efectul training'ului e individual, fiecare ia din el cit poate si cit e interesat. Am ris cu lacrimi citing articolul... eu sint training manager la o multinationala in Canada si stiu la ce se refera Dl Plesu. Un pic de reality check nu strica insa: Dl Plesu se refera la marketing'ul unui produs, in acest caz 'training'. sa te plingi ca pretinde ca face din oameni zei ar insemna ca trebuie sa ne plingem de asemeanea si de reclama ca folosind un anume sampon ne ajuta sa cucerim inima unor star'uri de cinema.... ceea ce pot spune este ca, pe termen lung, acest training ajuta... e de ajuns sa privesc la televizor o multime de oameni care habar nu au sa prezinte, sa lege idei clare, sa acorde respect interlocutorilor si sa nu interjecteze continuu... doar citeva exemple de skills care se obtin prin training. Deci, cit este realitate si cit este mit in training? In experienta mea (am terminat Poluitehnica acum 21 de ani) am invatat ca : leadership, charisma, abilitatea de a avea empatie, pozitivismul, spiritul de initiativa nu se pot invata... ele se invata numai dupa ce le smti... si nu toti sint facuti sa ;e simpta, asa cum nu poti fi facut/trained sa devii maestru artist.
ca in orice produs, remove the packaging and taste the content!

Exista acum o specie noua de baieti, memoratori de citate si degraba copiatori de poze din carti americane colorate, care fac "coaching", pogorandu-se asupra managerului roman si convingandu-l de binefacerile unor vorbe goale. Mi se pare inca si mai periculos acest lucru, respectivii nefiind nici ei pe deplin dumeriti de misia lor...

Îmi exprim pe această cale dezamăgirea profundă faţă de stilul de "copiere" a limbajului şi a multor alte lucruri, inclusiv a programelor de studii oferite intr-o ţară (sau ţări) mai din vest precum şi faţă de munca stângace a unor traducători fără studii şi/sau fără profesionalism.

Păcat că nu se încearcă cultivarea vocabularului românesc. Cuvinte ca "training", "feedback" şi multe alte cuvinte de origine englezească sunt în DEX (online cel puţin).

Singura explicaţie pe care mi-o găsesc este lenea şi lipsa de dorinţă şi de profesionalism.

am senzatia ca limba asta complet stupida, citata pe larg pentru cine n-a avut placerea, nu e ceva strict legat de multinationale, nici de obiceiul lor (pe tot globul) de a tine cursuri cam inutile adesea de formare profesionala. Ea pare mai degraba un "specific romanesc" (ca in fraza "restaurant cu specific romanesc").

O regasesc de 20 de ani incoace in prea multe locuri/imprejurari din Romania. E evident o problema clasica de superficialitate romaneasca si de lipsa a unei minime culturi lingvistice. Pana la un puct lucrurile pareau amuzante. Dar, se stie, prea mult Caragiale duce la monstruozitati. Putem sa radem de ele doar cat timp nu sunt atotprezente.

Ceea ce ne-a amuzat, sau am trecut, generosi ca totdeauna, cu vederea in anii 90, a ajuns sa fie astazi o jungla deasa de ineptii, prin care nu ne mai putem croi drum nici cu macheta cea mai ascutita.

Rigoarea nemteasca sau frantuzeasca ne-a lipsit intotdeauna, si am privit zimbitori ce se intampla cu limba si cu tot ceea ce tine de niste reguli ale comunicarii, si am considerat bascalia un fel de maxima virtute optzecista, iar lipsa unei rigori lingvistice un dat natural, ceva firesc si inerent naturii limbii noastre, si deci "un lucru frumos". Azi culegem ceea ce n-am semanat in anii 90.

Mai absurd decat orice mi se pare faptul ca articole limpezi ca cel de mai sus inca suscita intrebari de genul "oare ce-a vrut sa spuna dl. Plesu?" in randul "trainerilor". Unele dintre comentarii m-au facut sa simt ca traiesc pe o alta ramura din arborele lui Darwin. Nici mai sus, nici mai jos - dar alta, pur si simplu. O senzatie de imposibilitate a comunicarii, si, pana la urma, o mare tristete.

