Întotdeauna am fost fascinat de gadgeturile electronice: de regulă mă seduc funcţiile ascunse, dimensiunea ludică a obiectelor utile, culorile contrastante, liniile de forţă care ascund motoraşe puternice şi mecanisme ingenioase. Cum vă explicaţi altfel că primul model de iPhone e inspirat de un radio portabil Braun produs în 1955?
O echipă de cercetători de la Facultatea de Psihologie a Universităţii din Viena a descoperit că muzica lui Mozart nu ne face mai inteligenţi. Studiul se bazează pe 3000 de cazuri şi demonstrează că nu există nici o probă care să confirme „efectul Mozart“.
Nici că ar fi putut pica mai bine un alt slogan decît „un oraş mai bun, o viaţă mai bună“: o expoziţie-concept, care se concentrează pe dimensiunea umană a tehnologiei acoperă exact zonele de influenţă încă neexploatate ale statelor puternic industrializate. Pentru Partidul Comunist Chinez, acest slogan constituie o platformă de afirmare internaţională. Pentru Guvernul de la Beijing, tema expoziţiei e o şansă de a demonstra că propaganda e acoperită şi de realitate.
În Europa Occidentală, politicile cu privire la regimul şi circulaţia substanţelor psihotrope se articulează pe patru direcţii: interzicere a traficului, descurajare a consumului, terapie pentru dependenţi, reducere a riscurilor sociale.
De cîţiva ani au apărut şi magazine care vînd, sub diverse forme (sare de baie, beţişoare parfumate, tutun aromatizat etc.) diverse substanţe cu efecte similare drogurilor interzise prin lege. Aşa-numitele „magazine de vise“ funcţionează (de fapt, au funcţionat, pentru că, cel puţin pentru moment, situaţia lor a fost reglementată de lege) la limita regulamentelor, profitînd de lacunele legislaţiei. Lista cu substanţe interzise s-a extins, prin lege, şi asupra produselor comercializate aic
● Burkini (bikini+burka), made in Tunis. Marca elveţiană Aubade s-a hotărît anul trecut să-şi delocalizeze ultima întreprindere europeană, din Franţa în Tunisia. Ţara din nordul Africii s-a transformat în ultimii ani într-o vastă uzină de lenjerie. Unu din şapte costume de baie produse aici ajung în magazinele europene.
Protagonista e o tînără scriitoare, Helene Hegemann. E autoarea celui mai mare plagiat din ultimul deceniu. La apariţia romanului (ianuarie 2010), Die Zeit a apreciat „jargonul de futut-borît care se suprapune peste zgomotul de fond al prezentului nostru“ şi l-a situat „undeva între Bonjour, tristesse şi Crazy“.
● Opinia veche (12 mai). Excelent interviul acordat de premierul Moldovei, Vladimir, Anastasiei Condruc. Excelente întrebările copilăreşti (dar deloc nevinovate) ale jurnalistei. Ele sînt centrate pe biografie, dar conţin apropouri fine şi interpelări directe cu privire la operă.
La originea intrării intempestive a noţiunii de folclor românesc contemporan în vocabularul cotidian e o publicaţie trimestrială intitulată, percutant & intrigant Tataia.
„Nu sînt rasist, dar urăsc chinezii şi negrii.“ Acest tip de afirmaţie e, se pare, tot mai frecvent în rîndul elevilor din Ungaria. Asta arată concluziile unei anchete asupra primirii elevilor străini în instituţiile publice de învăţămînt din această ţară.
Încă de la inventarea ei, fotografia a provocat numeroase controverse de ordin etic şi juridic. Expoziţia Controverse, justiţie etică şi fotografie prezintă o cazuistică impresionantă cu ajutorul căreia putem retrasa istoria artei fotografice şi a statutului fotografului din 1839 pînă în prezent. Ce e intim şi ce e de interes public? Ce ai voie să fotografiezi şi cui ai voie să arăţi?
Instalaţii eoliene off-shore. Un consorţiu german a inaugurat, recent, prima bază de producţie energetică din Marea Nordului. E vorba de douăsprezece turbine eoliene din clasa 5 megawaţi instalate în largul mării.
