Am citit, ne-am distrat, ne-am racorit. Daca exclud ceea ce este "antonescian" in articol, eu zic ca se poate aplica destul de bine oricarui politician roman. Asta-i partea trista, pentru ca nea Plesu nu l-a laudat. Dar e si una datatoare de speranta. Daca in 1990 oamenii credeau in figurile astea de circ, dupa douazeci de ani tot romanul a inteles cum sta treaba cu ei.

Dar dupa un scurt moment de euforie, sint inapoi in putz: peisajul e asa de sarac incit ma si va intreb "eu cu cine votez?"

Domnul Mircea Vasilescu, garantul şi avocatul pledant al echidistanţei politice a Dilemei Vechi, a îmbrăcat o cămasă care, evident, îl strange. La fiecare comentariu mai “naşpa” (veţi vedea de ce mă exprim astfel) la adresa domnilor Pleşu şi Voinescu (poate mai sunt şi alţii dar de aceştia doi ştiu sigur) cămaşa îi mai crapă la câte o cusătură şi atunci devine hamletian: “să-l public, să nu-l public”? Fibra sa etică îl impinge spre transparenţă, fibra sa conservativă îl blochează în opacitate.
Când i-am reproşat, mai demult, că Dilema Veche pare a fi atrasă tot mai mult de magnetismul puterii, mi-a răspuns cu eleganţă şi ospitalitate astfel:
“De ce mai frecventaţi această revistă "vîndută puterii"? La fineţurile dvs., ar trebui să nu vă mai pierdeţi vremea încărcîndu-ne serverele cu lungi comentarii... Sîntem doar nişte bieţi oportunişti băsescieni, nu? […] Şi totuşi... Sînteţi primit. În dictatura lui Băsescu, într-o revistă băsesciană, puteţi să vă "puneţi contra". Este că e mişto "dictatura" asta?”
Curat “mişto”, domn’ administrator. De-aici şi “naşpa” de mai sus, ca să ne aliniem la româna cultă pe care o propuneţi.
Doar că, după numai câteva zile de la acest răspuns, domnul Vasilescu se lasă contrazis de propriile fapte. Capricii de fibre, cum ziceam.
Îmi refuză de la publicare un comentariu intitulat “Andrei Pleşu – un colaborationist de omenie”.
Nu m-am formalizat. În fond, părea a fi maniera involuntară a domnului Vasilescu de a-mi da dreptate în expunerea mea despre magnetismul puterii. I s-o fi părut prea tare atributul “colaborationist”. mi-am zis. L-o fi încadrat la “limbaj inadecvat”. Doar a mai folosit acest truc pentru a-şi justifica, faţă de alţi forumişti, gesturi asemănătoare de cenzură ideologică.
Din lehamite şi resemnare faţă de ipocrizia cultă, nu m-aş mai fi obosit să scriu acest odios denunţ. S-a făcut însă că am observat în câteva dintre comentariile publicate în subsolul aceluiaşi editorial al dlui. Pleşu, nişte formulări mult mai dizgraţioase decât bietu-mi “colaborationist” şi, brusc, spiritul meu de echitate s-a redeşteptat. Aşadar dl. Vasilescu consideră acele formulări acceptabile, iar pe-ale mele inadecvate.
Care să fie explicaţia? Ei bine, explicaţia era conţinută în chiar reproşul adus de mine Dilemei Vechi, reproş căruia dl. Vasilescu îi răspunsese ce-aţi citit mai sus.
Formulările incriminate, inacceptabile după părerea mea într-o astfel de revistă cu pretenţii de salubritate dar “adecvate” conform standardelor dlui. Vasilescu, nu-l vizau pe Andrei. Pleşu ci pe Crin Antonescu. Ceea ce, evident, schimba total lucrurile. Dacă e vorba despre cineva din opoziţie, liber la înjurături.
Iată două exemple din ce-i place organului de cenzură al domnului Vasilescu sa audă şi să vadă. Ambele extrase dintr-un aberant comentariu postat de nick-ul Marius Delaepicentru:
“liderul hemicefal Crin Antonescu” şi “ Crin a încercat să spîrcîie parafraz un panseu”.,
Este că domnul Vasilescu are gust şi balanţă analitică?
Este că Dilema Veche nu face cenzură ideologică şi nu ţine cu puterea?
Aferim, domn’ Vasilescu!

PS Chiar daca Dilema Veche nu-mi va publica aceste comentarii, eu le voi scrie si i le voi trimite. Pentru propria ei oglindire. Daca nu vor putea fi citite aici, vor fi citite, cu siguranta, in multe alte parti.