O provocare pozitivă pentru traineri de a se mai privi din când în când în oglindă.
Așa cum în orice meserie sunt premianți, buni, mediocri și răi nici trainingul nu-i scutit de ierarhia lui. Din fericire ierarhia o stabilesc consumatorii, adică cei care plătesc sume uluitoare pentru ca angajații să facă lucrurile mai bine. Cât timp banul investit în așa ceva se va întoarce înmulțit, va exita training. Idem MBA-uri, mastere pe nu-știu-unde etc.
Sfatul domnului Pleșu de-a vă feri de un training prost este sănătos. Vă ferește de a pierde timp și bani.

Multumesc domnului Plesu pentru aceasta fina analiza, mi se pare mie. Ne aflam in timpul compatibilizarii sistemelor de referinta. Oportunistii, ca este bine, ca nu este bine, s-au pus pe treaba si asa s-a nascut moda "susanelelor formative" la care multi tineri si adulti tineri musca rapid mei ales daca firma plateste, apropo' mai iese si "o bauta" dupa. Cei care stiu engleza bine se compatibilizeaza mai repede cu terminologia, cei care nu mai merg odata. Limbajul de lemn face saltul in cel de plastic, dar atentie a aprut moda ecologica, ce o sa se faca dinsii. Probabil vor veni alti oportunisti ecologici de data asta. Nu afirm ca toti trainerii sunt "robotii termenilor de plastic".
Acest model corporatist este preluat cu o lipsa de continut jignitoare pentru fiinta umana. Si asta ne trebuie noua? Cred ca trebuie plecat de la persoana spre echipa, ma rog, "team" si de aici la organizatie si bineinteles la formarea unei culturi organizationale.
Deocamdata asistam la jecmanirea de bani pe "susanele formative" Trainerii susanelelor au doua mari lipsuri pe linga cele aratate explicit de d/l Plesu: lipsa de cultura si lipsa de informatie despre psihologia comunicarii verbale si non verbale. Nici macar nu simtim efectul sindromului "Minte-ma frumos!"
Da, avem nevoie de semnificatii noi ale lumii ce vine insa acestea sa aiba tot respectul pentru persoana umana si nu pentru robotul din noi.
TGV

În sensul propriu al termenului, un training este un stagiu de scurtă durată care îşi propune să-i transmită unui beneficiar oarecare nişte conţinuturi sau abilităţi cognitiv-instrumentale relativ specializate. Adică, traducând pre vlăhie, la un training poţi să înveţi să foloseşti un soft, să aplici nişte tehnici de vânzări, să înveţi şi să aplici nişte proceduri bancare sau contabile, să te familiarizezi cu un anumit cadru legislativ etc. Aţi prins ideea. Ca să ai rezultate pe durata unui training, mai mult de atât nu îţi poţi propune. Şi în sensul ăsta, da, "training" e un cuvânt legitim, o variantă scurtă a mai tradiţionalelor "stagiu de calificare", "stagiu de perfecţionare", "stagiu de reciclare" etc. etc.

Bănuiala mea este însă că cele mai multe traininguri solicitate prin companii nu sunt de tipul acesta. Ele s-ar încadra mult mai bine sub conceptul de "întâlniri motivaţionale". Adică, aşa cum e şi cazul în textul discutat de dl. Pleşu, scopul lor nu are cum să fie acela de a te învăţa ceea ce-ţi propun. Să fim serioşi, nu poţi să devii formator de formatori într-o săptămână! Şi orice om cu o minimă educaţie pedagogică ştie că nu poţi viza, în stagii atât de scurte, să treci dincolo de palierul cognitiv-instrumental, către cel atitudinal sau valoric. De exemplu, obiectul meu de activitate, ca să zic aşa, îl reprezintă tehnicile de adresare publică. Asta nu e ceva ce poţi învăţa în 5 şedinţe a câte 4 ore, pentru că înseamnă, dincolo de nişte trucuri, o imensă muncă cu tine însuţi. Revenind, tot ce pot să facă aceste traininguri este să-ţi flateze imaginea şi să-ţi ridice moralul. Ceea ce, e de înţeles că o companie îşi doreşte - nu ai productivitate cu angajaţi demotivaţi. Aceste strategii motivaţionale nu sunt însă tocmai naive, inofensive, nişte prostioare, aşa cum am fi tentaţi să credem din analiza d-lui Pleşu. Ele sunt un veritabil vehicul pentru transmiterea "culturii organizaţionale" (corect ar fi să-i spunem "ideologia locului de muncă"), menirea lor fiind însă una relativ odioasă: producerea angajatului perfect, unidimensional, în cadrul unei culturi organizaţionale afirmative. Angajatul e deprins să opereze într-un limbaj de lemn, fără nuanţe şi complexităţi, să fie tolerant şi supus (în limbajul lor: să se integreze în echipă), să suporte abuzuri de dragul companiei (în limbajul lor: commiment faţă de valori) şi mai ales să-şi aprecieze colegii tot după regulile şi ierarhiile "culturii organizaţionale". E şi un truc psihosociologic la mijloc, pentru că, de cele mai multe ori, acest veritabil instrument de spălat creierii este acordat ca o bonficaţie, ca un fel de recompensă pentru ce ai făcut deja. Ajungi tu, angajatul, să vrei această narcoză.

