Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină

Publicat în Dilema Veche nr. 314 din 18-24 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor. Aceste detalii se bazau pe informaţiile culese în timpul documentării pe Internet. Ulterior, şi în afara Internetului, povestea mi s-a schimbat. Dar mai întîi faptele, apoi interpretarea şi scuzele. Am avut convorbiri telefonice cu Rodica Madoşa şi Maria Ţoghină. Prima a ales să ne şi trimită următorul text.

„Stimate dle Ghinea,

Articolul dvs. «Lovin vs Ţoghină» este într-adevăr un caz de pus pe gînduri chiar în mai mare măsură decît lasă să se vadă impecabila demonstraţie pe care o dezvoltaţi pe marginea principiilor deontologiei jurnalistice. Tot ce scrieţi denotă perfectă bună credinţă şi îngrijorare faţă de pervertirea acestor principii. Din păcate, dînd credit unor «date şi fapte» insuficient verificate şi documentate, vă lăsaţi pradă unor mistificări care minează onestitatea şi justeţea analizei. De aceea vă transmit aceste precizări pe care le consider necesare pentru un plus de precizie şi clarificare a subiectului. Ca în bancul de la Radio Erevan, Maria Ţoghină nu a trimis mail-ul, ci l-a primit. De la mine. Şi nu în varianta caricaturală postată acum pe blog prin rescriere şi falsificare. Dispariţia subită a textului iniţial şi înlocuirea lui cu acest simulacru este o tipică acţiune de ştergere a urmelor. Dacă ar fi postat din nou s-ar putea vedea că sună altfel, că nu prezintă nici un fel de interes public, că e o banală corespondenţă pe yahoo, nu pe e-mail-ul de serviciu. Am păstrat un print al mail-ului original şi vi-l trimit spre deplină edificare. El provine dintr-o «captură» obţinută prin spargerea adresei mele de poştă electronică. Faptul s-a petrecut în vara anului trecut, cînd zeci de pagini sustrase, trunchiate şi prelucrate din mesajele mele personale au fost făcute publice prin expedierea către numeroşi destinatari. Un exemplar a ajuns şi la mine, la mulţi colegi din radio şi la alţi adresanţi în

.

       Maria Ţoghină nu a făcut plîngere penală împotriva lui Tiberiu Lovin. Nici eu. Am reclamat însă la Direcţia criminalitate informatică a DIICOT piratarea, pentru că, pe lîngă dreptul jurnalistului de a nu-şi divulga sursele, există şi alte drepturi consacrate şi la fel de legitim a fi apărate, precum dreptul la viaţă privată şi garantarea secretului corespondenţei. Nici în această sesizare nu există vreo referire expresă la Tiberiu Lovin. Doar semnalarea faptei. Atît şi nimic mai mult. Oricît de zgomotoasă şi «pasională», gesticulaţia dlui Lovin pozînd în martir al jurnalismului de investigaţie, cu imaginare gratii şi zdrăngănit de cătuşe, nu poate oculta faptul că episodul în discuţie are mult mai puţin de-a face cu deontologia gazetărească şi mult mai mult cu infracţiunea sau complicitatea la infracţiune. Cum noi putem greşi, socot că e dreptul şi obligaţia celor calificaţi în investigarea unor asemenea situaţii să se pronunţe şi să dea răspunsurile aşteptate.

Cu cele mai bune sentimente, Rodica Madoşa, Consilier PDG SRR“.

În convorbirea telefonică cu Maria Ţoghină, aceasta a adus alte precizări, pe care le voi reproduce din memorie, întrucît a ales să nu trimită un mesaj scris. Declaraţia iniţială de avere a M.Ţ. nu includea casa de la ANL, dar includea creditul luat pentru această construcţie, lucru pe care eu nu l-am înţeles din dreptul său la replică trimis către Lovin. Crezînd în mod eronat că nu apare nimic despre casă în declaraţia de avere, am interpretat ideea că o casă neterminată nu poate fi considerată proprietate ca fiind o scuză ilegitimă pentru omisiune. Cum M.Ţ. a menţionat creditul în sine (şi casa ulterior), evident că interpretarea mea este greşită. M.Ţ. şi soţul său îndeplineau criteriile legale pentru o casă ANL la momentul acordării creditului. Mi-am păstrat obiecţia împotriva mecanismului ANL ca atare, replica Mariei Ţ. fiind că au fost parte a unui grup mai mare de ziarişti care au accesat aceste credite. Cititorii pot judeca singuri situaţia ţinînd cont şi de această nuanţă. Diferenţa de salariu de la un an la altul a apărut din cauza schimbării legale a formularelor de avere (din fericire, am presupus asta în articol, chiar fără să am informaţia). M.Ţ. nu a făcut plîngere penală împotriva lui Lovin şi nu a iniţiat nici un fel de demers, altul decît dreptul la replică. Sindicatul MediaSind nu a cerut demisia sa pentru că ar fi făcut plîngere, iar declaraţia preşedintelui acestui sindicat (care s-a antepronunţat grav, după părerea mea) cum că va cere demisia Mariei Ţ. nu a fost urmată de nici un demers în acest sens. Motiv pentru care M.Ţ. nu a găsit necesar să dea o replică. Informaţia privind MediaSind s-a bazat doar pe preluarea de către mine a declaraţiei preşedintelui de sindicat.

