Pînă la Marea Răzgîndire Chinezească, comunismul nu agrea multinaţionalele, şi de aceea produsele companiilor internaţionale abia ajungeau dincolo de Cortina de Fier, ca să nu mai spun de filialele lor. Dar, de fapt, comunismul însuşi era un fel de multinaţională, cu headquarter-ul la Moscova şi şefi regionali la Bucureşti, Varşovia, Praga şi Budapesta. Iar CEO Stalin a fost cel mai cunoscut lider al acestei „proto-multinaţionale” în vremea ei de maximă expansiune.
Te izbeşte cînd te aştepţi mai puţin. Dimineaţa, cînd pleci la lucru. Noaptea, dacă deschizi fereastra. Iarna, cînd e ger, dar şi vara, pe caniculă. Îţi poate lăsa pauză cîteva zile sau chiar săptămîni, pentru ca apoi să persiste şi cîte 48 de ore la rînd.
Lui Anand i se spunea odată „Tigrul din Madras”. Numai că între timp tigrii au cam dispărut și nici Madras nu mai e ce-a fost, după plecarea britanicilor metropola fiind rebotezată Chennai. Din Madras a rămas doar Chicken Madras, vestitul pui din bucătăria indiană gătit în sosul cu 164 de ingrediente. Mă rog, așa se spune.
Finlanda e dovada că democrația e o opțiune de succes, nu un rău necesar sau „cel mai mic dintre rele”, cum i s-a mai spus. Pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, finlandezii nu și-au suspendat parlamentul. Nu au avut „căpitani” salvatori și nici rege infailibil, care să ia doar hotărîri providențiale.
Profit de relativa acalmie competițională internațională de dinaintea turneului candidaților de luna viitoare ca să continui să prezint, pe scurt, activitatea unor mari șahiști din trecut din unele țări europene. Azi scriu tot despre o țară slavă mică, dar cu o istorie bogată în șah. Dacă ne luăm după locul nașterii, cehii l-au dat pe primul campion mondial Wilhelm Steinitz, chiar dacă acesta emigrează mai întîi la Viena și apoi la Londra și New York.
„Cel mai bun șahist sîrb al tuturor timpurilor” e considerat a fi Svetozar Gligorić. Născut la Belgrad dintr-o familie săracă, Gligorić a profitat de statutul de țară nealiniată al Iugoslaviei și a călătorit și jucat în timpul Războiului Rece atît în partea „capitalistă” a lumii, cît și în cea socialistă
L-am întrebat pe Paul Lăzărescu cînd și-a pierdut speranța. În timpul campaniei? Nu. După ce s-au anunțat rezultatul alegerilor? Nu. După ce a fost alungat regele? Nu. După ce a revenit din închisori și nu își găsea de lucru? Nu. Atunci cînd? După Revoluție, mi-a zis. Cînd tot noi eram trădătorii și vinovații. Și mi-a venit atunci în minte imaginea manuscrisului distrus al lui Nicolae Carandino.
Ucrainenii au avut mereu șahiști de mare calibru. Și ca și în cazul polonez, poziționarea teritoriului ucrainean pe cordonul evreiesc menționat în articolul „Șahul polonez” a avut un rol benefic pentru șah.
În cartea sa Tărîmul morţii. Europa între Hitler şi Stalin, istoricul american Timothy Snyder face murdara, dar necesara socoteală a crimelor făcute de Stalin şi Hitler.
Șahul polonez s-a afirmat înaintea Poloniei însăși. Pe cînd o parte din țară se afla sub dominație rusă, familia lui Johannes Hermann Zukertort emigrează în Imperiul German, la Breslau. Cu alte cuvinte, tot în ceea ce avea să fie Polonia mai tîrziu, cînd Breslau a devenit Wrocław.
Mi-au căzut ochii recent pe volumul al treilea al stenogramelor şedinţelor guvernului Groza (Editura Istros, Brăila, 2017). Un moment cît se poate de (ne)fast acum, cînd e încă proaspătă citarea unor declaraţii ale miniştrilor din noul cabinet Dăncilă, deoarece imaginea unui guvern pro-comunist riscă să iasă şifonată în comparaţie cu cea a unui guvern postcomunist.
Magnus Carlsen nu mai e copilul minune de odinioară. Dar să ai șase trofee Wijk aan Zee la 27 de ani este un frumos reminder că ai început să ai succes în șahul de top de la o vîrstă foarte fragedă.
