Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari

Publicat în Dilema Veche nr. 320 din 1 - 7 aprilie 2010
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg

Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state. Hazardul moral = situaţia în care un actor nu răspunde pentru consecinţele acţiunilor sale riscante, astfel încît comportamentul riscant este încurajat. La nivel de state, asta se traduce în modul următor: un stat care se îndatorează prea mult este salvat de alte state care s-au comportat responsabil, pe viitor ar fi, deci, de aşteptat ca şi alte state europene să ajungă în situaţia Greciei, pentru că se vor şti salvate. Încurajează, deci, salvarea Greciei comportamentul iresponsabil? Aceasta este întrebarea. Iar dinspre estul continentului se ridică o întrebarea de pe cealaltă parte a monedei (euro). E de aşteptat ca problema Greciei să ridice noi bariere pentru aderarea la euro. Atunci statele din est, care s-au comportat responsabil şi îndeplinesc criteriile de aderare la euro, vor fi refuzate din cauza Greciei? Grecii sînt salvaţi, deci răsplătiţi pentru iresponsabilitate, pe cînd estonienii şi bulgarii sînt pedepsiţi, deşi au fost responsabili? Acestea fiind întrebările, să le luăm pe rînd. Au fost răsplătiţi grecii pentru iresponsabilitate? Răspunsul nu este simplu. Ar fi fost simplu dacă Europa s-ar fi grăbit să sară în ajutorul lor. Dacă la începutul crizei partenerii din euro-zonă ar fi împrumutat ieftin şi rapid Grecia, lucrurile ar fi fost clare: hazardul moral era maxim, grecii ar fi scăpat uşor şi precedentul creat – cine are probleme în zona euro e salvat de ceilalţi.

Dar acum lucrurile sînt mai complicate. Datorită (nu din cauza) încăpăţînării nemţilor, grecii au trecut în ultimele săptămîni printr-un adevărat purgatoriu. Este vorba, în primul rînd, despre blamul moral. Nu a fost uşor să fii în pielea lor. În toate ţările europene presa a scris articole cu tema „cum să facem să nu ajungem ca grecii“. Problema grecească a fost, deci, tratată ca un fel de boală venerică: chiar dacă te simţi bine la început, se termină urît, se transmite şi e musai să ne luăm măsuri de protecţie. Orgoliul grecesc nu a primit bine toată povestea şi probabil vor rămîne răni adînci şi resentimente. Total nejustificate de altfel – nu exista o obligaţie morală implicită să-i salvezi pe greci. Premierul grec mergea să caute ajutor la Berlin şi Paris şi începea conferinţele de presă spunînd răspicat şi tăios că nu a venit să ceară ajutor. În concluzie, am putea zice că Grecia a plătit preţul moral pentru situaţia în care a ajuns.

Mi s-ar putea replica: ei, vax albina, ce contează puţin orgoliu rănit pe lîngă 30 de miliarde de euro pe care le vor pune la bătaie partenerii europeni şi FMI? Absolut corect argumentul dacă ar fi doar atît, ba chiar am zice că vrem şi noi: oricum România e muştruluită prin presa europeană pentru alte bube şi asta pe mult mai puţini bani. Doar că povestea cu cele 30 de miliarde e mult mai complicată. În primul rînd, Grecia nu va vedea aceşti bani decît în ultimă instanţă. Aceasta a fost condiţia Germaniei pentru a se învoi: dacă şi numai dacă Grecia nu se va mai putea împrumuta de pe pieţele financiare, în ultimă instanţă, liderii europeni îi vor acorda împrumuturi. Cine defineşte ce înseamnă „în ultimă instanţă“? Răspunsul lung şi diplomatic este că şefii de state din zona euro. Răspunsul scurt şi adevărat este: cancelara Merkel. De ce cancelara? Pentru că în urma scrisorii trimise recent redacţiei de o cititoare feministă am decis că are dreptate şi că la această rubrică voi feminiza funcţiile deţinute de femei. De ce Merkel? Pentru că Germania a pus aceste condiţii şi e limpede că tot Germania va trebui să le interpreteze aplicarea în practică. Bun, dar Grecia susţine şi în acest moment că plăteşte dobînzi nejustificat de mari şi insuportabile la împrumuturile externe. Deci, în opinia Greciei „ultima instanţă“ este deja fapt. Nu chiar, zice Germania, cîtă vreme mai găsiţi bani pe pieţele financiare, chiar şi la dobîndă mare, luaţi de acolo. Este încă o modalitate a Germaniei de a limita hazardul moral: dacă plăteşti dobînzi foarte mari te gîndeşti mai bine dacă vrei să ajungi în situaţia de a depinde de pieţele financiare externe. Deci, practic Consiliul European nu a decis că Grecia primeşte acum bani, ci că dacă va ajunge pe buza prăpastiei, va privi puţin în hău, apoi abia va fi trasă înapoi de păr de către ţările surori din euro-zonă. Adică ceea ce oricum se cam ştia în mod implicit, că Grecia va fi salvată în… ultimă instanţă, a fost acum trecut pe hîrtie ca promisiune.

