Șahul polonez
Fără îndoială, șahul a fost și este practicat cu mult succes în țările slave. Nu discut aici de ruși, cazul lor este prea bine cunoscut. Dar am să-i pomenesc pe polonezi (în cele ce urmează) și pe ucraineni (în articolul următor). În ambele cazuri însă, jucătorii provin de cele mai multe ori din aşa-numitul Cordon evreiesc din vestul Imperiului ţarist, care a inclus, de pe la 1800 pînă în 1917, teritorii din Lituania, Polonia, Bielorusia, Ucraina şi Moldova. Este un teritoriu în care centrifuga Europei i-a împins pe evrei şi asupra căruia s-au năpustit ulterior furiile lui Hitler şi Stalin, în linii generale zona pe care istoricul american Timothy Snyder a denumit-o Tărîmul Morţii.
Șahul polonez s-a afirmat înaintea Poloniei însăși. Pe cînd o parte din țară se afla sub dominație rusă, familia lui Johannes Hermann Zukertort emigrează în Imperiul German, la Breslau. Cu alte cuvinte, tot în ceea ce avea să fie Polonia mai tîrziu, cînd Breslau a devenit Wrocław. Aici Zukertort și-a început strălucita carieră șahistă, el ajungînd mai tîrziu primul vicecampion mondial, după meciul cu Steinitz (1886). Zukertort a murit la doi ani după meci, la Londra, la doar 45 de ani.
Un alt șahist polonez important a fost David Janovski, născut tot în Imperiul Rus, în Bielorusia. Și el a jucat un meci pentru titlul mondial, cu Emmanuel Lasker, în 1910. Dacă Zukertort a ajuns pînă la urmă cetățean britanic, Janovski a devenit după emigrare cetățean francez.
Ce să mai spun de Akiba Rubinstein, evreu polonez, care la apogeu i-a învins printre alţii pe Capablanca, Nimzovici, Alehin şi Schlechter? În 1914, Rubinstein trebuia să joace pentru titlul mondial cu Emanuel Lasker, dar a izbucnit primul război mondial și meciul nu s-a mai ținut. După război, Rubinstein nu a mai arătat aceeași forță de joc ca înainte și a manifestat primele semne ale bolii psihice de care avea să sufere în următorii 30 de ani. A mai jucat în turnee, dar pentru că era bolnav de antropofobie, muta și apoi se refugia într-un colț al sălii de joc de unde urmărea cînd joacă adversarul, revenea la tablă, muta și apoi iar pleca. Nu e clar cum, ca evreu, a reușit să scape de deportarea în lagăr din Belgia ocupată de naziști. În 1950, a fost printre cei 27 de jucători cărora Federația Internațională de Șah le-a acordat în premieră titlul de mare maestru. A murit la Anvers, în 1961.
Savielly Tartakower avea origini austriece și evreiești, dar a devenit cetățean polonez după ce țara și-a cîștigat independența, în 1918. A fost căpitanul și antrenorul polonezilor la șase turnee internaționale, cîștigînd inclusiv o olimpiadă, cea de la Hamburg din 1930. După căderea Poloniei sub influență sovietică, nu s-a mai întors în țară și a devenit cetățean francez.
Împreună cu Tartakower, la olimpiada de la Buenos Aires din 1939 juca un alt polonez, Mojsze Mendel Najdorf, cunoscut mai mult ca Miguel Najdorf. Însă chiar în timpul olimpiadei a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial, iar Najdorf nu a mai revenit în Polonia. Și bine a făcut. Soția, fiica, părinții și patru frați au murit în lagărele naziste. Najdorf a devenit cetățean argentinian și deși nu era un jucător profesionist (a vîndut cîțiva ani polițe de asigurare), a ajuns între 1947 și 1949 numărul doi mondial. Perioada sa de vîrf a coincis cu cea a turneului din 1948 de la Haga și Moscova, care a stabilit succesorul la titlul mondial după moartea lui Alehin (1946). Însă Najdorf nu a fost invitat la turneu în urma presiunilor Federației de Șah Sovietice. A jucat șah toată viața, chiar și octogenar, participînd, de pildă, în 1991 la campionatul Argentinei. A murit în 1997, la 87 de ani.
După 1945, şahul polonez nu a mai avut strălucirea din trecut. Jucătorii polonezi nu au înregistrat succese importante chiar şi în comparaţie cu alţi şahişti din Est (iugoslavii, ungurii şi românii). Dar azi șahul polonez are din nou reprezentanți puternici. Îi menționez pe Radosław Wojtaszek (31 de ani), secundul lui Anand timp de mai mulți ani, în prezent un puternic jucător de Top 20, şi pe juniorul Jan-Krzysztof Duda (19 ani). Cei doi sînt şi cei mai buni şahişti est-europeni ai momentului, exceptîndu-i pe ruşi; momentan, îi întrec chiar şi pe ucrainenii Ivanciuk şi Eljanov. Ultima performanță notabilă a lui Wojtaszek a fost anul trecut, cînd a cîștigat turneul de la Dortmund, în fața lui Kramnik și Maxime Vachier-Lagrave. Iar Duda a făcut de exemplu o figură frumoasă la open-ul din Gibraltar, încheiat săptămîna trecută cu victoria lui Aronian.
Diagrama săptămînii
Zukertort, șahistul cu care am început seria polonezilor, a fost la vremea lui şi soldat, muzician, lingvist, jurnalist și politician. Și compozitor de probleme de șah cu un pronunțat simț al umorului. Mai jos e una dintre creațiile sale, a cărei rezolvare o vom publica săptămîna viitoare.
Soluția problemei 95 de data trecută: 1. Ne5! (dacă direct 1. Ce8, negrul poate juca 1… Dxb2) 1… Txe5 2. Ce8 Cf5 (iată de ce a fost nevoie mai întîi de 1. Ne5, acum nu mai merge 2… Dxb2) 3. Cf6+ Rh8 4. Dg8#
Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.
Foto: Akiba Rubinstein, cca 1907-1908/ Wikimedia Commons.
