mult curaj despre o conștiință planetară a omului. Prea adesea ne-am temut sau am fost reținuți în a afirma omul și viața ca valori supreme și a întreprinde măsuri comune pentru apărarea lor. Totul este conectat cu totul. Să realizăm odată că bătaia din aripi a unui fluture în China poate  produce un cutremur sau o furtună în Europa. Acum cineva a mîncat un liliac în Wuhan și a provocat apariția unui virus, mîine cine știe ce se mai poate întîmpla. Viața de după acest prag este și a unor arme comune, planetare, de luptă cu asemenea probleme.

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Pe patul lui Procust – Reflecții despre construcția socială postdecembristă,  Editura Institutul European, 2018.

Foto: wikimedia commons

Un pahar cu apă jpeg
Un pahar cu apă
Pășește afară din deșertul lumii. Nu-ți trebuie decît curaj.
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte! jpeg
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte!
Vremea sloganelor goale a trecut, puneți-vă centurile, criza e România Noului Normal.
Virusul ca metaforă jpeg
Virusul ca metaforă
Alienarea era un sentiment real al vieții. Însă în zilele noastre nu mai poate fi așa. În extazul comunicării, subiectul se contopește cu obiectul, interiorul cu exteriorul, toată lumea este conectată organic cu toată lumea și cu toate.
Alergînd pe sloiuri de gheață jpeg
Alergînd pe sloiuri de gheață
De cînd cu pandemia asta nenorocită, ne amînăm și respiratul. Ne-am pierdut chipul în spatele măștilor albe. Nu mai știm cine sîntem. Îmbrățișările, libertatea și rîsul cu prietenii au fost amînate și ele.
Reflecții din izolare jpeg
Reflecții din izolare
Starea de anxietate este crescută și este firesc să fie așa, sunt multe necunoscute, iar predictibilitatea vieții ce părea că o avem a dispărut.
Nu pot să respect nefericirea jpeg
Nu pot să respect nefericirea
Nu înțeleg sentimentul de cușcă, de colivie, pe care îl trăiesc, nu pot pricepe starea mea de privare de libertate.
Pandemia și igiena mentală  O tentativă de discreditare a Realității jpeg
Pandemia și igiena mentală. O tentativă de discreditare a Realității
Constat, cu ocazia acestei pandemii, pentru a nu știu cîta oară, cît de mult și cît de profund  contactul prelungit, neîntrerupt, cu Realitatea dăunează sănătății mentale.
Insule în derivă jpeg
Insule în derivă
Neîncrederea mea a fost construită cu grijă, an după an, vîrstă după vîrstă, decret după decret.
Gînduri post pandemie: părăsim orașele! jpeg
Gînduri post-pandemie: părăsim orașele!
Astăzi trăim o pandemie similară ca simptomatologie, impact și măsuri adoptate cu ciuma pulmonară, iar orașul ne riscă viața în loc să ne apere.
Micro granturi pentru artiștii independenți jpeg
Micro-granturi pentru artiștii independenți
Micro-granturile ADFRSurvival se adresează talentelor emergente și actorilor independenți.
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică jpeg
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică
Am înţeles că tuturor ne e greu, dar şi că unora dintre noi le e mai greu să accepte asta.
Karma e karma, neh? jpeg
Karma e karma, neh?
Creația se naște de multe ori din suferință, dintr-o fractură a spiritului.
Ce n am înțeles încă despre pandemie? jpeg
Ce n-am înțeles încă despre pandemie?
În acest mecanism hipercomplex tulburat de pandemie, ajungem să trăim reactiv.
New York, stare de urgență jpeg
New York, stare de urgență
În New York, lumea nu a respectat izolarea în totalitate. Dacă s-ar fi luat măsuri mai devreme, poate nu s-ar fi ajuns aici. Există mai multe focare. Momentan, cel mai mare e în Queens.
În oglindă jpeg
În oglindă
Cît de ușor este să stai la adăpost, între cei patru pereți ai tăi și să critici pe toată lumea.
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX lea jpeg
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX-lea
Amintindu-mi că în manual se regăsește și o lecție referitoare la epidemii și boli contagioase, m-am gîndit să împărtășesc cititorilor normele de comportament recomdandate à cette époque-là pentru a putea controla în mod corespunzătoar astfel de momente dificile, în măsura în care era posibil, în condițiile date.
Intimitatea în vremea pandemiei jpeg
Intimitatea în vremea pandemiei
Închiși între patru pereți și cu măsuri de distanțare socială impuse de autorități, cum ne mai raportăm astăzi la intimitate? Nu ne mai ținem de mînă, nu ne mai îmbrățișăm. Nu ne mai spunem că o să fie bine, pentru că nu știm, de fapt, cum o să fie. Ne sunăm prietenii și părinții și vorbim mult.
Să vorbim despre moarte jpeg
Să vorbim despre moarte
Frica de moarte se află în centrul tuturor activităților noastre și este sursa angoasei noastre existențiale.
Primăvara disperării noastre jpeg
Primăvara disperării noastre
Nu sînt împăcată cu perioada asta. Nu sînt senină și nu sînt deloc zen. Nu am confortul psihic pentru a fi așa.
Paradoxul liniștii jpeg
Paradoxul liniștii
Dacă am mizat pe convingerea că serviciul sau produsul nostru va beneficia de interes necondiționat (și neîntrerupt!), fără a ne pune problema existenței noastre și în condiții precare, sau dacă am știut că jobul nostru tinde să iasă din sfera importanței în viitorul previzibil, însă am sperat fără temei că acest viitor este un concept prea îndepărtat pentru a-l scoate din abstract, atunci sîntem de vinovați pentru ceea ce trăim astăzi.
Ceea ce nu ne omoară ne sperie jpeg
Ceea ce nu ne omoară ne sperie
Principiul psihologic care ne face să ne temem de gripa porcină, de gripa aviară sau de COVID-19, dar nu de gripa comună, se cheamă „frica de pericole care sperie“.
The Kids Are Alright jpeg
The Kids Are Alright
Tranziția de la „de toate” la „nimic” în timp atît de scurt este șocantă, te face să anticipezi și să te ambalezi.
„Este de dorit să nu ajungem în situația de a improviza cu mîinile goale“ – dialog cu Natalia PĂTRAȘCU, medic cardiolog jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor
De cîtva timp trăim în epoca fenomenelor care afectează profund mase de oameni care, de cele mai multe ori, nu au nici o vină în declanșarea lor.

Adevarul.ro

image
Profesoara care a creat un Silicon Valey în Prahova. Foştii ei elevi lucrează la marile companii IT din lume
Daniela Lica, profesoară de informatică în Ploieşti, a câştigat cu elevii săi aproape 100 de medalii la olimpiadele naţionale şi cele internaţionale de informatică. Secretul succesului său stă în încrederea pe care le-o dă că pot face orice îşi propun, munca în echipă şi exerciţiul permanent care le menţine vie pasiunea.
image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.