Aşa că, domnule Pleşu şi stimaţi cititori: analiza s-a oprit tocmai când lucrurile deveneau interesante. Analiza limbajului de lemn (sau plastic, după preferinţă) e începutul, nu sfârşitul excursiei. În sine, cuvântul nu e nici bun, nici rău. Pot să-l accept. Discursul în care intervine însă acest cuvânt şi funcţiile acestui gen de discurs - aici e marea miză. Iar a bagateliza chestiunea cu ironii subţirele, cum face dl. Pleşu, nu ajută prea mult, tocmai deoarece creează impresia că acest mod de a vorbi este inofensiv, naiv, nevinovat şi ineficace. Ceea ce, consider eu, nu-i deloc adevărat. Ba dimpotrivă ...

Citind acest articol m-am trezit brusc intr-o disonanta intre pasiunea pentru meseria de trainer, formator sau cum vreti s-o numim, pe care cu mandrie o practic de mai multi ani de zile si admiratia sincera pentru domnul Plesu, pe care il consider unul din intelectualii de marca ai acestei tari si ale carui opinii mi s-au parut mereu fundamentate. Totusi, in ciuda disconfortului pe care mi l-a creat lectura articolului, am incercat sa raman fidela obiceiului pe care il am dupa ce citesc textele domnului Plesu, si anume de a reflecta la punctul de vedere exprimat acolo si a vedea daca pot invata ceva din asta.
Nu cred ca acest articol ar trebui sa genereze o polemica acida intre cei care am "crescut" prin multinationale si ne-am insusit aceasta pasareasca romano-engleza care in mod evident este deranjanta pentru restul lumii si cei care sunt mereu in cautare de sensuri mai profunde si de valori autentice. Eu cred ca dl Plesu nu a exprimat neaparat o antipatie fata de o profesie anume, ci mai degraba dezaprobare fata de ceea ce dansul percepe a fi o modalitate superficiala si manipulatoare de a promova niste cursuri de pregatire profesionala. Citind textul, am simtit (sper sa nu gresesc) ca revolta domnului Plesu vine din impresia ca toata povestea asta cu trainingul este un fel de reinventare a apei calde, impopotonata cu tot felul de cuvinte zornaitoare.
Nu imi propun sa fac aici apologia trainingului, dar as vrea totusi sa imi exprim opinia ca un om care iubeste aceasta meserie si o considera o vocatie. De fapt, daca ar fi sa gasim echivalentul romanesc corect, acesta nu ar fi "pedagogie", ci "andragogie", pentru ca trainingul se adreseaza adultului - ("o andras" ), si nu copilului ("to paidi"). Poate aceasta distinctie nu pare semnificativa, insa este, din simplul fapt ca adultul invata altfel decat copilul, trebuie tratat diferit, si pur si simplu unele tehnici utilizate in educarea copiilor nu functioneaza la adulti. Tocmai asta a facut sa apara necesitatea unei profesii noi, dedicate acestui scop - a umplerii golurilor de cunoastere pe care scoala noastra cea plina de hibe le lasa in educatia viitorilor oamenii "ai muncii", goluri care ii fac prea putini competitivi in ochii viitorilor angajatori. Noi, trainerii, andragogii, formatorii, sau orice alta eticheta doriti sa puneti pe aceasta meserie, vom exista atata timp cat va exista necesitatea pentru educatie continua.
In acelasi timp, nu pot sa nu fiu de acord cu domnul Plesu ca breasla trainerilor alege sa se promoveze intr-un mod care nu e poate mereu bine ales. Este 100% adevarat ca nu ai cum sa devii trainer dupa un curs de o saptamana - cursul te invata un set de tehnici, insa meseria o insusesti dupa mii de ore de practica. Pe de alta parte, ca tot am mentionat diferenta intre copil si adult - una dintre distinctii este ca adultul este autonom, adica alege sa invete sau nu, nu il poti obliga sa participe la un seminar care lui nu ii trezeste interes. Asta inseamna ca pentru a-l convinge sa vina la un curs trebuie sa "iti vinzi" marfa cat mai bine - adica sa creezi o prezentare a cursului care sa fie interesanta, atractiva, motivanta. Aici apare capcana - intre interesant si atractiv si excesiv de bombastic granita este destul de fina si usor de incalcat.
Deja comentariul meu este excesiv de lung, si ar fi cazul sa inchei cu o concluzie - nu cred ca trebuie sa infieram fondul din cauza formei. "Fondul" este ca exista o meserie foarte noua si un grup de oameni, partial extrem de pasionati, partial oportunisti, care o practica, iar meseria asta are un rol pozitiv incontestabil - ii ajuta pe oameni sa invete si dupa ce au iesit dintr-un sistem formal de educatie. "Forma" se refera la jargonul folosit in aceasta industrie de invatare, la stilul usor artificial in care uneori alegem sa ne promovam. Insa pot sa va asigur ca aceasta forma, chiar daca este incontestabil perfectibila, nu este o forma fara fond.

