Man plînge poate și pentru că nu prinde ideea acestui club în care orice se poate întîmpla oricînd, oricui, în orice zi. Nu se prinde că ăsta e prețul pentru prețul lui supraevaluat.
Aşa şi cu istoria sportului, care are şi ea legiunile ei de credincioşi în miracole (de exemplu, să urci în viteză ireală un munte, să înaintezi ca o torpilă în bazin sau să stai șase ore în arşiţă şi în regim anaerob trimiţînd minge după minge peste un fileu dincolo de care îşi are sălaşul un căpcăun).
Se poate ca un patron de echipă importantă de fotbal să spună că un om poate fi sclavul altui om în acelaşi timp în care mii şi mii de compatrioţi lucrează în cele mai de avangardă domenii ori stau pe baricade ca să nu cădem înapoi în obscurantism politic şi societal.
Ca orice om politic pus în fruntea unui domeniu tehnic, dl Stroe se pricepe foarte bine la a înfiera trecutul şi la a se lăsa strivit de greaua moştenire.
De la sistemul de stors de medalii socialist dus la extrem am căzut la stadiul producţiei de atelier a capitalismului de tejghea, unde fiecare face ce poate, după cît îl duc puterile şi banii părinţilor.
Cristina Neagu primeşte titlul de cea mai bună jucătoare a lumii, pentru a treia oară. Urale! Presa înfloreşte de „Messi a handbalului“, „Ronaldo a mingii mici“… Degeaba jucătoarea spune că nu-i plac comparaţiile astea, ce ştie ea? Trebuie să pavoazăm şi noi cumva.
Dacă avem pretenţia să ajungem la Euro după două meciuri eliminatorii, în deplasare, cred că selecţionerul cel mai potrivit se numeşte David Copperfield.
Turneul Campioanelor vine cînd jucătoarele sînt rupte între chintalele de oboseală trupească şi mintea care zburdă spre plaje linse de un ocean verde translucid. Şi atunci, pac, trosneşte cîte ceva. Trăim o epocă interesantă.
Cum adică, ne putem împărţi în români şi români? Cum ne putem despărţi cei de aceeaşi limbă în români naţio-nalişti şi români internaţionalişti? E darul nostru. Povestea noastră. Bianca e fii
Unii zic că „Maurinio“, cum îi zic marii impresari condamnaţi, e un impostor, un om care a cîştigat Liga Campionilor cu Inter practicînd un antifotbal de un cinism rar şi a eşuat în a cuceri t
Adică, pricep, se subînţelege că de ce se întoarce Simona la Cahill nu mai are nevoie de nici o explicaţie?… Poate… Privită din exterior, e o clasică poveste de dragoste profesională, asezonată cu o potriveală umană evoluînd adesea pe coordonatele love-hate între care evoluează graficul oricărei performanţe, a oricui, indiferent cît e de vizibil sau invizibil. Evident, Cahill, care s-a lăsat o vreme aşteptat în circuit, are cotă mare şi ar putea antrena pe aproape oricine. Dar nu poate. Ha
Lumea sportului va merge înainte cu sau fără cetăţenii din Midlands. Turul Franţei va continua să existe, chiar dacă Froome şi Thomas ar putea fi nevoiţi să aplice pentru viză, aşa cum a fost obligat să o facă Egan Bernal, înainte să devină cel mai tînăr învingător de la Marea Conflagraţie încoace. Cupa Mondială se va juca, Jocurile Olimpice vor avea loc, globul pămîntesc se va învîrti în acelaşi sens, căci nebuni sînt cei care vor să îl împingă în sens invers. E treaba lor, care îi va a
Pe vremuri se spunea că fotbalul e un sport de gentlemani jucat de golani şi că rugby-ul e un sport de golani jucat de gentlemani. În acele vremuri, aceste activităţi fizico-intelectuale se jucau aproape de universităţi în care se vorbea nu doa
Termenul „obligatoriu“ zgîrie. Spirite libere ce sîntem, după patru decenii şi ceva de anihilare morală şi trei de dezordine instituţională, ne repugnă tot ce e la impuse. Progresul, însă, nu s-a făcut doar cu „vă rog frumos“. Nicăieri. Acum federaţi
Da, se poate, dar atunci nu se mai joacă pe un dreptunghi, ci pe un pătrat împărţit în 64 de parcele, iar meciul nu durează 90 de minute, ci pînă cînd regele e gol. Şi chiar şi acolo se înjură, dar în gînd. Dacă fratele românului e codrul, înjurătu
