Ştiri cu grad ridicat de alcoolemie
Cu un mers nesigur, legănat, ezitant, intră în sala de conferinţă. Pare tulburat. Are o gestică încurcată, o mimică nefirească. Îşi cere scuze pentru întîrzierea de o jumătate de oră: întîlnirea de dinainte a durat mult mai mult decît se prevăzuse iniţial. Se ţine ferm cu mîinile de pupitru, în timp ce corpul pare să-i alunece, necontrolat, de la stînga la dreapta. Caută cu privirea un punct de sprijin în sală - încă unul, pentru că şi braţele par să-l trădeze! Este euforic şi transpiră abundent. Vorbeşte mai degrabă rar decît clar, şi în loc să facă un rezumat al discuţiei atît de importante, purtate anterior - aşa cum spun uzanţele - trece direct la capitolul "întrebări şi răspunsuri". Este evident, nu-i în apele lui. Peste două milioane de oameni au descărcat de pe Internet imagini de la conferinţa de presă susţinută de preşedintele francez Nicolas Sarkozy, după întîlnirea cu omologul rus Vladimir Putin. "Din cîte se pare, nu a băut doar apă" - remarca ironic crainicul postului public belgian care a difuzat în premieră imaginile. Ce anume au băut cei doi preşedinţi la întîlnirea bilaterală nu ştiu decît foarte puţini oameni de pe planetă, dar lumea întreagă a aflat deja că Sarkozy s-a pilit. Comentariul maliţions al ştiristului belgian face o bună introducere unor imagini, pînă la urmă, grăitoare... E o reţetă destul de facilă: o remarcă bine plasată a prezentatorului poate crea nişte aşteptări pe care spectatorul şi le "acoperă" cu ce apare pe sticlă. Cu orice apare pe sticlă! RTBF este singurul post care a difuzat acele imagini cu acel comentariu. Tot ce a urmat după, adică întreaga isterie mediatică despre presupusa turmentare a preşedinţilor, a avut drept sursă primă (şi, pe alocuri, unică) canalul belgian: tabloidele britanice nu mai conteneau în a-l ridiculiza pe Sarko, cel pe care Putin a reuşit să-l facă "muci"; într-un ziar german, comentatorul vorbea despre (i)responsabilitate şi despre importanţa unui dialog "lucid" franco-rus, ziarele belgiene, italieneşti şi elveţiene oferă spaţii destul de ample "cazului". Pe site-urile ziarelor româneşti, forumiştii s-au grăbit imediat să găsească în ameţeala lui Sarkozy o scuză pentru înclinaţiile bahice ale lui Traian Băsescu. Unele ziare europene au vorbit mai mult despre presupusa intoxicaţie cu alcool a preşedintelui francez, decît despre întîlnirea la care aceasta s-ar fi produs: pe agenda discuţiei Sarkozy-Putin de la Heiligendamm se afla, printre altele, şi acea ameninţare a preşedintelui rus cu privire la orientarea rachetelor nucleare spre ţinte europene, ca reacţie la extinderea scutului american în Estul continentului; sau probleme legate de producţia şi transportul de combustibili din Rusia spre Europa centrală; sau Transnistria; sau măsuri împotriva încălzirii globale. Ziarele franceze centrale, mult mai aplicate, au menţionat doar în treacăt starea euforică a lui Sarkozy, urmărind, cu profesionalism, adevăratele teme. O zi mai tîrziu, cotidianul elveţian Le Temps comenta, într-un articol în care se relata pe larg incidentul de la Heiligedamm, că prin redacţiile franceze se simte un puternic miros de autocenzură: mediile din Hexagon nu ar fi dat "ştirea" aflată între timp de toată lumea pentru că nu vor să se pună rău cu şeful statului, pentru că ţin prea mult la imaginea publică a Franţei, ca să-şi ridiculizeze preşedintele. Aşa este, spre deosebire de RTBF, care acum un an a anunţat în programul de ştiri că Flandra s-a despărţit de Valonia şi că Belgia, ca stat, nu mai există (dezvăluind, de-abia după o oră, că totul e o ficţiune), ziarele franceze centrale par mai responsabile. Conform comunicatului oficial al Palatului Elysée, Putin şi Sarkozy nu au băut, în timpul întîlnirii de la Heiligedamm, decît apă.