Cine intră acum pe Live Chess Ratings ar putea fi nedumerit: al doilea jucător ca rating, după campionul mondial Magnus Carlsen, este azerul Shakhriyar Mamedyarov. Obișnuiți cu Anand, Kramnik, Aronian și Caruana, ei se pot întreba – rezonabil, de altfel – de unde și pînă unde Mamedyarov a ajuns numărul doi mondial.
Secolul XX a fost transformat într-o „Cameră a Ororilor Istorice cu scopuri pedagogice”, în care ca atracţii principale figurează printre altele Auschwitz-ul, Gulag-ul, Armenia, München, Pearl Harbour sau chiar, printr-o extensie tolerabilă, 11 Septembrie, în vreme ce noi putem să ne vedem acum de adevăratele probleme ale noii epoci, ca de pildă cum să facem faţă abundenţei de informaţii și ascensiunii agresive a tehnologiei din viața de zi cu zi.
După două runde la superturneul de la Wijk aan Zee, Olanda, chinezii s-au instalat confortabil în… coada clasamentului. Hou Yifan, cea mai bună jucătoare din lume, şi Wei Yi, cel mai bun junior din lume, sînt pe locurile 14, respectiv 13, ceea ce nu ar fi aşa de surprinzător dacă ţinem cont de valoarea adversarilor din turneu.
Astrele s-au aliniat în şah în 2018. În acest an, vom avea meci pentru titlul mondial, dar şi olimpiadă. Suplimentar, e turneul candidaţilor din martie. Dacă mai adăugăm şi concursurile tradiţionale, reiese imaginea unui calendar bogat şi promiţător.
Anand a demonstrat că poate domina elita șahului mondial și la 48 de ani, deși unii se întrebau de ce nu se retrage. Care e explicația? Indianul e o oală de șah care dă pe-afară de experiență și cunoștințe
Sînt cărți care sînt scrise mai degrabă pentru a fi citate, nu citite. Am intrat destul de bine în secolul XXI, mai e puțin și începem deceniul trei al acestuia.
Dacă tot trebuie să suferi astfel, e totuși mai bine să ai un cap bine aprovizionat: plin cu amintiri utile, multifuncționale și pe deplin reciclabile, ușor accesibile unei minți cu înclinații analitice. Tot ce îmi lipsea era un dulap pentru depozitare.
Am ajuns la Tîrgovişte pe o ploaie difuză, cu un respect minim pentru gravitaţie. Lumina păstra şi ea o atitudine rezervată, autosuficientă. Dacă te luai după ea, de la prînzul deja îndepărtat încoace, se tot însera, fără succes.
Înainte de 1989, la editura Sport-Turism apăruse o carte de şah, Secretele marilor maeştri: Fischer, Gheorghiu, Karpov. Fischer nu mai este, dar în locul lui l-am putea pune pe Kasparov. Triada sună acum: Kasparov, Gheorghiu, Karpov. Şi ea s-a refăcut, într-adevăr, pe parcursul cîtorva zile, cînd toţi trei au putut fi văzuţi şi auziţi prin Bucureşti. Trei într-o săptămînă – de unde şi titlul articolului.
Mi-am amintit de controversatele declaraţii recente ale parlamentarului PSD Şerban Nicolae, care spusese că partizanii din munţi ar fi acţionat „împotriva intereselor ţării”. Din acest episod se poate reţine însă cît de veche şi perenă este tema devalorizării rezistenţei din munţi.
Ultimele două bilete puse în joc pentru turneul candidaţilor din martie sînt intens disputate zilele acestea, în Palma de Mallorca, Spania, ultima etapă a seriei Grand Prix, care a mai inclus turneele de la Sharjah, Moscova şi Geneva.
În Viaţă şi destin, nici un animal nu e folosit mai mult ca pisica, care apare pînă şi în fundalul scenelor de război, de o violenţă extremă. Apare sporadic şi cîte un cîine, un cal sau o găină. Dar frecvenţa apariţiei pisicii sare în ochi.
În sfîrşit, un rezultat mai răsărit pentru şahul românesc de după 1990. Nu ţin minte să fi avut unul la fel de bun din 2005, cînd Dieter Nisipeanu a cîştigat campionatul european.