Problema fotbalului de la noi stă în pronumele „noi“. Dacă ne referim la echipa naţională, care a fost strivită sub jocul Spaniei şi s-a chinuit pentru o unică mărgică împotriva Maltei, ea nu are antrenor, are selecţioner. Diferenţă majoră. Selecţio
Nu prea vine şi nu prea se duce. Şi nici nu seduce, acest fotbal al nostru. CFR e mărgica despre care am tot cucurigat în ultima vreme, dar în ţara noastră de orbi e doar un chior, şi încă unul cu dioptrii babane la celălalt ochi. A existat o minimă lum
Sunînd ca o întrebare la Radio Erevan, răspunsul e: da, dacă „Armata“ lui Becali nu ar fi, de fapt, „Anti-Armata“, iar „Securitatea“ lui Negoiţă ar fi în stare să-i apere măcar propria piele, pusă la mare preţ de fani. Aceste două echipe au ajuns
Dimpotrivă, sus stă o echipă care n-a plecat de acolo de peste doi ani dintr-un motiv foarte, dar foarte simplu: nu s-a păcălit pe sine. Pe alţii, poate, pe sine şi propriile interese – aproape niciodată. CFR s a construit cu bani în scopul de a fa
ostumul de tenis îi vine mai firesc decît cel de baie. Face parte din generaţia de femei care n-au chef să împrăştie farmece „pour des mâles en mal d’amour“ pentru ca mai apoi să fie taxate ca atare. Bianca vrea să joace, să cîştige, să rămînă în istorie cumva. O vrea şi o spune. Ce nu mai ştie Kerber e că accidentările au făcut-o o vreme să se antreneze într-
Păi, cum să nu?! Ce, cînd eram mici, pe maidan, aveam antrenor? Sigur că se poate. Se poate orice cînd e vorba să te joci. Cînd, însă, fotbalul devine un business sau o artă, atunci e ca şi cum o mare companie nu ar avea un şef executiv ori o orchestră ar cînta fără un dirijor. Ambele pot funcţiona, da, o vreme, dar ce cacofonie! Nici fotbalul n-a scăpat de vechea poveste de pe la noi: toţi ne pricepem la toate. Şi, da, priviţi ce ţară minunată ne-am făcut! Cum merg toate ca unse, cum înfloresc
Reţeta e simplă: ia o persoană cu o oarecare notorietate, mai ales în media tabloidă, şi pune-o să facă un lucru pe care oamenii nu sînt obişnuiţi să îl vadă la televizor, acţiunea petrecîndu-se într-un loc public. Bang! Viral! Dar stai! Se poate şi m
Imaginile cu Eugen Neagoe intrînd în colaps în timpul meciului Dinamo-Craiova se lipesc pe retină precum napalmul de pieile vietkongilor. Îl vezi direct, omul se scurge încet înspre part
O altă poveste. Acum se croşetează poveşti la gura sobei istoriei. Pentru că toate Simonele sînt de poveste. Unele ne-au tăiat pe suflet, altele ne-au fardat destinul, ca acum, cînd ne tragem toţi în poză cu regina de Wimbledon pentru pagina întîi în toate lum
Depinde. De curînd, croatul Kovacic a fost cumpărat de Chelsea cu 45 de milioane de euro. Sigur că suma nu sare de 100 de milioane, ca în cazul lui Pogba, de exemplu, dar e ceva. Ca în cazul oricărui produs de larg consum, aşa cum sînt şi fot
Noroc cu Tătăruşanu. Ţinut pe bară de Nantes, dotat cu o coafură retro (pe teren părea dintr-o reclamă la nu ştiu ce bere pe care o beau şi părinţii fotbaliştilor de azi înainte de meci), omul din poartă a luat doar golurile imparabile. Apoi norocul
E titulară pe cîntecul acela magic, „You’ll Never Walk Alone“, care vorbeşte despre credinţă, camaraderie, umilinţă şi biruinţă, şi sună imens cîntat în orice stadion. Pentru că orice stadion d
Îmi amintesc, deloc vesel, de sloganul din ’89: „În decembrie ne-am luat raţia de libertate“. După 30 de ani, sîntem, practic, tot acolo. Tot la coadă. Acum ne-am luat raţia de democraţie, într-o răbufnire care ar putea fi curînd acoperită, din nou, de lehamite
Ca să reproduc pe dos un răspuns la o întrebare adresată Radio Erevan, aia despre dacă e posibil comunismul în SUA: nu, dar ar fi păcat să nu… VAR este despre adevăr, nu despre fotbal. Arbitrajul video, cel care îi ajută pe judecătorii fotbalului să revadă fazele litigioase în timpul meciurilor şi să ia abia mai apoi o decizie, nu te face să joci mai bine, nu te transformă în cineva mai priceput în alegerile de lot şi nici nu te îndeamnă, decît vag, să fii funciar mai corect. Singura schimbare ţ