Şi eu m-am trezit la câteva cursuri unde profesorul (treinărul, formatorul) m-a jignit făcându-mă "formabil".
Ei, apoi, m-am culcat la loc... pe o ureche.

1. a se utiliza un indreptar ortografic, ortoepic si de punctuatie inainte de postarea comentariilor:
1a) in toate editiile acestui memorabil op apare infinitivul verbului "a fi". Nicidecum "a fii". Exercitiu pentru acasa: conjugati la modul conjunctiv, persoana a II-a, singular;
1b) "dea dreptul"???? Hm...
2. o curiozitate personala: lucrati in departamentul de resurse umane aka inumane al vreunei corporatii sau societati comerciale cu aspiratii de corporatie? Sau aveti acest obiectiv? Utilizarea gresita a termenului "proaction" oricum va recomanda in oricare din aceste doua sensuri;
3. N-ati vrea sa argumentati de ce afirmati ca <>?.
Intr-o dezbatere (daca nu mai cunoasteti termenul, sa-i zicem "debate") argumentele, stiti, nu strica.
Aceeasi dorinta cu privire la "asemenea articole nu fac decat sa starnesca confuzie printre cetatenii bine intentionati si o dorinta irationala si inutila de fronda pe fondul intunecarii mintilor . pe scurt, ei pot uita beneficiile pe care le aduce apartenenta la o organizatie, programul ordonat, gandirea eficient orientata.".
"Nu fac decat sa starneasca confuzie" cuprinde, ca bonus, si o cacofonie.
Si de ce, ma rog, ar starni confuzie? Cititorii nu sunt capabili sa judece cu creierele lor? Sau este un pericol ca aceste creiere spalate de corporatii sa se intoarca reflexiv asupra lor?

toate bune,

Dom' Profesor, dar de ce sa fug?
Pot sa merg incet :)

cred ca orice persoana inteligenta si instruita cat de cat onorabil stie despre ce e vorba la astfel de cursuri si seminarii. intelege si caraghioslacul textelor, dar si un anumit castig pe care il aduc ele,pentru unii, anume impulsul de a fii deschis si activ, proaction ca sa zic asa.
e destul de crud sa-i ironizam pe cei care chiar extrag inspiratie din cartile de "self-help", seminarii de gandire pozitiva si proaction etc si dea dreptul iresponsabil dupa parerea mea sa-i instigam la rebeliuni prin indemnuri gen "fugi cat mai ai timp".
avem semeni care trudesc onest de la 9 la 5. ei nu vor putea niciodata sa fie andreiplesu, poate nici macar inlocsadorm.
asemenea articole nu fac decat sa starnesca confuzie printre cetatenii bine intentionati si o dorinta irationala si inutila de fronda pe fondul intunecarii mintilor . pe scurt, ei pot uita beneficiile pe care le aduce apartenenta la o organizatie, programul ordonat, gandirea eficient orientata.
eu astept mai multe portrete de personaje de succes.
ma intereseaza foarte tare de pilda dj-ul mustacios al lui gadea, cel cu laptop, care acum are o emisiune proprie. ceva complet iesit din comun.

