Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi

Publicat în Dilema Veche nr. 311 din 28 ianuarie - 3 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale. Cea mai importantă tentativă s-a numit „strategia Lisabona“. Lansată acum zece ani, a vrut să modernizeze economia europeană. E o părere aproape unanimă că a fost un eşec. Doar că nu a fost un eşec peste tot, unele ţări s-au descurcat mai bine, altele mai prost. Unii spun că nici nu se putea altfel. UE nu are nici un fel de posibilitate de a obliga statele să atingă ţintele comune. Statele se supraveghează reciproc, îşi dau sfaturi, schimbă bune practici, şi atît. Cînd eşti rămas în urmă şi ar trebui să iei măsuri de reformă costisitoare, să-ţi pui în cap electoratul şi sindicatele, nu îţi prea pasă că – să zicem – Suedia îţi bate obrazul în întîlnirile de la Bruxelles.

Strategia Lisabona e pe cale de a fi înlocuită de o alta: „Strategia 2020“. Preşedinţia spaniolă a venit cu o propunere îndrăzneaţă: ce ar fi dacă noua strategie nu s-ar mai baza pe ruşine, ci pe sancţiuni? Premierul spaniol a vorbit despre „măsuri corective“. Să însemne amenzi? Să însemne excluderi de prin nişte instituţii europene? Omul atît a spus, nu a adăugat detalii. Guvernul german a respins imediat propunerea, spunînd că ar fi „prea sensibil“ să se ajungă la sancţiuni. De la Londra s-au dat semnale „pe surse“ că nici nu se pune problema. Dar ideea a fost susţinută public de noul preşedinte al Consiliului European, de liderul grupului liberal din Parlament şi, tot „pe surse“, de către Guvernul francez. Se va discuta problema la o întîlnire informală a şefilor de state din 11 februarie.


Partea proastă cu bunul-simţ european e că numai unii îl au.

Un reprezentant spaniol a încercat să-i convingă pe ziariştii adunaţi la Madrid că e nevoie ca UE, Comisia adică, să aibă mai multe puteri în domeniul economic, altfel, spaţiul economic comun nu va rezista. De pildă, a aruncat ministrul spaniol nişte vorbe deloc întîmplătoare, am putea gîndi un mecanism de genul Pactului de Stabilitate. Şi aici lucrurile devin interesante. Pentru că există o arie economică unde UE are formal puteri de sancţionare asupra statelor membre: moneda comună. Funcţionează? Să vedem.

Grecia e ţara aceea cu plaje superbe, oameni veseli, politică de urbanism dezastruoasă şi buget falimentar. Am mai scris despre sentimentul grecesc al voioşiei şi falimentului, recomand şi serialul pe subiect scris de Vlad Stoicescu în Evenimentul zilei. Deficitul bugetar al Greciei a sărit de 12%, datoria publică a ajuns la 113% şi e tot mai scumpă pentru că apar zvonurile că s-ar putea ajunge la neplata ei. Ce are asta cu UE? Puţină istorie.

Tradiţional, guvernele proaste din state leneşe folosesc două metode de respiraţie artificială pentru economie şi bugetul statului: devalorizează moneda naţională şi provoacă inflaţie. Ambele metode înseamnă în practică faptul că populaţia e taxată suplimentar pentru ca statul şi firmele exportatoare să supravieţuiască.

Cînd s-a lansat ideea unei monede comune, nemţii au ţinut cu dinţii la stabilitatea lor şi nu au acceptat-o fără un aşa numit Pact de Stabilitate care acum obligă statele să nu depăşească 3% deficit bugetar, iar datoria publică să nu sară la peste 60% din PIB (reamintesc cifrele Greciei – 12% şi 113%). Dar cum poţi obliga o ţară suverană, respectabilă (doar e membră a UE şi a euro-zonei) să cheltuie puţin? Mai ales că unele electorate suverane şi respectabile îi votează sistematic pe aceia care le promit mai multă pomană de la buget?

Realist vorbind, nu prea poţi. Pactul de Stabilitate a prevăzut o amendă – maximum 0,5% din PIB. Nemţii au ţinut morţiş la ideea de amendă, iar francezii (şi ei cu probleme) au acceptat-o plecînd de la prezumţia că oricum nu se vor da asemenea amenzi. Şi au avut dreptate. Francezii. Deşi multe state au depăşit deficitul bugetar, nu s-a dat niciodată o amendă. Argumentul teoretic spune că e contraproductiv să iei bani de la o ţară care oricum are mari probleme cu banii. Dar atunci de ce s-a mai prevăzut pedeapsa cu amenda? De fapt, nu s-au dat amenzi pentru că e o chestiune din categoria „nu se face“, sîntem fraţi în UE, cum o să ne dăm amenzi unii altora?! Că aşa e UE – proastă de bună, cum se zice la mine la ţară despre oamenii blînzi şi buni fraieriţi de şmecheri.