Zilele acestea s-au împlinit 61 de ani de la revolta antisovietică din Ungaria. Atunci, în 1956, stalinismul împlinea aproximativ zece ani de guvernare în Europa de Est. Decalajele faţă de Vest acumulate în acest timp se vedeau mai clar din Berlin decît din Moscova.
Dacă Lenin nu reușea să ajungă din Elveția la Petrograd, dacă se împiedica pe stradă sau avea un accident casnic, dacă mînca ceva stricat și intra în spital – nu ar fi fost nici o revoluție bolșevică și, pe cale de consecință, nici un Stalin, Troțki, Kamenev sau Zinoviev. Și nici, aș adăuga eu, Ceaușescu sau Gheorghiu-Dej, Rákosi sau Bierut.
La fete, tot Rusia are cea mai tare echipă, cu 2.525 de puncte Elo. Nu e sigur că echipa masculină a României s-ar descurca uşor în faţa ei, ba dimpotrivă.
Comuniștii din Cehia fac parte din establishment-ul politic, și e posibil ca performanța sporită a formațiunilor extremiste cehe să se fi făcut și pe seama lor (și bineînțeles și pe seama social-democraților, a liberalilor și a conservatorilor). Altfel spus, alegerile din Cehia par să ilustreze cum noul extremism mătură vechiul extremism din politica europeană.
Îmbrăcămintea second hand a realizat saltul estetic de la uniforma cenuşie a pantalonilor şi puloverelor comuniste la ţinutele colorate şi diversificate, răspîndite pînă şi în localităţile izolate de la ţară.
Florin Gheorghiu s-a ținut de cuvînt. În 1980, la apariția primei sale cărți de „Partide Alese” jucate pînă în 1970, el scria că va publica în volum și analiza partidelor de șah disputate după 1970. Au trecut de atunci aproape 40 de ani și iată că în sfîrșit, faptul se va petrece în curînd, cînd va ieși de sub tipar și îndelung așteptatul volum II.
„S-a discutat și vi s-a făcut marea cinste și onoare de a fi invitat să dați un simultan cu membrii Comitetului Central, ce spuneți?” Tăcere. „Tovarășu’ Gheorghiu?” Iar tăcere. Acum, și dinspre partea cealaltă se lăsă tăcerea.
Deschid cu grijă portiera, dar tot ating cu ea mașina alăturată. Portiera are trei trepte de deschidere, eu eram la a doua; pe prima nu o puteam folosi, nu mai sînt la fel de suplu ca atunci cînd am cumpărat-o, iar de a treia nu era loc.
S-a însurat Levon Aronian, numărul doi mondial la șah. O mai bună sincronizare între planurile profesional și personal nici că se putea, Aronian (34 de ani) cîștigînd recent Cupa Mondială pentru a doua oară.
La apariție, în 1989, Panta Rhei a făcut vîlvă mai ales prin capitolul despre Lenin, prezentat în carte ca un continuator al politicii de dezvoltare a Rusiei prin înrobirea populației, prin îngrădirea tot mai severă a libertății.
Un europarlamentar român scria deunăzi pe pagina lui de Facebook că se află la Seul și că acolo, la televizor, pe singurul canal japonez pe care îl prinde, urmărește „un sport extraordinar, sumo”. M-am simțit încurajat astfel să continui la rubrica de față „În alb și negru” cu mixtura dintre cele două sporturi în definitiv asiatice, șahul și sumo.
Felii subțiri de carne tăiate din trupurile cadavrelor se fierbeau și rezultatul era oferit celorlalți drept «carne de cămilă». Cei care o mîncau erau ușor de recunoscut după aceea, deoarece tenul lor căpăta o tentă ușoară de roșu, în locul palorii cenușii-verzuie a majorității”. Însă nu ştiu dacă şi istoriografia noastră consemnează sau contrazice o asemenea relatare în care erau implicați și soldații români.
A început și s-a și sfîrșit povestea frumoasă a lui Ivanchuk, care i-a eliminat printre alții pe Kramnik și Giri, avansînd, la cei 48 de ani ai săi, pînă în sferturi. Aici a dat de Aronian, care l-a oprit elegant și sigur. Tot la fel, în sferturi a sucombat și Richard Rapport (Ungaria, 21 de ani), cel care l-a eliminat în prima rundă pe Nisipeanu.