Dar aceasta nu a fost singura condiţie a Germaniei, au fost trei. A doua condiţie: acţiunea de salvare va fi parte a unei intervenţii coordonată cu FMI, iar banii de la FMI vor fi mai mulţi decît cei oferiţi de către guvernele europene. A fost depăşit, astfel, un tabu recent: ţările din zona euro nu apelează la FMI. Nu e clar cum a apărut acest tabu, mai ales că pînă la Grecia şi pînă la această criză nici o altă ţară din euro-zonă nu a avut nevoie de FMI. Dar Franţa a spus hotărît încă de la începutul crizei că FMI iese din discuţie, că ar fi o palmă pe obrazul european. De ce a zis Franţa aşa ceva? Pentru că, deşi este condus de un francez, FMI e, după părerea Parisului, un instrument al Americii. Şi chiar dacă ar fi, ce e rău în asta? Francezii zic că e rău, deci, să nu intrăm în amănunte. Dar Germania a zis că aici e pe bani, nu pe orgoliu, iar Grecia ar trebui să apeleze la FMI, aşa cum au apelat şi alte ţări din UE, ca România sau Ungaria (care, e drept, nu au moneda comună). Iar împrumuturile de la FMI nu înseamnă doar bani cu dobîndă mică, ci şi control, cum ştim bine în România.

A treia condiţie: Germania a cerut ca Grecia să accepte controale suplimentare privind aplicarea planurilor de reducere a cheltuielilor. Atena va avea la Bruxelles nu doar un creditor de ultimă instanţă, ci şi un guvern de ultimă instanţă. Controlul asupra Greciei va trece peste actualele instrumente prevăzute de Pactul de Stabilitate, adică instrumentele care au eşuat în a preveni ajungerea în actuala situaţie. Mai mult chiar, Germania a obţinut acordul de principiu pentru crearea unor instrumente de guvernare economică pentru întreaga zonă euro (economic governance în engleză, gouvernment économique în franceză, a ieşit un întreg scandal din traducerea diferită). Ce înseamnă asta? Nu e clar deocamdată, dar importantă va fi traducerea în germană. Ar putea să însemne Fondul Monetar European sau schema Balladur cu care v-am făcut cunoştinţă săptămîna trecută.

Deci, ca să rezum: Grecia va fi ajutată, dar doar atunci cînd spune Berlinul că e ultimă instanţă, doar cu FMI şi cu Bruxelles-ul pe cap pentru a se ţine de reforme. Şi mai este ceva care îi vizează pe grecii obişnuiţi în mod direct: planul de reducere a cheltuielilor. Care a început să se aplice chiar şi în ciuda grevelor de pe stradă.


