Tot despre abonamentul digital

Publicat în Dilema Veche nr. 419 din 23-29 februarie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Aşa cum ne aşteptam, introducerea abonamentului digital pe dilemaveche.ro a stîrnit reacţii de tot felul. E firesc. Unele au fost încurajatoare: pe site şi pe Facebook, cîţiva cititori ne-au scris din prima zi că s-au şi abonat. Altele au fost de adio: cîţiva cititori ne-au scris, tot din prima zi, că vor înceta să ne citească pentru că nu-şi permit să plătească abonamentul. Ne pare rău şi sperăm să-i recuperăm cîndva. Adică să ajungă să-şi poată permite un abonament la o revistă.

Au existat însă şi comentarii sau ecouri care merită, cred, unele clarificări.

Unele au venit de la oameni din breaslă – jurnalişti ori experţi în mass-media – şi sînt spuse pe un ton peremptoriu: „n-o să iasă nimic din asta: o să vă pierdeţi cititorii“; sau: „şansele ca în România să reuşească aşa ceva sînt zero; eşecul este garantat“. Tot ce se poate. Cînd am decis introducerea abonamentului digital, am cîntărit argumentele pro şi contra şi am luat în calcul, evident, şi posibilitatea unui eşec. Depinde numai şi numai de cititorii noştri: dacă vor fi destui care să considere că merită să plătească pentru a citi, va fi bine. Dacă nu, nu. Dar afirmaţia că „în România nu va merge aşa ceva“ – destul de răspîndită, dar mai deloc argumentată – mi se pare doar o prelungire a „excepţionalismului negativ“ care se tot clamează de atîta timp, în diverse forme: am auzit şi citit de nenumărate ori că „România e altfel“, că „noi n-o să fim niciodată ca ei“ (adică „ei, occidentalii“), că „noi sîntem rămaşi în urmă“ ş.a.m.d. A devenit aproape un reflex plasarea într-o postură defensivă ori de cîte ori cineva încearcă ceva nou: „n-o să meargă, o să dea chix, în Românica e imposibil aşa ceva“. S-a spus asta, de douăzeci de ani încoace, despre aproape orice, începînd cu chestiunile majore: despre democraţie, capitalism, integrare europeană şi altele. Şi se spune încă (în chicotelile de plăcere ale Casandrelor de serviciu): păi ce, asta-i democraţie, ăsta-i capitalism, asta e integrare europeană? „V-am spus noi că n-o să meargă?“

Evident, bietul nostru abonament digital e o problemă măruntă faţă de asemenea schimbări importante prin care a trebuit să treacă societatea noastră. Dar, pentru unii, a condus la acelaşi tip de defetism: n-o să meargă, „sîntem în România“. Unor sceptici programaţi şi setaţi pe proclamarea permanentă a „excepţiei româneşti“ e inutil să le aduci contraargumente, să le spui că – totuşi – destule lucruri care păreau imposibile au devenit azi obişnuite în mult încercata noastră ţărişoară. Le-ai tulbura echilibrul precar al opiniilor care, pentru ei, sînt mai importante decît faptele. Şi nici nu le poţi explica în vreun fel că, deşi dorinţa lor ca România să fie mai bună e sinceră, defetismul lor e cel dintîi care întreţine mitul negativ al unei ţări blocate în propria-i imperfecţiune. În chestiunea particulară a abonamentului digital însă, nu se poate invoca „excepţia românească“: nici în alte ţări nu e încă limpede dacă „va ţine“ sau nu. Există exemple de succes, dar şi eşecuri. Specialiştii şi „mass-mediologii“ noştri au stat cu ochii mai mult pe cazurile de răsunet şi şi-au alimentat astfel scepticismul: New York Times (care a ajuns la un număr bunicel de abonaţi, dar sub aşteptări) şi Times (unde n-a prea ieşit pasienţa). Dar abonamentul digital merge onorabil sau chiar bine la reviste care n-au făcut mare caz de chestia asta, deşi îl practică de mult (precum Courrier International, Esprit sau Prospect). Nu, nu ne „comparăm cu ele“ („cum puteţi compara o foaie dîmboviţeană cu asemenea reviste?“ – întreba un cititor), ci încercăm să aplicăm modele care funcţionează la alţii. Departe de noi gîndul de a redescoperi apa caldă...

Alte comentarii – venite, de astă dată, de la cititori – ne acuză că vrem să ne îmbogăţim. Sau să îmbogăţim pe cineva: „oricum faceţi bani din publicitate la fiecare click al meu“, zice cineva; „să vă fie ruşine, cum mi-e şi mie de mine că v-am subestimat lăcomia de bani“ – zice altcineva. Aici e nevoie de o explicaţie simplă şi seacă: tocmai asta e problema, că nici un site al vreunei publicaţii nu încasează destui bani din publicitatea online (care, altminteri, mai e şi enervantă) încît să-şi poată acoperi costurile. Lăcomie?... Nu ştiu să se fi îmbogăţit cineva în lume scoţînd o revistă culturală pe Internet.
Încă un comentariu pe tema banilor: „100 de lei pe an nu e puţin, cînd mai ai de plătit o groază de taxe şi impozite. Plătesc deja abonamentul la Internet, de ce aş mai plăti încă un abonament la o revistă?“. Sinceritatea acestei întrebări merită puţină reflecţie. Nu putem găsi răspunsul corect acum şi aici, dar putem continua măcar cu alte întrebări: de ce am plăti biletul la teatru sau la muzeu, cînd oricum plătim taxe la stat pentru a susţine bugetul culturii? De ce să plătim bilet la spectacolul unui teatru privat sau la un concert de rock? N-au decît să-şi găsească sponsori! Sigur, teatrul şi concertul sînt „în lumea reală“, iar noi am introdus abonamentul digital. Oamenii s-au obişnuit cu ideea că Internetul e „un drept“ şi trebuie să fie, deci, gratuit. Într-o lume viitoare, s-ar putea. Deocamdată, pentru a exista şi mîine, n-avem alte resurse decît ceea ce vindem.

În fine, cîteva comentarii au adus vorba despre ACTA: „să-mi fie cu iertare, criptaţi tot înainte de ACTA!“; sau: „sînteţi ipocriţi, vă declaraţi împotriva ACTA, dar cereţi bani pe conţinut“. Şi aici e nevoie de o precizare simplă: ACTA nu e despre conţinut plătit sau neplătit, nu asta pretinde că reglementează. Şi nu e la mijloc nici o ipocrizie: poţi fi indignat sau îngrijorat de potenţialul de abuz pe care îl conţine ACTA şi în acelaşi timp să vinzi ceva online – flori, rechizite, electrocasnice sau texte şi opinii.

Bineînţeles, oricine are dreptul la opinie. Gestul de a introduce un abonament digital poate fi interpretat de oricine, oricum. Mă tem însă că explicaţiile prea complicate pierd din vedere lucrul esenţial: gazetele se nasc şi mor. Nimeni nu le poate garanta veşnica lor apariţie. Presa scrisă din România merge prost – din diverse motive. Dacă vrem să mai apară ziare şi reviste şi mîine (fie ele tipărite sau online), trebuie să fim dispuşi să plătim pentru ele. Altfel dispar. 

P.S.: În primul weekend de după introducerea abonamentului digital, am numărat aproape 200 de abonamente. Nu ştim dacă sînt multe sau puţine. Judecaţi dvs.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.