Vivat Academia!

Publicat în Dilema Veche nr. 656 din 15-21 septembrie 2016
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Cu puțin timp în urmă, am aflat de o postare pe Facebook a lui Mircea Cărtărescu, care deplîngea absența din Academia Română a unor oameni de cultură, pe care domnia-sa îi socotea eligibili. Printre ei, aveam onoarea să fiu menționat și eu. Sînt flatat să mă văd pomenit pe lista de propuneri a unui scriitor de anvergură (care, apropo, nu e socotit nici el demn să fie academician), dar scriu acest text ca să declar – fără fasoane, fără cochetării, fără parapon – că ocuparea unui fotoliu printre nemuritori nu face parte din proiectul meu de viață. Am alte griji, alte urgențe, alte aspirații. Prin urmare, ca să evităm, de la bun început, orice malentendu și orice posibilă alunecare în penibil, îmi iau – în mod public – angajamentul să refuz orice ofertă de intrare în Academie, admițînd – ceea ce, de altfel, e improbabil – că i-ar trece cuiva prin cap să mă alinte cu un asemenea dar. De ce? Mai întîi, vorba lui Răzvan Theodorescu, pentru că nu merit. Imaginea mea despre o „operă“ academică nu coincide cu imaginea mea despre lucrările proprii. N-o să credeți, dar exact asta i-am spus academicianului Dan Berindei cînd, acum cîțiva ani, după ce fusesem numit directorul proaspăt înființatului Institut de Istorie a Religiilor, domnia-sa, amabil, mi-a sugerat că ar fi cazul să devin și membru al Academiei care tutela institutul cu pricina. „Vă mulțumesc, domnule profesor“ – a sunat răspunsul meu – „dar cred că mai am încă de lucru ca să binemerit titlul de «academician».“ „Nu e cazul să vă faceți probleme din acest punct de vedere“ – mi-a răspuns, prea generos, dl Dan Berindei. „Se poate intra în Academie și pentru alt fel de contribuții decît cele strict științifice. Gîndiți-vă la Alexandru Bârlădeanu.“ Flatat de o asemenea alăturare, m-am întors acasă încă și mai convins că nu merit…

Dar pe lîngă faptul că nu merit, spun apăsat că nici nu vreau. Motivele sînt, ca să zicem așa, complexe și nu găsesc potrivit să intru în amănunte. Mă voi opri la un singur obstacol care m-ar determina să refuz radical o afiliere de acest tip, admițînd că, la o adică, aș fi de acord, prin absurd, că o merit. E vorba de faptul că nu înțeleg structura, procedurile, criteriile și exigențele venerabilei instituții, avînd în vedere istoria ei recentă. Dl Haiduc, pe care l-am cunoscut ca pe un om cumsecade și despre a cărui prestație de chimist am auzit numai lucruri bune, e de părere, de pildă, că dl Neagu Djuvara nu face știință, ci operă de popularizare. Lasă că nu e prea științific să te pronunți, ca specialist în chimie, asupra componentei „științifice“ a unor lucrări de istorie, dar răsfoind lista academicienilor „consacrați“, n-am sentimentul că întîlnesc – cel puțin în domeniile la care mă pricep cît de cît – o echipă compactă de savanți riguroși și celebri. Cum mi-ar putea explica, de pildă, dl profesor Haiduc de ce un profesionist ca Șerban Papacostea e doar „membru corespondent“ (ca și Andrei Pippidi), în vreme ce dl Marius Porumb e „membru titular“? N-am nimic împotriva lui Marius Porumb (măcar despre el știu cîte ceva, în vreme ce despre doamna Dorina-Elena N. Rusu, membră a secției de istorie, nu știu nimic). Doar că nu pricep mașinăria. În alte cazuri, hărnicia incontinentă pare să țină loc de valoare științifică reală. E atît de „științific“ prolificul Alexandru Boboc ca să merite încununarea academică? Dar nici măcar hărnicia nu pare să fie un criteriu decisiv. Cît de abundentă este contribuția științifică a gînditorului Surdu (care e chiar vicepreședinte al Academiei!)? Sau, de pildă, cît de viguroasă și iradiantă este opera științifică a filozofului și logicianului Tudorel Dima, titular și el în forul suprem al literelor și artelor autohtone? Admit că sînt ignorant, că e vina mea să nu fi auzit niciodată de acest nume, dar iată, de ieșeanul Ștefan Afloroaei am auzit, ca și de Mircea Flonta, Mircea Dumitru sau Ilie Părvu. Deci se poate. Dar într-o instituție în care e membru post-mortem (slavă Domnului!) Constantin Noica, nu e nelegitim să vrei mai mult ecou profesional din partea unui „coleg“ ca Tudorel Dima, devenit, fie și indirect, egal în rang cu Noica. Mă bucur că Ileana Mălăncioiu e membră a Academiei. Dar poate îmi explică dnii Theodorescu și Haiduc de ce Ana Blandiana nu e. Și dacă Academia e și o instituție pentru grădinărirea limbii și culturii române, unde sînt Șerban Foarță, Gabriela Adameșteanu, Mircea Ivănescu, Nicolae Balotă, Emil Brumaru, Livius Ciocârlie, Eugen Negrici, Mihai Zamfir, Paul Cornea? Și alții! Fie la „titulari“ și „corespondenți“, fie, cînd e cazul, la „post-mortem“. Dintre cei din străinătate, unde sînt Norman Manea, Herta Müller, Toma Pavel? Eu, unul, nu pricep! Mi se pare meritată „academizarea“ lui Sorin Dumitrescu sau a lui Mircia Dumitrescu. Dar de ce nu și Vladimir Șetran? Sau Ilfoveanu? Sau Câlția? Și, mai ales, de ce nu, cu titlu „post-mortem“, Horia Bernea, Ion Bițan, Paul Neagu, Ion Nicodim, Vasile Gorduz? Nu sînt cam prea mulți cei care – Theodorescu dixit – „nu merită“? Sîntem, s-ar zice, o cultură de marginali și mediocri, de vreme ce singura ei recoltă reprezentativă e cea, nemilos selectivă, din aula Academiei.

E drept, sînt destui care, negăsind un loc liber în Academia propriu-zisă sau nemulțumiți să fie academicienii unei singure academii, au inventat și altele și, cînd s-a putut, s-au înscris în toate. Avem și o misterioasă Academie de Științe ale Securității Naționale (cu figura fondatoare a marelui Gabriel Oprea) și avem și Academia Oamenilor de Știință din România (150 de membri titulari), în faldurile căreia își împart „meritele“ științifice Ecaterina Andronescu și Theodor Meleșcanu, Ion Iliescu, Ion Cristoiu și, last but not least, inconturnabilul Răzvan Theodorescu. Ce pot pentru ca să mai spun? Vivat Academia! Dar încă o dată – și definitiv – fără mine!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.