Funcţionarii greci vor avea tăiate veniturile cu pînă la 30%, grecii vor ieşi la pensie la 65 de ani ca restul europenilor (românii rămîn astfel cu cea mai joasă vîrstă de pensionare din Europa) şi tot aşa. Revin la întrebarea iniţială: înseamnă salvarea grecilor răsplătirea şi încurajarea iresponsabililor? Nu ştiu. Aplicarea dură a principiului hazardului moral ar zice că da: numai falimentul ar fi învăţare de minte. Totuşi: blam moral + aşteptare pînă pe buza prăpastiei + FMI + strîngerea curelei pentru populaţie i-ar putea descuraja pe alţii să ajungă în situaţia Greciei. Ar putea, zic, nu e sigur. Dar parcă hazardul moral e oricum mişcorat.


Bun, am terminat cu iresponsabilii, să vedem cum e cu premianţii. Din păcate, nu e vorba despre România. Pînă prin 2006 îndeplineam şi noi condiţii esenţiale pentru aderarea la euro, mai ales deficitul bugetar, iar inflaţia era pe un trend de scădere. Am avut nenorocul să avem un Tăriceanu şi un Vosganian în guvern şi ne-am lecuit de responsabilitate fiscală. Dar alţii au fost mai cuminţi. Am citit, zilele trecute, două rapoarte înduioşătoare produse de European Policies Initiative (think-tank de la Sofia). Unul e scris de Karten Staehr şi se numeşte „Will the Greek government debt crises affect the chances of Estonia joining the euro area?“, iar celălalt e scris de Georgi Angelov şi se numeşte mai simplu „Bulgaria, Greece and the Eurozone“. Estonia şi Bulgaria sînt campioanele estului în cursa pentru euro. Estonia are chiar o rezervă bugetară de 8,9% din PIB, bani proveniţi din privatizări şi necheltuiţi (Nu mă pot abţine de nervi: Hotnews încă mai face dezvăluiri despre cum au făcut praf aceiaşi Tăriceanu şi Vosganian, Fondul pentru Investiţii alimentat din privatizarea BCR). Deficitul bugetar al Bulgariei – staţi jos! – este cel mai mic din întreaga UE. Cele două ţări aveau un program de aderare la euro, dar se văd sistematic refuzate cînd e vorba să intre în mecanismele de schimb intermediare (un fel de anticameră obligatorie înainte de euro). De ce sînt refuzate, cînd Slovenia şi Slovacia au trecut rapid pe acolo înainte de criză? Nu primesc explicaţii, dar bănuiesc că din cauza crizei. Iar Staehr şi Angelov bănuiesc, pe bună dreptate, că din pricina Greciei ţările din euro-zonă suflă acum şi în ţaţiki. Ceea ce e deosebit de stupid: Estonia şi Bulgaria sînt de cîţiva ani cele mai responsabile fiscal ţări din UE, dar le pedepseşti în timp ce promiţi să salvezi cea mai iresponsabilă fiscal ţară din UE.

Cum ziceam, hazardul moral a fost redus în cazul Greciei: a fost ţinută cu picioarele pe jar, destul cît să nu fie un exemplu pentru alţii. Dar hazardul moral trebuie să funcţioneze şi invers: cei buni trebuie răsplătiţi. Ceea ce în cazul Bulgariei şi Estoniei nu se întîmplă. Ba din contră. Astfel, e dat un exemplu prost. Dacă dă norocul peste noi şi guvernul va zice: „dragi cetăţeni, haideţi să fim şi noi responsabili şi să intrăm în euro-zonă“, li se poate spune: uite bulgarii ce cuminţi au fost şi nu i-a ajutat cu nimic.

Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mall-ul din Cotroceni şi oceanul IMAX 3D
"Garibaldi se opreşte din nesfîrşitul rond de pază pentru a atrage o femelă cu graţiosul dans de curtare....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Alegeri în stil sovietic?
Acum, că v-am făcut atenţi prin titlu, trebuie să vă spun că nu e vorba nici de Băsescu, nici de Antonescu şi nici de Geoană. Ci de Cathy Ashton şi Herman Van Rompuy....

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.