Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?

Publicat în Dilema Veche nr. 319 din 25-31 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.

Sînt cîteva formule discutate şi cel mai probabil nu se vor lua decizii majore la acest Consiliu, dar se va creiona încotro merge opinia majoritară. Trei idei au fost exprimate cu glas tare: formula Balladur, crearea unei Agenţii Europene pentru credit şi crearea unui Fond Monetar European. Am scris despre toate în raportul „Să nu ne fie frică de Fondul Monetar European – comentarii pe marginea Consiliului European, martie 2010“ (coautori Paul Ivan şi Mihai Panaite, e pe site-ul www.crpe.ro). Reiau aici cîteva gînduri care nu au avut loc în raport şi rezum ideile principale de acolo.

Care este problema ce se cere rezolvată? Ar fi două, cred eu. Prima: moneda comună face ca ţările europene să fie într-o relaţie de dependenţă mutuală. În acelaşi timp, dacă o ţară iese din regulile convenite la Maastricht (cele mai importante: deficit bugetar 3%, datorie publică 60% din PIB), nu există mecanisme de intervenţie. Totuşi, cei care au scris tratatul au fost încăpăţînaţi şi au prevăzut acolo o clauză de non-salvare (no bail out clause): un stat care e în pericol de insolvenţă nu poate fi salvat de celelalte. Am mai folosit aici metafora cătuşelor: este ca şi cum ai lega doi prizonieri cu cătuşe şi apoi îi pui să semneze un pact cum că în caz de cădere gravitaţia li se aplică individual. Nu merge. Indiferent de ce se va decide cu Grecia, pe viitor trebuie făcut ceva.

Despre asta vorbim acum. O soluţie a fost propusă de fostul premier francez Edouard Balladur. Fiecare guvern naţional ar urma să trimită schiţa de buget pentru a fi aprobată de către miniştrii de Finanţe din zona euro (Eurogrupul), prin majoritate simplă. E o soluţie simplă cu implicaţii majore: imaginaţi-vă cum ar fi ca Guvernul de la Bucureşti, cînd vom adera la euro, să primească aprobare de la Consiliul UE asupra schemei de venituri şi cheltuieli, înainte să meargă cu bugetul în Parlament. Două probleme apar însă aici: schema Balladur se referă doar la preîntîmpinarea scenariului grecesc, nu vine cu soluţii pentru momentul în care te apropii deja de faliment. Aşteptarea optimistă este că votul mutual asupra bugetelor naţionale va împiedica derapajele.

Totuşi, pe o asemenea prezumţie optimistă s-a bazat şi tratatul de la Maastricht: statele nu ar fi trebuit să sară de 3% deficit. Şi totuşi s-a întîmplat. Nu ar trebui să subestimăm încăpăţînarea oamenilor de a trăi pe datorie. În al doilea rînd: intrăm pe un domeniu foarte sensibil, politica bugetară este pînă la urmă domeniul suprem de manifestare a suveranităţii. Mi se poate spune: da, şi uite unde ne-a adus suveranitatea asta! Corect. Balladur nu propune un vot în Consiliu pe cum se distribuie banii, ci doar pe balanţa de plăţi: avem atîtea venituri, atît putem cheltui, cum îi distribuim e o decizie naţională. E o propunere raţională, dar cred că Europa nu e pregătită pentru aşa ceva. O a doua idee îi aparţine premierului belgian Yves Leterme: crearea unei Agenţii Europene de Credit. Asta ar însemna ca statele să nu se mai împrumute direct de pe piaţa financiară, ci respectiva agenţie să emită bonduri centralizat, la o dobîndă unică. Mi se pare o idee foarte proastă. Deşi atît de hulită, piaţa bondurilor este un mecanism onest în esenţă: statele cu finanţe sănătoase, ca Germania, se pot împrumuta la dobînzi mici, statele cu probleme se pot împrumuta la dobînzi mari. Dacă vrei dobînzi mici, atunci puneţi ordine în finanţe, astfel încît riscul pe obligaţiunile tale să fie mai mic. O agenţie care să centralizeze riscurile ar pune totul la comun: de ce s-ar mai reforma Grecia, dacă se poate împrumuta la aceeaşi dobîndă ca Germania? Şi, mai grav, pronosticul meu este că piaţa financiară ar reacţiona panicard şi invers decît speră Leterme: dobînda comună nu ar tinde spre cea mai mică, ci ar creşte pentru toţi.