Acestea sînt faptele reieşite din discuţie. Cititorul m-ar putea întreba pe drept cuvînt: atunci ce era adevărat din informaţiile preluate în articolul tău? Adevărul, dur pentru mine, este că aproape nimic sau că măcar doamnele R.M. şi M.Ţ au explicaţii credibile pentru versiunea contrară a aproape tot ce am publicat eu în expunerea faptelor. Prezint aici scuze pentru perpetuarea acelor informaţii. Nu aş vrea ca cititorii să înţeleagă că analiza care urmează este o încercare de justificare. Am comis nişte erori şi încerc să le îndrept acum, făcînd să ajungă la cititori şi versiunea celor nedreptăţite. Aş vrea doar să fiu crezut că le-am comis cu bună credinţă.

Iată însă că articolul meu ajunge el însuşi un „caz de pus pe gînduri“. Nu sînt ziarist de investigaţii şi nu am adus nici o informaţie nouă în acel articol. Singurul element propriu erau interpretările mele asupra unor informaţii deja prezente în spaţiul public. Scopul era să vorbesc despre principiul protejării surselor şi necesitatea de a nu abuza de el. Însă pentru a ajunge la esenţa cazului a trebuit să informez cititorul asupra poveştii. Şi pentru asta am făcut o documentare pe Internet, citind cîteva zeci de articole de pe bloguri şi ziare. E drept că cele mai multe erau ale lui Tiberiu Lovin sau ale altor bloggeri care îl susţineau pe Lovin. Pe de altă parte, o căutare pe Google nu ducea la alte surse de informaţii despre caz. Am crezut că măcar în ce priveşte faptele în sine mă pot baza pe aceste surse, oricum nu mă omoram după modul în care le interpretau, şi reieşea asta de acolo. Practic, pe tot Internetul nu se găsea o poziţie a celor două doamne, în afara dreptului la replică publicat de Lovin însuşi. Mi se poate spune că un ziarist „adevărat“ ar fi pus mîna pe telefon să verifice informaţiile. Teoretic, corect. Problema este însă că un scriitor de editorial, care lucrează doar cu informaţiile furnizate de alţii, nu poate, omeneşte vorbind, să reverifice informaţiile prezentate public, nedisputate de părţile implicate. Sau poate?

Elementul-cheie este să apreciem corect credibilitatea surselor de informaţie şi/sau să intuim adevărul lor din context. Ceea ce nu am făcut în acest caz. Trăim în epoca informaţiei. Este un clişeu. De fapt, trăim în epoca informaţiei vizibile. În acest caz, versiunea Lovin este covîrşitor mai vizibilă decît versiunea Ţoghină. Chiar dacă, pot spune acum, versiunea Ţoghină e mai credibilă. Chiar acum reverific ce „spune“ Google despre caz. O căutare cu „Toghina Lovin“ dă la primele rezultate: două articole de la badpolitics.ro, articolul meu, postări de la dailycotcodac.co, blogatu.ro, stareapresei.ro, plus postările originale ale lui Lovin. Toate sînt în tonul victima-Lovin-anchetat-pe-nedrept-de-reaua-de-Ţoghină. Şi în acest moment singura intrare pe Google care ridică dubii asupra publicării acelui mesaj de către Lovin este… articolul meu. Nu o spun ca pe o scuză, ar trebui doar să ne pună pe gînduri comportamentul de turmă şi absenţa alternativelor într-un mediu al libertăţii absolute.

De pildă, informaţia banală că M.Ţ. a făcut plîngere penală împotriva lui Lovin pentru a-i afla sursele, de unde pleacă de fapt vitriolul bloggerilor. Lovin a fost chemat la parchet într-un caz legat de articolele sale despre M.Ţ. Procurorii nu trebuie să dezvăluie autorul plîngerii (aşa cum este normal, altfel i-ar căuta infractorii pe cei care le depun). Nici nu mai e clar dacă Lovin sau altcineva dintre apărătorii săi a presupus primul că M.Ţ. este cea care a depus plîngere. Dar aşa s-a răspîndit versiunea, e unanimitate. De fapt, era Rodica Madoşa, şi nu făcuse plîngere împotriva lui Lovin, ci pentru a afla cine i-a spart căsuţa de e-mail yahoo. Dar este imposibil în mod practic să afli asta de pe Internet. Poate că doamnele au greşit lăsînd informaţiile fără răspuns. Dar tot este exasperant. Google te trimite la multe bloguri care preiau unul de la altul informaţia că M.Ţ. a făcut plîngerea – multe injurioase, altele calme şi analitice, dar toate trăgînd concluzii dintr-o informaţie falsă. O informaţie neadevărată prezentă în zeci de locuri, fără a găsi nicăieri contrara ei adevărată, devine „adevărată“? Am învăţat în clasa a XII-a la filozofie (apropo, din manualul scris de soţii Miroiu!) că atunci cînd nu poţi verifica adevărul prin raportare la situaţia de fapt, o poţi face prin raportare la alte surse, la opinia majoritară. Cum poţi verifica adevărul pe Google? Şi, mai ales, de ce ai încerca? Doar nu pot greşi cu toţii, nu?

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mall-ul din Cotroceni şi oceanul IMAX 3D
"Garibaldi se opreşte din nesfîrşitul rond de pază pentru a atrage o femelă cu graţiosul dans de curtare....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Alegeri în stil sovietic?
Acum, că v-am făcut atenţi prin titlu, trebuie să vă spun că nu e vorba nici de Băsescu, nici de Antonescu şi nici de Geoană. Ci de Cathy Ashton şi Herman Van Rompuy....

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.