E rău. Deci e bine

Publicat în Dilema Veche nr. 266 din 19 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Încă înainte să se vorbească despre criza economică globală, s-a constatat în Franţa o criză a presei. De cel puţin patru ani, tirajele cotidienelor generaliste sînt în scădere, şi numeroase titluri au dispărut de pe piaţă (e vorba, de pildă, de Matin de Paris, de Quotidien de Paris sau de L’Information). În 2006, în încercarea de a relansa Libération într-o altă formulă, redacţia l-a concediat pe fondatorul ziarului, Serge July; Le Figaro şi-a restructurat conţinutul şi şi-a renovat macheta; iar Le Monde şi-a schimbat structura acţionariatului (şi managerii), în încercarea de a-şi consolida poziţia. În pragul falimentului, ziarul comunist L’Humanité a ajuns să se împrumute de la bănci ca să-şi acopere datoriile şi să lanseze apeluri pentru ca marile companii să facă donaţii. În ciuda încercărilor disperate de a găsi formule sustenabile, aproape toate cotidienele centrale (dar şi unele publicaţii locale sau regionale) o duc prost sau foarte prost. Tirajele sînt tot mai mici, de la an la an (de vină ar fi în primul rînd publicaţiile gratuite, distribuite la metrou sau în staţiile de autobuz, dar şi publicaţiile online). Nu în ultimul rînd, schimbarea modului de viaţă (din ce în ce mai puţin timp liber) a determinat modificarea obiceiurilor de lectură şi descoperirea de către public a unor surse alternative de informaţie. Scăderilor de tiraj, care lasă redacţiile fără o bună parte din venituri, li se mai adaugă şi scăderea tarifelor pentru publicitate: ca răspuns la scăderea publicului potenţial pe care îl pot atinge prin intermediul ziarelor, marile companii preferă să se îndrepte spre alte medii: audiovizualul şi, din ce în ce mai mult, Internetul atrag banii pentru campaniile de publicitate. Suprapusă peste această criză structurală, criza economică îşi accentuează efectele: toată lumea se aşteaptă ca încasările din publicitate să scadă şi mai mult (companiile produc mai puţin, au încasări mai mici, deci bugete mai mici pentru comunicare). Cu toate acestea, anul 2008 le-a adus grupurilor de presă şi veşti bune. În primul rînd, tirajele presei cotidiane centrale a crescut pentru prima dată după cîţiva ani catastrofali. Timid, dar sigur (creşteri de 2-3%), ziarele au început să-şi recîştige audienţa. La această evoluţie a contribuit deopotrivă criza (pe care oamenii obişnuiţi încearcă s-o înţeleagă informîndu-se cu mai multă atenţie) şi intensele campanii de "seducţie" a publicului, lansate de grupurile de presă. Ultima parte a anului 2008 a însemnat, de fapt, o consolidare a titlurilor importante. Şi asta nu e tot. Au existat chiar " cine ar fi crezut " lansări ale unor publicaţii noi. Ceea ce s-a schimbat fundamental în ultima vreme este chiar percepţia publicului asupra ziarelor şi a rolului presei. Cititorii francezi de presă (în Hexagon, publicul adult citeşte cel puţin un ziar pe zi) redescoperă presa de calitate: cultura gratuităţii, promovată de publicaţiile online, e înlocuită de o cultură a calităţii. Sătui de gratuitate, de ştiri preluate pe nemestecate, de presa people, oamenii sînt din ce în ce mai dispuşi să plătească pentru informaţie pertinentă şi bine articulată. Mai ales în vreme de criză, banii sînt cheltuiţi cu chibzuinţă " deci sînt preferate publicaţiile serioase. Una dintre publicaţiile lansate cu succes în 2008 se numeşte Books. Revista lunară mizează pe articole şi eseuri de mari dimensiuni. Books e de fapt o colecţie de recenzii la cărţi necunoscute în Franţa, preluate şi traduse din reviste literare străine. E un alt fel de a privi actualitatea " probabil că acesta e şi motivul succesului. Primul număr s-a vîndut în peste 30.000 de exemplare, tirajul situîndu-se acum la circa 16.000. XXI e o publicaţie trimestrială care promite "informaţie în format mare", "o machetă care invită la lectură", "un reportaj BD în fiecare număr" şi "o galaxie de mari autori". Ambiţia redacţiei e să ofere acest produs de presă fără inserţii de publicitate. Ideea nu e tocmai proastă: dacă tot se aşteaptă scăderi în industria publicitară, mai bine îţi asiguri viitorul, fără să contezi pe venituri din reclame. Vinzi un produs scump, dar oferi cititorului o punere în pagină fără constrîngeri şi o lectură neparazitată de obositoarele inserţii de publicitate. Pînă acum, ediţiile s-au vîndut într-un tiraj mediu de 35.000 de exemplare, punctul de echilibru situîndu-se la 25.000 de exemplare. Succesul de pînă acum al gazetei are şi o semnificaţie culturală: el reprezintă reintrarea pe piaţa presei a marelui reportaj " gen jurnalistic şi literar pe cale de dispariţie chiar şi în Franţa. Însă clou-ul cel mai interesant e fără discuţie combinaţia originală (şi aproape neverosimilă) dintre reportaj şi benzile desenate. Graficieni, reporteri iscusiţi şi scenarişti lucrează timp de cîteva săptămîni pentru a prezenta un BD-reportaj de vreo 20 de pagini în fiecare număr al revistei. Actualitatea fierbinte, transmisă de reporteri din Columbia sau din Afganistan, e transformată în subiectul unei poveşti de ficţiune istorisită în imagini. Muncă multă, cheltuială mare, dar şi efect pe măsură... Succesul nu e asigurat doar de conţinutul atractiv. Ci şi de o strategie de marketing isteaţă. Managerii au ales să vîndă publicaţia în librării, şi nu în reţeaua de chioşcuri de presă. Calculul nu a fost deloc simplu: în Franţa, TVA-ul pentru presă e de 2,1%, în timp ce pentru cărţi TVA-ul se ridică la 5,5%. În plus, reţeaua de chioşcuri e mult mai extinsă şi mult mai vizibilă: dacă ziare poţi cumpăra de la orice colţ de stradă, din orice staţie de metrou sau de tren, librăriile sînt mai rare. Avantajul în librărie e că XXI e singurul produs de acest fel expus la raft " deci nu există concurenţă. Conştienţi că succesul revistei le-ar putea aduce venituri substanţiale (tirajul revistei e cam cît tirajul mediu al unui roman), librarii fac jocul redacţiei şi recomandă celor care le trec pragul să colecţioneze această "carte trimestrială".

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.