În fine, soluţia care mi se pare cea mai bună este crearea unui Fond Monetar European. A fost lansată în februarie printr-un raport al Centre for European Policy Studies – „How to deal with sovereign default in Europe: Towards a Euro(pean) Monetary Fund“. La prima vedere, e uşor să spui că FME ar împrumuta defectele tuturor celorlalte variante: dacă un stat european ar fi salvat oricum de FME, atunci de ce ar mai face reforme? Iar dacă Germania nu vrea să plătească acum pentru Grecia în mod direct, atunci de ar face-o indirect pentru alţii în viitor, prin FME? Dar cei doi autori, Daniel Gros şi Thomas Mayer, vin cu soluţii inteligente la aceste obiecţii. FME ar fi finanţat nu de către toate statele membre, ci doar de către cele cu probleme. Dacă un stat sare de 3% deficit, varsă automat 1% din exces spre FME. La fel cu datoria publică: 1% din ce depăşeşte 60%. Cu alte cuvinte, cînd apar primele semne de gripare, statul cu probleme pune nişte bani deoparte pentru a-i folosi cînd situaţia devine albastră. Pare abstract, dar calculele ies: cu sumele în exces la datorie şi deficite înregistrate acum în Europa, FME ar fi fost serios capitalizat. Partea frumoasă e că logica merge şi invers: dacă statele nu calcă aceste bariere, FME nu e capitalizat, dar nici nu ar fi nevoie de intervenţia sa.

O obiecţie serioasă vine de la sceptici cum este Mihai Panaite, colegul meu şi coautor al raportului de care vă zic. Mihai zice aşa: ideea de a-i pune să plătească tocmai pe cei cu probleme nu funcţionează politic. Formal vorbind, fiecare stat care sare de 3% ar fi trebuit să plătească o amendă, conform tratatului de la Maastricht. Dar această amendă nu a fost aplicată niciodată, tocmai pentru că pare contraproductiv să iei bani de la cei care au probleme cu banii. Mihai are dreptate în principiu. Dar care este alternativa? Să plătească pentru FME cei care au finanţele în ordine? Hazardul moral s-ar prelungi, iar nemţii nu vor dori, pe bună dreptate, să facă aşa ceva. În plus, amenda de la Maastricht nu s-a aplicat niciodată pentru că trebuia o decizie politică în acest sens, dar printr-un FME sumele ar fi plătite automat, nu ar mai fi nevoie de decizii suplimentare.
 Asta în ce priveşte capitalizarea. Dar cum ar funcţiona un FME? Angela Merkel aproape a omorît ideea spunînd că ar fi nevoie de schimbarea Tratatului pentru crearea FME. Obiecţia din spatele acestei declaraţii este următoarea: dacă am avea FME, ar trebui să renunţăm la acea clauză de non-slavare. Pare logic, dar nu este. Gros şi Mayer au prevăzut această critică şi i-au răspuns anticipat şi inteligent. Ei spun aşa: clauza aceasta este o ficţiune în acest moment, nu este aplicată. Guvernele europene încurajează Grecia să facă reforme, dar toată lumea se aşteaptă ca, în cazul în care problema se agravează, să fie salvată cumva. Deci, clauza este ignorată. Dar ea ar putea funcţiona prin FME: urmînd modelul de lucru al FMI, omologul european ar urmări performanţele unei ţări, iar dacă situaţia devine fără ieşire, FME poate organiza ieşirea organizată şi programată a acelei ţări din zona euro. Fiind organizată şi programată, renunţarea la euro ar limita pagubele asupra monedei comune. Ţara respectivă ar reveni la vechea monedă naţională, pe care ar putea să o devalorizeze la liber, populaţia ar plăti astfel indirect pentru ca statul să-şi revină financiar şi s-ar putea reîntoarce la euro în viitor.

Foarte probabil că, dacă nu se ia o decizie fermă în această săptămînă, Grecia va apela la FMI pe termen scurt. Totuşi, spun Gros şi Mayer, nu este o soluţie pe termen lung: Grecia rămîne cu euro, ia bani de la FMI, dar dacă nu există voinţă internă pentru reforme, poate pur şi simplu să denunţe acordul cu FMI. Şi ne întoarcem la momentul actual: Grecia are moneda euro, dar nu are bani, deci o salvăm sau nu?

M-am luat cu vorba şi am uitat să vă zic de ce se numeşte raportul nostru „Să nu ne fie frică de Fondul Monetar European“. Ştiţi ce? Nici nu vă zic. Vă dau numai un indiciu: am făcut noi un grafic din care rezultă că acordurile cu FMI au fost principala frînă împotriva cheltuielilor publice necontrolate în România. Deci FMI în ceafă plus mecanismele de intervenţie la UE ar compensa deficitul intern de responsabilitate fiscală? Ştiu că intuiţi restul, dar nu strică să citiţi întreaga argumentaţie.

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mall-ul din Cotroceni şi oceanul IMAX 3D
"Garibaldi se opreşte din nesfîrşitul rond de pază pentru a atrage o femelă cu graţiosul dans de curtare....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Alegeri în stil sovietic?
Acum, că v-am făcut atenţi prin titlu, trebuie să vă spun că nu e vorba nici de Băsescu, nici de Antonescu şi nici de Geoană. Ci de Cathy Ashton şi Herman Van Rompuy....

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.