Ideea însăşi de reţea europeană presupune însă o modalitate de a „dirija“ un concert pe multe voci şi cu sincope neaşteptate. Cultura colaborativă a anglo-saxonilor şi a ţărilor nordice este foarte diferită de cea a ţărilor latine.
Aici intervine, evident, Ostermeier, care (cel puţin) în această privinţă se înţelege perfect cu dramaturgul: susţinător înfocat al misiunii sociale a teatrului, artist angajat, om al acţiunii (şi nu al sloganelor), director al poate celui mai militant şi creativ teatru din Germania, Ostermeier preia din Hamlet-ul shakespearian esenţialul.
Semnificative, în schimb, sînt notele reflexive încărcate de autocritică: „Mă plictiseşte fiecare frază pe care am scris-o“; Blaubart e „o glumă“; scriitorul se confruntă cu „o scîrbă aproape insurmontabilă faţă de maşina de scris“; scutură propoziţiile „cum ai scutura un ceas defect“.
„Pe vremuri puteai citi, prin latrine, graffiti ce exprimau întreaga mizerie sexuală a lumii. Nu-i nevoie de cine ştie ce sociologie aplicată, pentru a sesiza cam prin ce chinuri trece sufletul cuiva în clipa în care se lasă pradă nevoilor sfincterului: te goleşti, îţi dai drumul, împroşti, cu toată fiinţa, miasme animalice, şi-ţi gravezi cugetările în poleiala unei uşi de lemn..."
Anne Frank, tînăra evreică din Frankfurt care a murit, cu puţin timp înainte de încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial în lagărul de la Bergen-Belsen, a făcut istorie cu Jurnalul ei, publicat postum. În 1942-1944, pe cînd Anne avea 15 ani, familia ei s-a refugiat în Olanda, la Amsterdam.
Banksy e cel mai cunoscut street-artist din lume: de cel puţin un deceniu, comentează actualitatea politică şi starea societăţii, prin desene pe ziduri. Operele sale – pe cît de efemere, pe atît de valoroase (galeriştii de la Londra şi din New York se bat ca să obţină măcar o lucrare de-a sa) sînt expuse în cele mai neaşteptate locuri: pereţii unei case părăginite din suburbia capitalei Marii Britanii, un picior de pod din New York, în gara din Amsterdam, pe zidul ce îi desparte pe evrei
22 noiembrie 1963. Preşedintele SUA John Fitzgerald Kenedy este asasinat la Dallas, Texas, în timpul unei vizite preelectorale. Principalul suspect prins de poliţie, Lee Harvey Oswald, este ucis înainte de finalizarea anchetei.
Cei mai bogaţi oameni din România sînt cei care, în zorii capitalismului, au ştiut unde se află şi cum să controleze resursele. Astăzi deţin fabrici şi uzine, trusturi de presă şi conturi solide. Flirtează cu politica. Zîmbesc la televizor. Şi ştiu cum se fac banii. Alexandru Solomon i-a căutat, prin apele tulburi ale capitalismului autohton.
„În curînd, fiecare om va avea dreptul la 15 minute de celebritate“ – spunea Andy Warhol, pe la 1970. Televizorul e „cel mai eficient mediu de transmitere în masă a informaţiei din istoria omenirii“ şi această calitate îl transformă în cea mai accesibilă rampă spre celebritate. Singura condiţie a celebrităţii, preconiza artistul, ar fi, deci, apariţia pe sticlă.
Pe puntea unui vapor gata-gata să se scufunde căpitanul comandă orchestrei să cînte. Nici n-au apucat bine să digere potolul de la festin, că oaspeţii sînt poftiţi afară, să ia o gură de aer proaspăt. Şi dansează pe punte, în timp ce apa năvăleşte în sala motoarelor, apoi în cabine, pînă cînd valurile încep să măture puntea. Vaporul se scufundă, încetul cu încetul, odată cu oamenii care valsează.
