Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti

Publicat în Dilema Veche nr. 318 din 18-24 martie 2010
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg

OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.

Observ o tendinţă îngrijorătoare la justiţia modernă: judecătorii decid asupra distribuirii banilor publici. Adică ceea ce, în tradiţia teoriei clasice a separării puterilor în stat, ar trebui să facă puterea legislativă şi cea executivă. Puterea judecătorească ar trebui să decidă asupra aplicării legii. În teorie. În practica de ultimă oră însă, judecătorii decid cine şi ce bani ia de la stat. Am cîteva cazuri sîcîitoare din România, dar, ca să nu se supere a priori pe mine magistraţii români, voi începe cu cele din afară.

Curtea Constituţională din Germania a decis că metodologia de aplicare a criteriilor de plată a asigurărilor sociale este neconstituţională şi că trebuie schimbată. Curtea a decis că minorii din familiile sărace trebuie să intre în calculul indemnizaţiei de ajutor social, separat de adulţi (pînă acum li se oferea un procent din suma primită de părinţi). Pe lîngă asta, Curtea a decis că actuala indemnizaţie nu acoperă nevoile minime ale copiilor. Aş putea înţelege argumentul că minorii trebuie trataţi ca persoane separate, deşi mă îndoiesc că e o chestiune de drept constituţional. Dar suma primită ca ajutor social este, după toate normele tradiţionale, o prerogativă a Guvernului şi parlamentarilor. Modul în care societatea îşi redistribuie banii ţine de decizia pur politică a oamenilor aleşi pentru asta. Însă iată că judecătorii intră şi ei în acest domeniu.

Mi s-ar putea răspunde: bine, dar Curtea Constituţională nu este nici în Germania, nici în România, o parte integrantă a puterii judecătoreşti, este o instituţie excepţională, la graniţa între puteri şi care arbitrează conflicte de interpretare a Constituţiei. Corect. Însă, în acest caz, Curtea Constituţională extinde ea însăşi în mod nepermis noţiunea de drept constituţional: primirea de ajutor social, şi mai ales cuantumul, nu poate fi un drept constituţional.

Problema este doar aparent una banală. De fapt, vorbim de chiar esenţa drepturilor fundamentale ale omului. Pe acestea le apără Constituţiile. Sînt drepturi cu care toată lumea este de acord: dreptul la viaţă, la libertate, la libertatea de expresie, de asociere. De unde vin aceste drepturi? De la Dumnezeu – spune conservatorismul religios clasic (pe care se bazează Constituţia americană şi sistemul de libertăţi britanice). Sau vin din contractul social iniţial – ar spune un iluminist în tradiţia lui J.J. Rousseau (pe care se bazează Constituţiile franceze şi Declaraţia iniţială a drepturilor omului). Venind de la Dumnezeu sau din contractul primordial, oamenii nu le pot retrage, nici măcar dacă o majoritate temporală ar vota aşa ceva. Cine este gardianul protejării în practică a acestor drepturi? Justiţia.

Să revenim la cazul din Germania. Incluzînd dreptul la asistenţă socială şi, mai grav, la un anumit nivel de asistenţă socială, între drepturile fundamentale garantate de Constituţie, judecătorii germani au extins drepturile fundamentale la bani. Cu alte cuvinte: Dumnezeu (sau contractul social) ţi-a garantat ţie, cetăţean german Franz, dreptul de a primi de la stat o sumă x. Mie unuia mi se pare că asistăm la un trend periculos. Nu este o chestiune ce ţine de orientarea ideologică: pot să accept situaţia în care cetăţeanul Franz poate primi un ajutor social mărinimos de la stat. Dar asta este decizia politică a societăţii de la un anumit moment. A-i acorda lui Franz o sumă din banii publici pentru că ar avea acest drept fundamental este dovada unui activism judiciar nepermis.

 Un alt caz. Letonia este o ţară lovită crunt de criza economică, cu o cădere economică de aproape 20% anul trecut. În disperare de cauză, Guvernul leton a decis să reducă pensiile din sistemul public. Curtea Constituţională letonă a decis că legea este neconstituţională pentru că pensia era un drept legal care nu poate fi retras. Ceea ce a aruncat Letonia şi mai rău în criză: Guvernul pur şi simplu nu are 300 de milioane de euro necesari pentru a plăti pensiile restante şi pentru a reveni la nivelul de plăţi de dinainte de criză.

Aici venim la un exemplu mai apropiat de problemele curente ale României. Logica Curţii letone este aceeaşi: pensia la un anumit nivel este un drept constituţional. De ce este aceasta o dezbatere constituţională? Evident, în opinia mea nu este.

