Un candid: Mircea Eliade

Publicat în Dilema Veche nr. 259 din 31 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De cîte ori răsfoiesc jurnalul lui Mircea Eliade, încep (şi sfîrşesc) prin a-mi pierde răbdarea. Omul ăsta, care s-a ocupat toată viaţa, cu un fel de surescitare puberă, de "mituri, vise şi mistere" şi care a cunoscut, faţă către faţă, tot ce era mai ales în lumea intelectuală a veacului trecut, omul ăsta, care s-a bucurat de o notorietate mai răsplătitoare decît cea strict academică şi care a traversat mapamondul înconjurat de nimbul "iniţiatului" atotştiutor şi al laureatului perpetuu, e incapabil să privească dincolo de propria sa umbră. Copleşit de sine, de succesele sale, de ambiţiile sale juvenile, de artrita sa, de laudele prietenilor şi ale colegilor, Mircea Eliade livrează, în cele din urmă, portretul unei uriaşe candori: în egolatria sa, e dezarmant de sincer. Se bucură ca un copil de isprăvile proprii şi îşi face iluzia că durerile lui de stomac sînt un eveniment planetar. Cititorul e invitat la o solidaritate argumentată clinic: va scăpa autorul de aciditate sau nu? Nu cumva a luat prea multă aspirină? Cîte pagini a reuşit să redacteze în ziua x, în ciuda insomniei din ajun? Nici o indiscreţie nu e evitată: "25 octombrie. Azi-dimineaţă, mă deştept mai extenuat ca niciodată. Black stool" (adică scaun de culoare închisă). Inconfortul fizic devine, adesea, abisal: "15 mai. Zburăm la New York. Surpriza: bolnav de stomac. Imposibil să înţeleg de ce..." Cînd corpul nu se manifestă, rămîne destul timp pentru contemplarea entuziasmelor şi melancoliilor spirituale. Ele sînt, aproape fără excepţie, autoreferenţiale. Sîntem informaţi, de pildă, că doamna Eliade (Christinel) tocmai a dactilografiat un manuscris al soţului ei şi e entuziasmată, ceea ce e încurajator. Alteori, entuziasmat e direct autorul: "20 iulie. Somnoros. Recitesc, tulburat, Nouăsprezece trandafiri". Grija pentru ecoul lucrărilor proprii e duios maniacală: Cioran îi spune, la cafenea, că în Berlinul de Vest e mai cunoscut, mai popular ca scriitor decît ca istoric al religiilor. "Ceea ce nu-mi face plăcere; idealul meu este să fiu cunoscut total." Notă îndurerată: "Marele nostru Frye n-a mai citit nimic de mine..." Cineva îi transmite că Y îl admiră. Jurnalul consemnează: "Mă bucur". Fireşte - sindrom tipic - egolatria altora e insuportabilă: "Aseară la Corbin. (...) Henry nu-mi vorbeşte decît despre lucrările şi succesele lui, despre ce pregăteşte sau are de gînd să facă etc. Unde, şi de cine, este invitat să conferenţieze, să publice etc. etc." (e o perfectă descriere a metehnei eliadeşti). Urmează o dezarmantă, plină de parapon deconspirare a frustrării proprii: "Sînt cam doisprezece-cincisprezece ani de cînd nu mi-a vorbit, măcar în treacăt, despre una din cărţile mele recente. Mă întreb uneori dacă le mai citeşte. Admirabila lui concentrare permanentă (s.M.E.) asupra lui însuşi mă exasperează, dar nu mă pot împiedica să nu admir forţa neegalată a acestui egocentrism care se transformă pe nesimţite în auto-apoteoză". Mi se va spune că orice jurnal e, prin definiţie, egolatru. Şi Ionesco şi Cioran sînt, în jurnalele lor, abundent orientaţi spre eul propriu. Diferenţa e că amîndoi reuşesc să vorbească despre ei înşişi în aşa fel, încît simţi, în calitate de cititor, că reflexia lor te priveşte. Mircea Eliade, foarte interesant şi util pe linie anecdotică, sau istorică, te obligă să fii martor la o intimitate care nu te priveşte. Pe deasupra e o natură (prea) fericită, adică inexpresivă: persoana proprie îl exaltă. Nu îl vei auzi niciodată anulîndu-şi, ca Ionesco, întreaga operă ("Sînt nemulţumit de tot ce am făcut", "Nu cred în valoarea operei mele") şi nici definindu-se, precum Cioran, drept "un avorton elegiac". Jurnalul lui Mircea Eliade ilustrează glorios declaraţia unui mare duhovnic francez. După ce a ascultat, toată viaţa, confesiuni de tot soiul, el n-a putut să spună decît atît: "Nu există adulţi!".

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Hailie Jade Scott, fiica lui Eminem, s-a căsătorit. Cum a arătat marele eveniment: „M-am trezit soție” FOTO
Fiica cunoscutului rapper Eminem, Hailie Jade Scott, și-a pus pirostriile. Tânăra de 28 de ani s-a căsătorit cu Evan McClintock sâmbătă, 18 mai, în orașul Battle Creek, Michigan.
image
Fiica Lisei Marie Presley se opune licitației Graceland, proprietatea emblematică a legendarului Elvis Presley
Nepoata lui Elvis Presley, actrița Riley Keough, încearcă să împiedice vânzarea Graceland, reședința regretatului cântăreț din Memphis, Tennessee, relatează BBC.
image
Vești bune pentru șoferii de camion: soluții pentru traficul intens din vama Giurgiu-Ruse
Șoferii de TIR ar putea scăpa de cozile interminabile din punctul de trecere al frontierei Giurgiu-Ruse. Autoritățile române și bulgare vor să redeschidă conexiunea de feribot pe ruta Giurgiu-Ruse pentru a reduce traficul intens și blocajele de pe podul peste Dunăre.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.