E drept, unii mai calcă pe bec, li se bate obrazul, fac un plan de redresare, îşi revin. Chiar şi Germania a depăşit la un moment dat deficitul de 3%, i-a fost ruşine, a făcut un plan, a ajuns pe surplus bugetar în cîţiva ani. Dar nu ţine cu grecii. Chestiunea e cu atît mai penibilă cu cît nici aceste cifre dezastruoase nu sînt credibile. Comisia tocmai a anunţat că de zece ani Guvernul grec minte. Statisticile greceşti au „coafat“ deficitul. Noul guvern de la Atena dă vina pe precedentul şi a venit cu un plan drastic de tăiere a cheltuielilor. Gurile rele spun că nu ar trebui crezut, pentru că anul trecut, cînd era în opoziţie, şeful guvernului făcea front comun cu sindicaliştii revoltaţi din cauza programului precedent de reducere a cheltuielilor.

Partea proastă cu bunul-simţ european e că numai unii îl au: nu ne dăm amenzi din bun-simţ, dar unii vor abuza de buna credinţă tocmai pentru că ştiu că nu se vor da amenzi. E un cerc vicios.

Bun, dar ce-ar fi să-i lăsăm pe greci de capul lor? De ce e problema UE? Ei au făcut-o, ei s-o dreagă, nu? În fond, nu există nici o obligaţie legală în tratatele UE ca unii să-i salveze pe alţii. Nu prea merge. Nu poţi să zici că avem o monedă comună, dar unii se pot prăbuşi, şi alţii nu. E ca şi cum ai lega doi prizonieri cu cătuşe unul de altul, iar apoi i-ai pune să semneze un tratat că gravitaţia li se aplică fiecăruia individual.

Cînd s-au anunţat noile cifre de deficit ale Greciei, euro a avut o ameţeală în faţa dolarului. E o problemă de credibilitate a monedei comune. Şi mai e o problemă de politici monetare care nu pot funcţiona decît în comun: o politică de dobînzi bună pentru Germania acum ar sugruma Grecia şi mai rău. Cum o dregi atunci? Şi mai sînt şi altele. Datoria grecească este finanţată indirect de Banca Centrală Europeană, prin băncile greceşti. BCE ar trebui să stopeze această finanţare indirectă dacă rating-ul Greciei va continua să scadă, dar asta ar putea arunca sistemul bancar grec în criză şi ştim deja că asemenea crize nu rămîn într-o singură ţară. Cum ziceam, legaţi cu cătuşe.

Deci, va interveni UE să salveze Grecia de la faliment, în caz că…? Versiunea oficială e că nu. Şi atunci? Unii nu cred în ruptul capului că europenii i-ar lăsa pe unii de-ai lor să ajungă precum Argentina în urmă cu cîţiva ani. Nu sună deloc… european. Un tabloid englez a calculat deja care ar fi partea plătită de Londra dacă UE ar trebui să acopere deficitul Greciei: 7 miliarde de lire. Mesajul era limpede: Fuck! Un think-tank eurosceptic ştie deja şi ce articol din tratat va fi invocat de mişeii lesne iubitori de greci. Acel articol care spune că Uniunea trebuie să ajute un stat membru aflat în dificultăţi financiare dacă respectivele dificultăţi sînt provocate de un dezastru natural sau de „evenimente excepţionale dincolo de controlul statului respectiv“. Criza globală nu a fost provocată de Grecia, deci e drept că a fost dincolo de controlul Guvernului grec, dar modul în care se pregăteşte fiecare ţară şi cum reacţionează este sub controlul guvernului.

Lucian Croitoru a folosit o metaforă deşteaptă care se aplică aici; a spus că politicile Guvernului Tăriceanu din 2008 au „dezarmat armata înainte de război“. Cam aşa şi cu grecii. Îi va salva UE? Greu de spus. Dacă se va crea un asemenea precedent, hazardul moral ar submina Uniunea în sine: alte ţări cu guverne populiste şi votanţi pomanagii se vor dori salvate. O soluţie ar fi ca Grecia să renunţe la moneda euro şi să revină la vechea drahmă, pe care ar putea să o devalorizeze cum doreşte. Doar că nu s-ar rezolva mare lucru. Credibilitatea monedei comune s-ar putea prăbuşi: de ce şi-ar ţine chinezii economiile într-o monedă care seamănă cu un bordel – intră cine poate, iese cine vrea? Şi chiar şi aşa, dacă Grecia renunţă la euro, UE ar trebui să pună la bătaie fondurile de urgenţă prevăzute pentru ţările membre care nu au moneda comună, cum a făcut cu… România.

Adevărul este că toată filozofia politicilor comune e bazată pe ideea că nu s-ar putea ajunge în situaţia Greciei, că sîntem prea europeni, prea drăguţi, prea civilizaţi. Ei, na!

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mall-ul din Cotroceni şi oceanul IMAX 3D
"Garibaldi se opreşte din nesfîrşitul rond de pază pentru a atrage o femelă cu graţiosul dans de curtare....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Alegeri în stil sovietic?
Acum, că v-am făcut atenţi prin titlu, trebuie să vă spun că nu e vorba nici de Băsescu, nici de Antonescu şi nici de Geoană. Ci de Cathy Ashton şi Herman Van Rompuy....

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.