Şi-a spus cuvîntul autoanihilarea practicată de adversarele CFR-ului. Dan Petrescu nu numai că a fost al patrulea antrenor în acest sezon început complet aiurea de fosta şi actuala campioană, dar a şi apărut cu doar cîteva meciuri înainte de fin
Să recapitulăm. Ţiriac l-a înţepat anul trecut pe cel numit de unii cel mai mare tenismen din istorie pentru că a ales să „sară“ peste turneul deţinut de român. A vrut să se odihnească, zgura nu e untul de pe felia lui şi are omul o vîrstă. Vreţi să mă ave
. „Ei ştiu şi nu se supără“, susţine G. Becali. Nu, evident. Cînd ţi se livrează lunar de la 10.000 de euro în sus fără obligaţia contractuală de a obţine performanţe naţionale sau internaţionale e limpede că supărarea e un privilegiu pe care ţi-l
Prietenul C. vine de departe şi merge departe. Vine, de fel, din România, care e departe, şi merge în toată lumea, care e departe din sens opus. Dar din cînd în cînd se opreşte să-şi cerceteze rădăcinile. Şi-a luat bilet pentru Rouen de cînd s-a stabilit că acolo va fi să fie meciul. A driblat cu timpul vieţii sale şi cu zborurile, un tur de forţă care nu e unic, e doar o mică tortură pe care şi-o aplică, neştiuţi, destui. A stat imersat în toată zeama acelor zile, s-a supărat pe cei care au ata
Se poate. E singurul sport în care se poate să termini un meci aşa cum l ai început, gol de reuşite, şi totuşi să cîştigi ceva. În principiu, se poate şi la rugby, şi la polo. În practică, nu. Mai mult, nu există activitate umană care să facă un scop în sine din prezervarea nimicului. Nefiinţa ca filozofie de viaţă, asta e ceea ce ne propune un astfel de demers. Şi asta e ceea ce ne-au propus de curînd CFR şi FCSB. Absenţa sensului originar din această suită de iniţiale (CFR nu mai reprezintă de
Într-o seară, cu un televizor dat pe meciul de Liga 1 şi unul întîmplător lăsat pe un canal care transmitea curling, ne cam zburau ochii spre această ciudăţenie. Poate că partida de fotbal nu era tocmai o splendoare. Poate că bizarul acelei discipline ne-a atras. A şi stimulat comentariile. Evident, numele nu poate fi ratat de un popor atît de iute la băşcălie. Dar cine sîntem noi ca să judecăm ce e şi ce nu e sport, cine e şi cine nu e sportiv? Curling-ul pentru noi e bizar, dar vă pot ga
Adică ei, Juventus, noi, Juventus, cam bătea la ochi, nu? Vedeţi, de-aia unii au inventat tenişii Adibas şi tricourile Mike, să n-aibă oamenii migrene! La proaspăt retrogradata echipă de fotbal, patronul Ilie Ciuclea nu s-a gîndit să-şi redenumeasc
Kerber a avut o răbufnire la adresa Biancăi Andreescu, acuzînd‑o că joacă teatru atunci cînd tot cheamă medicul pentru tratamente în timpul unui meci, pentru ca mai apoi să aibă prospeţimea unei orhidee recent stropite.
I-a îndemnat să atingă stelele trecînd prin cercuri tot mai înguste pentru talia lor. Iar ei, bieţi oameni limitaţi de zei şi dumnezei, au zis că, dacă li se cere imposibilul, ar trebui să se ridice la înălţimea misiunii. Pentru asta aveau nevoie de nec
Are cineva senzaţia că acest sport, ciclismul, e unul accesibil într-o ţară în care nu se găsesc la cluburi mingi, d-apăi biciclete? Păi, un „căluţ“ de contracronometru poate ajunge la preţuri mai mari decît un SUV. Şi cum nu poţi avea ciclism fără biciclete – deşi poate că Guv
Să fii maghiar în România nu este o ruşine. E o realitate istorică ce în diferite decenii, să nu spun secole, a evoluat în diferite sensuri. Despre care voi aveţi o părere, iar eu am o părere. Păcat e că au plecat saşii din Ardeal, care erau o bogăţi
Fotbalul românesc e precum companiile neaoşe. Fericirea vine din control. Nu există încredere, nu există delegare, toate hăţurile sînt în mîna unui singur cetăţean. Acelaşi sindrom al omului providenţial care ne scuteşte de a mai fi responsabili de
A fost odată ca niciodată un mare fotbalist care a vrut să fie mai mult decît un fotbalist. A stat pe lîngă scriitori în vogă ai vremii în care ca să exişti ca scriitor trebuia să ţi se permită. A fost considerat intelectualul fotbalului pentru că – minun