In masura in care termenul „elitism” mai poarta vreo urma de conotatie pozitiva, as zice ca acest articol denota un soi de asa ceva. Sau macar ezoterism. Articolul e scris bine. Cum altminteri. Nimic special de semnalat in privinta asta. Articolul este actual. Articolul reuseste sa sintetizeze esentialul unei realitati difuze ce se raspandise lent si insidios in fel de fel detalii, o realitate ce se cerea sistematizata. Rezultatul este un raport secret destinat celor abilitati sa sesizeze talentul autorului de a pune punctul pe „i” intr-un fel anume, in contextul constrangator al corectitudinii politice impuse de onorabilitatea si blazonul casei. Celorlalti acest articol nu le poate spune nimic. Dovada si majoritatea comentariilor de pana acum.

Nici nu apucă chirurgul Voiculescu să scoată copcile din sutura socialiştilor cu naţional-liberalii, operaţie de "depistare a cadrului", prin care securistul neamului dădu formă unei lighioane politice numite simply USL, cînd, liderul hemicefal Crin Antonescu se şi trezi antracit din narcoză, vorbind dialectal în dodii socialiste de Carbonifer tîrziu. Recentul interviu acordat de Crin Antonsecu Gazetei Româneşti (scuzaţi typo) vădeşte o mentalitate profundă, specifică zbirilor penitenciari exasperaţi de faptul că deţinuţii încă mai respiră. Prin acreditarea şmotrului censitar ca bază de eligibilitate pentru dreptul de vot, Crin nu face decît să devină ventrilocul lui Iliescu - Ion Iliescu: cetăţenia - o vorbă de dînşii inventată... În inocenţa sa retorică, Crin a încercat să spîrcîie parafraz un panseu, dar ieşi una porumbella panseluţa din categoria: Cine nu papă bătăturică nu suge ochişor. Sunt curios ce părere are stimabilul parlamentar european, soţia gînditorului, despre exocrina endocrina ieşire a umoralului său soţ.

I-aş sugera lui Crin să se ia IMGB-şte de mînă cu Brînză - William Brînză - autor al mai multor gugumănii normative, cum ar fi uiumul de 1% perceput căpşunarilor pe remitenţele în sînge, transpirate spre ţară. O dublă impozitare motivată sofist şi oligarhic-umanitar. Crin ar putea să îl susţină pe acelaşi WB în promovarea proiectului de contingentare a exportului de cetăţeni în viu, prin scumpirea taxei consulare la depunerea cererii de renunţare la cetăţenia română, aliniindu-se astfel viziunii zootehnice despre lume şi viaţă a mentorului său, Ion Iliescu.

A pune banii în mod firesc, acolo unde ţi-e gura, iar nu unde ţi-e şpăgarul de partid şi de stat, duce, în viziunea mareşalissimului, la activarea art. 53 din Constituţie. Numai pentru atîta lucru? Dar, ce vorbesc? Dacă doar expirarea buletinului provoacă o cataclismă comparabilă, ce să mai zic de impactul altor propuneri de salvare a statului poliţienesc de inspiraţie plutocrată?

I-aş face lui Crin propunerea ca, înainte de a se îndesa ca muta-n clanţă, să se gîndească la faptul că, dacă partidul său, aşa mutant şi ticălos cum este, este oficial o persoană juridică de drept public, tot aşa, cetăţeanul este o persoană fizică de drept public. Dacă îi pretinzi cetăţeanului să îşi plătească (dublul) impozit pentru a-i permite să voteze, atunci, şi tu, ca partid politic, ar trebui să faci dovada plăţii impozitului global pe şpaga severină şi similarele, pentru a putea fi ales. Altfel, se cheamă că faci discriminare pe criterii politice, din moment ce dreptul de vot este unul politic, parte fundamentală a dreptului public.

I-aş aminti lui Crin că, istoric, votul cenzitar este caduc. Îl cred pe Crin că are obiceiul să doarmă prelung, şi să chiulească cu stil, însă între timp, dreptul de vot a trecut din portofel, în fiinţa omului şi e un drept negativ, înscris şi în DUDO. Cum să îl condiţionezi ca pe raţia de petrol lampant, de plata cotei de mei, mătură şi ştevie, aşa cum făceau amicii bolşevici ai lui Crin, cu "chiaburii", înainte de cooperativizarea socialist-ştiinţifică? Cît de tîmpit să fii să îţi tai craca de legitimitate prin restrîngerea unui drept fundamental negativ?

În final, mi-aş face o mea culpa autocritică şi tovărăşească. Mă autoînvinuiesc de naivitate, atunci cînd i-am cerut lui Crin Antonescu să analizeze obligativitatea cărţii de identitate din perspectiva unui contract de cetăţenie oneros. Iertaţi-mă, l-am supraestimat pe Crin Antonescu. Nu îl duce mintea decît la mangle politice. Şi acelea, în haită.

care nu-i chiar pe culoarul de iesire.