cred ca orice persoana inteligenta si instruita cat de cat onorabil stie despre ce e vorba la astfel de cursuri si seminarii. intelege si caraghioslacul textelor, dar si un anumit castig pe care il aduc ele,pentru unii, anume impulsul de a fii deschis si activ, proaction ca sa zic asa.
e destul de crud sa-i ironizam pe cei care chiar extrag inspiratie din cartile de "self-help", seminarii de gandire pozitiva si proaction etc si dea dreptul iresponsabil dupa parerea mea sa-i instigam la rebeliuni prin indemnuri gen "fugi cat mai ai timp".
avem semeni care trudesc onest de la 9 la 5. ei nu vor putea niciodata sa fie andreiplesu, poate nici macar inlocsadorm.
asemenea articole nu fac decat sa starnesca confuzie printre cetatenii bine intentionati si o dorinta irationala si inutila de fronda pe fondul intunecarii mintilor . pe scurt, ei pot uita beneficiile pe care le aduce apartenenta la o organizatie, programul ordonat, gandirea eficient orientata.
eu astept mai multe portrete de personaje de succes.
ma intereseaza foarte tare de pilda dj-ul mustacios al lui gadea, cel cu laptop, care acum are o emisiune proprie. ceva complet iesit din comun.

Am căutat diferenţa dintre pedagogie şi training, plecînd de la etimonul celui din urmă. Deosebirea este următoarea: pedagogia e o artă, în timp ce trainig-ul e o ştiinţă. De ce? Pentru că training-ul operează cu unităţi de măsură: tona・kilometru şi călătorul・kilometru [1]. Prin interpretarea cinematică descoperim şi semnificaţia sintagmei suport de curs. Suportul de curs poate fi (aşa cum intuisem acum 30 de ani) un rîu, sau un terasament de cale ferată.

-----------------
[1] Saiturile CFR-Marfă şi CFR-Călători.

Desi mi se pare evident ca moderatorul a murit (traiasca moderatorul) indraznesc totusi, pe riscul meu, sa ma bag in vorba neintrebat. Impresia mea este ca dl. Plesu nu vorbeste aceeasi limba cu cei care propun cursul incriminat. Dl. Plesu nu vorbeste nici limba celor carora cursul le este destinat si carora li se potriveste mânusa. Dl. Plesu pur si simplu vorbeste alta limba. Sonoritatile inselatoare al cuvintelor celor (numai) doua limbi sporesc confuzia si fac sa para intemeiata critica demolatoare a d-lui Plesu. Chiar ar putea fi daca n-ar suferi de inadecvare. Dl. Plesu citeste epigrame si zice ca nu fac doua parale ca sonate (eventual shakespeariene). Orice calatorie de o mie de li incepe de la un pas. Indiferent de diploma oferita de catre acel curs acesta ramane un simplu pas in pregatirea si selectarea unora dintre cei care vor face performanta in domeniul respectiv. Unii vor face si restul pasilor pana la capatul calatoriei de o mie de li, altii nu. Limbajul pompos-stupid pe care-l acuza dl. Plesu este o conventie, o simpla conventie care s-a dovedit mai buna decat alte conventii. Civilizatia americana se bazeaza pe astfel de cursuri pe care, la ei, nu se gaseste nimeni, de foarte (de) sus, care sa le demoleze prin sarcasm superior. Ma rog, este posibil sa ma insel. Spuneam inca de la inceput ca vorbesc despre o simpla impresie.
dl. Plesu: ”Înainte ca toată lumea să ştie englezeşte, toate astea la un loc se numeau „pedagogie“. Ca să fii un bun profesor, trebuie să ai o anumită instrucţie pedagogică: să ştii niţică psihologie, dar şi să ai o fire răbdătoare, să te exprimi limpede şi atrăgător, să ai tact. Dacă nu le ai pe-astea, degeaba înveţi „procedee“ şi şmecherii de tot soiul. Dacă le ai, aş spune că nu-ţi mai trebuie nimic.”. E-he-hei, toate erau mai bune pe vremuri. Vad insa ca dl. Plesu a omis din lista celor trebuincioase pentru a fi un bun profesor tocmai stiinta de carte.