Note de la Chişinău

Publicat în Dilema Veche nr. 315 din 25 februarie - 3 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

● Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş. Iar prin oraş, sloganul „Spre Europa, spre un viitor decent“, în trei variante de fotografie: un norişor în formă de inimă, doi copii într-un lan de grîu şi o locomotivă. Acesta ultimul, cu locomotiva, e mai ciudat: e o locomotivă din aceea veche, cu aburi şi pare a ieşi chiar din nişte aburi, venind spre privitor. O fi vreo metaforă intenţionată?

● Oricum, se văd cu totul altfel acum aceste afişe. La Chişinău coaliţia de guvernare se numeşte chiar Alianţa pentru Integrare Europeană. Oamenii m-au întrebat dacă mi se pare schimbat oraşul. Adevărul este că nu, la nivelul străzii nu se vede, poate doar atmosfera socială, dar pe asta nu o pot simţi în doar cîteva zile. Sînt aici pentru a face cercetare pentru un viitor raport despre Moldova şi Uniunea Europeană, pe care îl vom scrie împreună cu partenerii noştri de la Asociaţia pentru Politică Externă (www.ape.md) şi-l vom lansa la Parlamentul European.

● Cei de la APE m-au invitat să ţin un discurs în faţa participanţilor la un program de educare a tinerelor elite. În esenţă, foarte tineri politicieni, ziarişti, oameni din universităţi. Am vrut să le alung fatalismul, acel fatalism geostrategic (UE nu ne vrea, sîntem prea mici, Rusia – prea mare). Am plecat de la teoriile constructiviste despre extinderea UE – realitatea politică urmează realitatea mentală, europenii au vorbit atît despre unitatea Europei, dincolo de Cortina de fier, încît harta mentală s-a schimbat, iar extinderea spre Est a devenit inevitabilă. Moldova este dezavantajată acum de harta mentală a celor de la Bruxelles, dar asta se poate schimba, nu este un dat. Dacă vom continua să avem guverne reformiste la Chişinău, care vor face ce trebuie, UE nu poate refuza Moldova. Iar reformele pe care UE le cere în Moldova sînt, de fapt, reforme care oricum ar trebui făcute pentru dezvoltarea ţării. Le-am dat exemple culese din interviurile făcute anterior cu oficiali ai ţării lor, care într-un fel aplică deja filozofia „ne comportăm ca şi cum am avea deja promisiune de aderare“. Păreau interesaţi, dar parcă venea prea contra pesimismului şi văicărelii cu care sînt obişnuiţi de obicei. Ca de obicei cînd ţin discursuri cu tentă motivaţională, îi conving pe unii, dar îi şi stîrnesc pe alţii să se arate şi mai cinici în discuţiile de după.

● Sînt cîteva moduri de a fi stupizi faţă de basarabeni. Mă gîndesc să scriu un „Ghid al călătorului român în Republica Moldova“. Cu lucruri care nu se spun acolo, cu sfaturi de cum să menajezi mîndria locală. De multe ori, cei din România jignesc fără să realizeze măcar. Poţi să gîndeşti în sinea ta că Moldova este cum era România prin anii ’90, dar nu e musai să o spui şi moldovenilor, pentru că unii se vor simţi jigniţi. Mai este apoi imperialismul lingvistic al Bucureştiului. El se manifestă faţă de toţi cei care vorbesc cu accent. Am luat prostul obicei de la Parisul obsedat de curăţenia limbii, nu de la Londra mulţumită să vorbească cît mai mulţi engleza, indiferent cum. Ardelenilor nu le pasă că bucureştenii rîd de accentul lor, ba chiar îl transformă în element de superioritate (fumurile jignitoare ale ardelenilor sînt şi ele un subiect separat). Oltenii nu o iau în nici un fel, dar basarabenii chiar sînt afectaţi. Eu personal consider fascinantă româna de la Chişinău şi mă bucur să studiez lingvistica pe viu – anunţurile cu „rentă“ în loc de „chirie“, la case, de pildă. Dar nu schiţez nici un gest faţă de basarabeni în legătură cu asta. Am văzut însă şi reacţia stupidă a românilor – îi „corectează“ permanent, cer explicaţii pufăitori cînd aud un arhaism, fac mult haz de salata „nicoaz“ sau de „găina prăjită“ de pe meniu. Abţineţi-vă!

● Tot din acest registru, observ că apare bizonul care se simte bine prin asumarea unei identităţi colective superioare. Exact cum diverşi italieni, olandezi, americani apar în România şi fac permanent bancuri, poante, comentarii jignitoare, cu glas tare, despre ce văd. Se simt bine, superiori. Deşi ei personal sînt rataţi, fără căpătîi, trimişi de şefii din multinaţionale la periferie ca să scape de ei de acolo, beţivi, burtoşi în căutare de dragoste pe bani – nu contează. Ei fac parte dintr-o identitate superioară, se simt bine faţă de „băştinaşi“. Acesta nu este un clişeu despre expaţii din România, dar ca regulă generală chiar am observat asta: cu cît el personal este mai nedemn de băgat în seamă cu atît se agaţă mai abitir de identitatea colectivă şi o exhibă în faţa „aborigenilor“. Acest gen de bizon apare şi la Chişinău, este Românul ajuns acolo şi descoperind că face parte din ceva superior. El este Europeanul. El dă lecţii. Deşi bizonul comun nu a avut nici o contribuţie la aderarea României la Europa. Dacă ar fi fost după el, ungurii ar fi trebuit măcelăriţi, ţiganii împuşcaţi, fabricile neprivatizate, ca să producă româneşte. Nimic din ce a însemnat progres în România în ultimii 20 de ani nu s-a făcut cu contribuţia bizonului, ci împotriva sa. Aderarea României la UE a fost rodul conspiraţiei unei pături foarte subţiri de politicieni, birocraţi, diplomaţi, oengişti români şi europeni. Acum bizonul culege roadele. Are o nouă identitate. Este European, frate! Dacă iese din România spre Vest este nesimţit, dar umil. Dacă iese spre Est însă, bizonul comun român capătă mîndrie geostrategică, are nişte băştinaşi de umilit.

