O pagină albă...
Pe 3 mai, cotidianul german Die Welt apare, pentru prima dată, cu o pagină 1 goală: nici un articol, nici un titlu, doar o singură frază scrisă cu litere mici, undeva, sub frontispiciu: „Aşa arată ziarul dvs. fără libertatea presei”. De ziua internaţională a libertăţii presei, sărbătorită sub egida UNESCO, numeroase publicaţii prezintă cazuri şi bilanţuri cu privire la (ne)respectarea acestui drept fundamental.
Pagina albă a ziarului Die Welt e, evident, doar un teaser, un mesaj şocant menit să (ne) deschidă ochii. Cenzura nu mai e de mult o problemă în Europa occidentală. Sau, mai precis, ea se manifestă astăzi în moduri mult mai subtile decît în vremea totalitarismelor, atunci cînd cenzori conştincioşi opreau de la tipar fragmente de text incompatibile cu ideologia vremii, lăsînd ziarele să apară cu coloanele ştirbe. Presiunile economice – care se manifestă prin sugestii indirecte cu privire la interesele patronilor în anumite domenii sau sfere ale politicului – configurează opţiunile redacţionale şi pot deforma opinia publică; autocenzura (mai ales acum, în plină criză economică) le ştirbeşte jurnaliştilor spiritul critic; avalanşa de informaţie care ţîşneşte pe toate canalele clatină zdravăn ierarhia ştirilor; iar rarele (şi uneori extrem de durele) intervenţii ale autorităţilor în redacţia unor ziare incomode pun în pericol existenţa celei de-a patra puteri în stat.
O (primă) pagină albă publicată de un ziar într-o ţară care garantează (şi respectă) dreptul la libera exprimare e în egală măsură un semnal pentru opinia publică, poate prea obişnuită cu jurnalismul liber şi de bună calitate: în numeroase alte zone ale lumii, se arată în cercetarea realizată de Reporteres sans Frontieres, libertatea presei e încălcată grosolan şi constant.
