La Tîrgovişte, actorii devin prestatori

Teatrul "Tony Bulandra" este cel mai tînăr teatru de repertoriu din România. Înfiinţat în 2002, la Tîrgovişte, a devenit repede cunoscut datorită stagiunilor bogate în evenimente teatrale interesante şi a Festivalului Internaţional Babel, iniţiat de directorul Mihai Constantin Ranin. Aici s-au produs, după spusele sale, 80 de spectacole în şase ani. Şi Teatrul pentru Copii şi Tineret "Mihai Popescu" din aceeaşi localitate e o instituţie tînără, dar energică: funcţionează de numai un an şi jumătate şi are deja în repertoriu unsprezece spectacole. Sala are doar 40 de locuri, însă directorul de aici spune că într-un an a avut şase mii de spectatori. S-a jucat întruna, nu ca la Naţionalul bucureştean... Ambele teatre au reuşit într-un timp relativ limitat să-şi definească un program clar şi să-şi formeze un public. Pentru un oraş de provincie care nu a mai avut niciodată teatru, e o performanţă. Acum, celor doi directori li se reproşează lipsa de performanţă. De fapt, de eficienţă economică - dacă acest termen poate fi inclus într-o ecuaţie în care intră actul cultural. Cu alte cuvinte, teatrele ar trebui să aducă profit material. Printr-o hotărîre a Consiliului Local, ambele teatre devin subordonate ale unei secţii din Primărie în care mai intră şi Casa de Cultură a oraşului. Cum ar veni, un holding cultural-administrativ. Pentru actorii şi regizorii celor două teatre, această perspectivă e inacceptabilă. De ce? Teatrele publice din România funcţionează în baza unei legi care conferă managerilor autonomie decizională. Directorii teatrelor de stat sînt numiţi prin concurs în baza unui proiect multianual, dispun de un buget negociat pentru producţii şi dau socoteală la sfîrşitul anului pentru fondurile folosite. Legea adoptată în urmă cu doi ani a produs efecte imediate, în sensul mobilităţii artiştilor şi a libertăţii de care dispun directorii atunci cînd îşi stabilesc priorităţile artistice sau repertoriale. Decizia Consiliului Local încalcă tocmai acest principiu esenţial pentru artişti, al autonomiei. Subordonînd cele două teatre unei direcţii din cadrul Primăriei - direcţie responsabilă şi cu turismul, sportul şi politicile de tineret - autorităţile îi privează pe artişti de un buget dinainte stabilit şi, pînă la urmă, de libertatea de a crea. Regizorul Mihai Măniuţiu, care a lucrat la Teatrul "Tony Bulandra", este revoltat de această decizie, pe care o califică drept "halucinantă". Ce se întîmplă acolo "e de ordinul incredibilului". Nu este singurul regizor care s-a solidarizat cu actorii de la "Tony Bulandra". Dan Puric - şi el a montat acolo - acuză autorităţile de indolenţă. "Nu moare un teatru, moare un fenomen. Este un fenomen de teatru care trebuie apărat. Trebuie să învăţăm să avem reflexul de a apăra un act artistic." "Fenomenul Tîrgovişte" - acesta era şi titlul unui articol publicat de criticul de teatru Ion Parhon, acum cîţiva ani: se referea la ascensiunea rapidă a acestui teatru şi la modul în care un oraş mic de provincie, o localitate fără tradiţii în teatru, poate, graţie unui act cultural de calitate, să iasă din periferie. Şi preşedintele UNITER Ion Caramitru a criticat decizia autorităţilor locale de la Tîrgovişte. El vede aici o formă de "cenzură politică şi economică asupra culturii". Cenzura la care se referă el nu are nici o legătură cu cenzura din timpul totalitarismului comunist. Sau aproape nici una, pentru că, deşi mijloacele şi scopurile sînt altele, efectele ar fi cam aceleaşi. Subordonînd teatrul - sau un muzeu sau o orchestră - unei structuri administrative a statului, numind un director-economist în fruntea unei secţii care include Casa de Cultură şi o direcţie a Primăriei, artiştii sînt constrînşi să lucreze într-o logică aflată dincolo de regulile artei. Regula jocului în cultură e că statul plăteşte pentru un serviciu (artistic) sau un obiect (de artă) generat în exclusivitate şi în totală libertate de către artişti. Un artist angajat la Primărie, oricît de liber ar fi, lucrează precum un funcţionar public. Din creator, devine prestator. Această schimbare de statut (şi, mai ales, consecinţele ei) îl depăşeşte pe primarul localităţii, Gabriel Boriga. Co-autor, alături de Consiliul Local, al acestei "revizuiri", el continuă să afirme că "nu s-a schimbat nimic": "Nu se întîmplă nimic rău. Teatrul a avut întotdeauna buget şi va avea în continuare. Anul acesta nimic nu va fi modificat, nu am dat afară pe nimeni, nu am cenzurat". În timp ce funcţionarii Primăriei se pregătesc să preia conducerea teatrului - sediul noii instituţii e chiar la Teatrul "Tony Bulandra" - actorii protestează şi îşi caută de lucru. Tîrgovişte este un oraş mic de provincie în care există două teatre. Singurele evenimente culturale notabile se petrec acolo. Săptămîna viitoare ar trebui să înceapă o nouă stagiune. Ambele teatre au pregătite mai multe premiere. La cum arată acum relaţia dintre actori şi aleşii locali, se pare că publicul nu va avea parte, prea curînd, de vreun spectacol. "Nu-i nimic - spunea, cinic, Mihai Măniuţiu - se vor întoarce repede la manelele lor."