Maestre, mi-e teama ca-i cereti mult prea mult d-lui Crin Antonescu. Sa nu mai fie crinantonescu.
Este blestemul anilor `50-`60, ani ai epurarilor, eu i-as zice a extinctiei, elitei sociale romanesti. A distrugerii iremediabile a structurii sociale.
Educatia profunda se dobandeste acasa si in generatii.

Ma bucur sa constat ca contrapefromanta lui Adrian Severin in politica europeana este sanctionata sever prin tacere totala in Dilema Veche. Apropos de incremenirea in proiect, d-le Plesu, poate ca avem nevoie de dileme noi. Stiu ca situatia ar putea fi jenanta pentru practicienii ideologiei "omului deplin" prin claritate, dar cred ca ar fi potrivita o tema pentru saptamana urmatoare cu titlul "Adrian Severin" - doar atat.

Eu vad doua greseli de fond in politica noastra:
1 - Statura celor care conduc partidele din bloc-starturi. Pe langa mica papadie Antonescu (distrus de taifunul Plesu) mai e si imberbul Ponta, distrus de propriile sale neputinte (era sa scriu impotente, dar bine ca nu am scris).
2 - Agenda lor defectuoasa. Nicio vedere de ansamblu, de viitor sau macar de prezent. Discursuri aiuristice, smechere. Daca la Ponta nu mi se pare prea dramatic avand in vedere ca mi-am dorit mereu ca acel partid gaunos sa dispara, la Antonescu, la scaunul pe care il are sub fund, pare de-a dreptul tragic. Oare dansul se gandeste cati din fostii presedinti PNL sunt statui? Si daca da, cum de nu ii ia fundul foc?
Asta ar fi un topic interesant: De ce politicienii de azi prefera vile si case de vacante si nu mai vor sa devina statui?

Pentru "gonfler"- vedeti aici in dictionarul academiei (inainte de goniometrie si gonoree). Daca cineva vrea sa-i dea alta conotatie este ptr ca mal y pense.

http://books.google.com/books?id=WkZDAAAAYAAJ&pg=PA580&lpg=PA580&dq=gonf...

Interesant articolul si reactiile.
Dar nu ma pot impiedica sa vad mica manevra a d-lui Plesu: Sunt DOI prezidentiabili. Al doilea, dupa Crin Antonescu, este Teodor Baconschi. Daca stam si judecam, nu e deloc sigur ca ultimul e mai breaz decat primul. Asa ca Dl. Plesu ar fi fost intr-adevar onest daca ar fi sanctionat cu tot atata frenezie pupincurismul GROS al acestuia (TB). Vorbesc despre admiratia sa lata ptr d-na EU, spusa cu un aplomb ingrijorator la congresul PDL (nu sunt sigur ca era "congres"). Putem zice lucruri la fel de neplacute despre micul tembelism hazos al lui Theodor Paleologu, cu toate ca acesta nu este prezidentiabil. Exercitiul caustic al d-lui Plesu ar fi fost higienic daca s-ar fi aplicat tot asa de taios si acestora (sunt doar exemple). Dar cel putin primul (TB) ii este prieten.....
Asa ca articolul despre Dl Antonescu trebuie luat cu precautii. In orice caz nu cu Basescu ar trebui pus in balanta Crin Antonescu, ci cu Teodor Baconschi. Dl Plesu foloseste aici o mica "iutzeala de mana" o mica manevra care vrea sa devieze atentia.
Chiar daca domnia-sa triseaza involuntar (ceea ce ce, pana la urma, ar fi de inteles, Dl Plesu gandind des cu sentimentele), ce ar trebui ca un astfel de articol sa fie si credibil, ar fi un exercitiu care sa balanseze tzafna si paraponul: Dl Plesu ar trebui sa invete sa admire. Sa invete "l'eloge flatteur". Nu este prevazut cu organul admiratiei, si deci NICI cu cel al analizei.
Acuma maruntisuri:
-"gonfler q-que chose" este o expresie banala in franceza, NU are conotatia triviala pe care vrea Dl. Plesu sa i-o atribuie nici macar cand se aplica unei femei. On "gonfle" n'importe quoi. (ca sa inteleaga, ar trebui sa vorbeasca intr-adevar franceza, insa)
- "Compromisul" pe care CA il face cu Voiculescu.....sa fim seriosi ! Oare nu "compromis" a fost cel al D-lui Plesu cu Iliescu ? A fost. Daca cineva trebuie sa arunce piatra atunci nu dl. Plesu e omul potrivit.
- De Basescu s-ar putea "ocupa" in fiecare zi, dl Plesu ! Are atata materie de disectie acolo, de "psihanaliza", ca nu vad ce il impiedica s-o faca ZILNIC. (sa fie faptul ca basescu este presedinte ?)
- In fine, ca CA e palid....Nu este asta simetricul "acuzatiei" lui Vadin ca dl. Plesu e gras ? Nu pleaca aceasta mizerie din aceeasi dispozitie murdara pe care, iata, cei doi (Plesu si Vadim) o folosesc cu acelasi aplomb ?
...................................................(de continuat, poate)

Sper sa aveti onestitatea sa-l publicati.