Întreaga dispută este falsă şi e dusă într-un domeniu unde nu are ce căuta. Pensiile şi nivelul lor ţin de puterea politică temporară. Aş putea înţelege ca judecătorii să decidă că pensia nu poate fi retrasă, pensia în principiu. Dar suma concretă de primit ca pensie nu poate fi un drept fundamental inalienabil. Pensiile primite de actualii pensionari în sistemul pay-as-you-go (cum sînt sistemele publice europene – adică actualii pensionari primesc plăţi din taxele plătite de actualii angajaţi) nu reprezintă nişte bani virtuali puşi la păstrare de fiecare pensionar. Fondul de pensii este ca o căldare uriaşă unde se varsă taxele şi de unde sînt făcute plăţile. Cînd căldarea respectivă seacă, atunci pensiile nu mai pot fi plătite la nivelul iniţial. Au fost stabilite printr-o lege, pot fi reduse prin altă lege.

Ajung astfel la România. Am asistat anul trecut la un caz revoltător de activism judiciar: Guvernul a decis retragerea unui spor pentru magistraţi (că era oricum un spor nemeritat şi oricum inclus între timp în salariul de bază, am scris în trecut). Magistraţii au dat în judecată Guvernul şi Curtea Constituţională a decis că sporul nu poate fi retras. Un alt caz e în pregătire: aud că deja magistraţii pregătesc decizii prin care desfiinţarea pensiilor speciale (80% din ultimul salariu, nu proporţional cu contribuţia de-a lungul vieţii) va fi atacată în instanţe. Argumentul e acelaşi ca în Letonia: un drept oferit printr-o lege nu poate fi retras prin altă lege, pentru că ţine de drepturile constituţionale. De asemenea, aud că sînt profesori care cîştigă în instanţe mărirea de salariu votată de Parlament pe vremea Guvernului Tăriceanu. Reamintesc că a fost vorba despre o lege tembelă a Parlamentului, votată în unamitate şi cu acordul preşedintelui Băsescu, prin care profesorii primeau o creştere de 50% a salariilor. Trezit brusc din populismul care îl caracterizase pînă atunci, Tăriceanu a dat imediat o ordonanţă de urgenţă prin care a anulat creşterea. Curtea Constituţională a decis că ordonanţa nu e constituţională. Cazul are şi nişte detalii ce ţin de chichiţe procedurale şi pot accepta argumentul că legea iniţială ar fi trebuit schimbată tot prin lege, dată de Parlament. Dar, în fapt, dacă profesorii vor declanşa şi ei un val de procese cum au făcut magistraţii, vom ajunge în situaţia în care Guvernul ar trebui să plătească mult peste un miliard de euro pentru această poveste. Este salarizarea bugetarilor o decizie politică sau ţine de dreptul constituţional? E evident răspunsul meu.   Activismul judiciar cu efecte asupra banilor publici este periculos pentru că va duce în practică la noi nedreptăţi sociale. Banii de la buget sînt o resursă limitată. Avem o sumă de y miliarde de euro care constituie bugetul României. Modul cum sînt ei distribuţi ar trebui să fie decizia Guvernului (iniţiativă) şi a Parlamentului (aprobare). Dar asistăm acum la practica prin care instanţele de judecători şi Curtea Constituţională zic că 0,z% din y trebuie daţi pentru sporurile magistraţilor, că 0,t% trebuie daţi pentru plata suplimentară a profesorilor, că 0,h% trebuie daţi pentru pensiile speciale ale magistraţilor. Fiecare asemenea procent se scade din suma globală y. Astfel, rămîn mai puţini bani pentru a fi distribuiţi potrivit deciziei politice luate de cei aleşi pentru asta.


Magistraţii se comportă ca şi cum banii bugetari ar fi un bun public nelimitativ. Dreptul la libertate, de pildă, are la bază un bun public nelimitativ: fiecare individ se poate bucura de un anumit grad de libertate constantă, indiferent cîţi avem acces la această libertate. Dacă sîntem mai mulţi care ne bucurăm de libertatea de expresie nu înseamnă că libertatea fiecăruia scade. Cu banii nu este la fel: banii pe care îi cîştigă un magistrat pentru pensia specială sînt scăzuţi din banii celorlalţi. Extinzînd nepermis sfera drepturile fundamentale, activismul judiciar încalcă în fapt drepturilor celorlalţi cetăţeni de a decide asupra banilor publici. Ca să nu mai vorbim că apare şi factorul iresponsabilitate gregară: piară ţara, fie criză, noi decidem că Guvernul trebuie să plătească!

În plus, dacă acceptăm ideea sinistră că Dumnezeu (sau contractul social) ne-a dat atît dreptul fundamental la viaţă cît şi dreptul fundamental la, să zicem, pensie specială, bagatelizăm în mod periculos chiar ideea de drept fundamental. Iar dacă judecătorii decid ce bani primim de la stat, putem să nu mai alegem guverne: şeful Guvernului va purta titlul de prim-executor judecătoresc al ţării.

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mall-ul din Cotroceni şi oceanul IMAX 3D
"Garibaldi se opreşte din nesfîrşitul rond de pază pentru a atrage o femelă cu graţiosul dans de curtare....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Alegeri în stil sovietic?
Acum, că v-am făcut atenţi prin titlu, trebuie să vă spun că nu e vorba nici de Băsescu, nici de Antonescu şi nici de Geoană. Ci de Cathy Ashton şi Herman Van Rompuy....

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.