Între „siguranţă“ şi „încredere“ există o legătură indisolubilă: prima o determină pe cea de-a doua. Încrederea e o consecinţă a siguranţei asigurate. Legătura semantică şi logică dintre cei doi termeni a făcut ca aceste două cuvinte, legate printr-un „şi“ copulativ, să devină sloganul Poliţiei. „Siguranţă şi încredere“ – adică recunoaşterea publică a unei misiuni îndeplinite.
Permiteţi să raportez: în timpul serviciului meu nu s-au petrecut evenimente deosebite. Rata criminalităţii e sub media europeană şi trendul e descendent. În Bucureşti nu mai există „zone de risc“, ci numai infracţiuni izolate. Violenţele stradale nu constituie un fenomen îngijorător. Numărul accidentelor rutiere cu victime e tot mai mic. Staţi liniştiţi. Poliţia veghează.
Cititorul de ziare vrea acurateţe, dar în acelaşi timp emoţie. Vrea obiectivitate, dar şi un pic de angajament. Vrea distanţă critică, dar şi căldură sau compasiune. Vrea imagini grăitoare, dar şi texte explicative. Vrea şoc, dar are limite. Ciudată specie mai e cititorul de ziare. Ciudată şi tot mai rară. Pe cale de dispariţie, spun unii. Pentru că şi-a epuizat resursele de hrană. A devorat totul online, ziarul tipărit – pîinea cea de toate zilele a cititorului de ziare – devenind fad, nesărat,
În decembrie, cînd se sărbătoreau douăzeci de ani de la 1989, B1 TV a transmis unul dintre cele mai tari documentare produse vreodată despre evenimentele care au condus la prăbuşirea regimului totalitar comunist: Videogramele unei revoluţii, de Andrei Ujică şi Harun Faroki. Filmul, produs în 1992, mai fusese prezentat doar la cîteva festivaluri şi în cinematografele de artă, aşa că publicul larg din România l-a văzut pentru prima dată. În Germania, cel puţin printre studenţii universităţilor cu
Douăzeci de ani după... 1989. Ce s-a întîmplat în cele două decenii de la prăbuşirea regimului totalitar comunist? Cum ne-am descurcat? Într-un bilaţ sumar s-ar cuveni să pomenim de redobîndirea libertăţilor civile, de creşterea nivelului de trai, de racordarea la Occident, de aderarea la NATO şi la UE (cu toate avantajele economice şi politice care derivă din acest statut). Într-un alt bilanţ – subiectiv, de această dată – s-ar pune: degringolada morală şi politică, dezechilibrele economice, se
Vă mai amintiţi de sloganul "Daţi un leu pentru Ateneu"? Pe la începutul anilor ’90, statul le cerea cetăţenilor ajutorul pentru a renova clădirea învechită, deteriorată, a Ateneului Român....
În urmă cu aproape un an, l-am auzit pe ministrul de Externe Cristian Diaconescu povestind, la întoarcerea dintr-o vizită oficială în Franţa, că şi-ar dori o prelungire a liniei TGV (tren de mare vite...
În România se vinde mai puţin de o carte pe locuitor pe an, o cifră cu mult mai mică decît media europeană. În Europa Occidentală se vînd între 6 şi 10 cărţi pe cap de locuitor în fiecare an....
Dragă dle Liiceanu,
Vă mulţumesc pentru frumoasele scrisori (Gabriel Liiceanu, Scrisori către fiul meu, Editura Humanitas, 2008), le-am citit cu plăcere....
Euranet este prima reţea europeană de radio, primul mare parteneriat în domeniul radiodifuziunii. Este pentru prima dată cînd se pune în mişcare un proiect paneuropean de o asemenea amploare....
În România, alegerile locale au fost întotdeauna prilejul revanşei poporului asupra conducătorilor: în 1992, au fost semnalul unei alternative care n-a mai avut loc, în toamnă, la alegerile parlame...
"România acostează în lagună. Carnavalul are un sens în plus." Organizatorii Carnavalului de la Veneţia au decis să acorde un moment special al sărbătorii întîlnirii cu o altă cultură....