● Mi-am adus aminte de o formă intelectuală a acestui bizonism. Costi Rogozanu, acum vreo lună, pe VoxPublica, a produs un text în care se întreba ce caută Băsescu şi Vîntu în Moldova (l-am găsit pe Google, se numeşte „Ce vor Băsescu şi Vîntu de la moldovenii de peste Prut?“). Teza lui: cei doi caută inocenţa acolo, românii au deveni cinici, s-au tăbăcit în capitalism. Moldovenii sînt, cum ar veni, bunul sălbatic, nestricat de civilizaţie, dar pe cale să o păţească. Nu suprainterpretez, chiar aşa zicea, am recitit acum: „Întîi vindem mărgelele de sticlă, dup-aia le luăm banii“. Cum se dezvoltă o asemenea aroganţă la un tip inteligent, dintr-o ţară ea însăşi tratată de sus de proştii altora? M-am văzut la Chişinău cu oameni educaţi la Harvard sau care au lucrat afară la nivel înalt. Ideea că Rogozanu s-ar putea uita de sus la ei ca la nişte aborigeni inocenţi e de un haz nebun. Dacă eu aş fi scris un aşa panseu în care puneam negrii în comparaţie cu sălbaticii, chiar inocenţi, Rogozanu mi-ar fi aruncat imediat afurisenia cu „rasistu’“. Eu am pus nişte întrebări despre votul negrilor pentru Obama pe criteriul rasei, Adrian Miroiu m-a trimis la reeducare, iar Rogozanu a scris că a fost ceva dur, dar legitim. Stînga trendy are ca întotdeauna lista de victime la modă, pregătită dinainte şi fixă. Basarabenii nu intră pe ea.

● Revenire: citesc acum un text la zi al lui Costi Rogozanu. E despre Băsescu şi romi. Are dreptate, ne trebuie ceva corectitudine politică faţă de romi, a da pe gură clişee nu înseamnă „a spune cinstit“. Nu e nici un curaj în asta. Însă discriminarea produsă de Rogozanu e tipică pentru curentul său de gîndire, victimele-trendy au statut aparte, ele trebuie apărate pentru că aparţin unei categorii umane anume, nu pentru că principiile respective s-ar aplica tuturor oamenilor. De aici rezultă schizoidia: îi apărăm pe romi (foarte bine), dar despre basarabeni putem spune orice mizerie, în cazul lor nu trebuie să ne punem filtru între creier şi gură (tastatură).

● După ultima scumpire de ţigări din România, diferenţa de preţ la ţigări faţă de Chişinău devine apreciabilă. Un Marlboro este acolo mai puţin de un euro. Am remarcat cu această ocazie că toate bancnotele moldoveneşti sînt cu Ştefan cel Mare, aceeaşi figură, diferă doar culoare şi mărimea. Mă gîndesc că e mai mult decît o simplă problemă grafică: figurile de pe bancnote sînt de obicei simboluri naţionale. Nu prea găseşti figuri istorice necontroversate aici, adică să fie acceptate şi de moldovenişti şi de pro-români şi de rusofoni. Pare că Ştefan e singurul numitor comun, îl iubesc şi românii, şi moldovenii, iar ruşii nu au nimic împotrivă, parcă Imperiul Rus nu ajunsese la Nistru pe vremea lui, deci Ştefan nu a apucat să-i bată.

● Apropo de Vîntu, va lansa la Chişinău televiziunea de ştiri Publika TV. A luat deja crema jurnalismului de acolo, cu salarii peste media pieţei. Dar startul îi va fi furat de Jurnal TV, care se va lansa pe 5 martie. Este o continuare a ziarului Jurnal de Chişinău şi a televiziunii online Jurnal.md. Aceasta a căpătat notorietate în timpul protestelor din aprilie anul trecut. Deci, Moldova va avea în curînd două televiziuni de ştiri. Vîntu investeşte mai mult, directorul Jurnal TV spunea într-un interviu că va lucra cu oamenii proprii. Pariez însă pe Jurnal. Vîntu face exact ca la Bucureşti: obsedat să adauge oameni la colecţie, aglomeraţie de creiere fără direcţie clară şi fără reguli, altele decît chefurile de moment ale patronului. Vîntu nu a demonstrat nimic, cu nici o afacere transparentă.

● V-am făcut cunoştinţă mai demult cu Moldova Suverană, ziarul de pupat Partidul Comuniştilor şi înţeleapta conducere a lui Voronin. Are probleme. În 2005, cînd Voronin dorea să arate o faţă europeană, a privatizat ziarul în favoarea celui mai pupincurist din redacţie. Noul guvern vrea să recupereze proprietatea statului, considerînd privatizarea ilegală. Redacţia de acum lansează proteste publice zicînd că este încălcat spiritul capitalist. Ce ironie!

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mall-ul din Cotroceni şi oceanul IMAX 3D
"Garibaldi se opreşte din nesfîrşitul rond de pază pentru a atrage o femelă cu graţiosul dans de curtare....

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.