Un articol absolut superb. Va mentineti facultatile critice si simtul nuantei la un nivel aproape unic pentru "intelecculta" (barbarism asumat) romaneasca.

Spre deosebire de unii dintre contestatarii dv., nu consider ca va irositi darurile (bogate, nu incape indoiala) cind va bagati in noroiul politic si va si asumati riscurile adiacente. Cred ca ne iubiti tara si faceti tot ce puteti, ca intelectual, sa o ajutati, macar si un pic.

De asemena cred ca, la un nivel profund, sinteti dezamagit de unele din slabiciunile indenegabile si (mai mult decit) regretabile ale presedintelui Basescu dar, ca un om responsabil ce sinteti, va ginditi la viitorul post-Basescu... si nu se vede nici o lumina.

DIN PACATE, NU exista astazi nici un Corneliu Coposu care sa asume intr-o integritate organica acele calitati pragmatice, informate si pasionate, de asemenea indenegabile, ale lui Traian Basescu, dar sa le duca inca mai departe spre ceva mai bun, mai moral, mai hotarit despartit de comunism, spre ceva mai putin logodit cu slabiciuni efemere, precum Corneliu Coposu ar fi putut poate sa o faca, daca era inca in viata, daca (imposibilitate istorica) ar fi fost mult mai tinar.

In REALITATEA (nu "idealitatea") DATA Traian Basescu, cu defecte si scaderi importante, cu calitati si competente inca mai importante, este inca ultima - si subreda - rotita care opreste Romania de la a esua inca o data in coruptie totala, in "am vrut dar n-am putut", in populism, "in m-au invins structurile" si in faliment moral si economic cvasi-apocaliptic.

Domnule Plesu, urasc comentariile lungi - supradimensionate precum un luptator sumo - deci ma opresc aici. Va rog amintiti-va ca nu sinteti un Don Quixote crezut nebun.

Nu conteaza cit de mult si cit de strident sinteti contestat, aveti si sustinatori - citeodata vorbim, citeodata tacem. Sper sa va impacati intr-o buna zi si cu Gabriel Andreescu, care poate v-a gresit, dar de care cu siguranta mult mai multe va leaga decit va separa. Dl. Andreescu a facut de asemenea multe lucruri bune pentru Romania, chiar daca v-a atacat poate nedrept acum nu-stiu-citi ani.

Multa sanatate si va rog fara patetism sa nu va abandonati niciodata talentul, misiunea, ROSTUL.

Cind veti muri (nu mai devreme de cincizeci de ani, da Doamne), Romania va ramine mai saraca si mai urita fara dv.

Sanatate multa sa va dea Dumnezeu.

Acuma vă lipsesc domnii în politică? Or fi fost câţiva care poate măcar ar fi ajuns nişte domni dacă ar fi avut în spate alţi domni. Două exemple: Constantinescu a fost prea naiv pt gustul dvs., aflu acum, de ce nu i’aţi fost alături ca să nu cadă? Oare nu cumva acea naivitate ne era mai utilă (ca societate) pt ieşirea din comunism, decât fermitatea şmecherească pe care cel mult aţi dojenit’o candid în cazul lui Băsescu ?

Nici mie nu’mi place Antonescu, dar când s’au vărsat grămezi de lături pe Tăriceanu, nu aţi schiţat niciun gest de apărare. Tăriceanu, probabil, era plin de cusururi dacă zicea Băsescu de el şi, mai ales, avea defectul că era prieten cu Patriciu care, iată, l’a jignit pe dnul Liiceanu, deci nu ar putea întruni standardele de domn. Sau cumva Tăriceanu nu e bun că n’a ascultat de Monica Macovei ori că nu s’a dat la o parte pt Stolojan ?

NU mai aşteptaţi domni dle Pleşu. Nu mai sunt şanse să apară în viitorul apropiat. Trebuie, ca şi la pământurile contaminate, să treacă un timp, poate o generaţie. Acum societatea are două tabere: băsişti şi antibăsişti (că antibăsiştii pot deveni “antonescişti” e prea puţin important). Întrebaţi’vă, mai bine, dacă nu cumva aţi contribuit şi dvs la această stare de fapt.