Top 500 şi ceva

Publicat în Dilema Veche nr. 339 din 12 - 18 august 2010
Franța, sora mijlocie jpeg

În plină vară – cînd, se spune, nimeni n-are chef şi răbdare pentru subiecte serioase – se discută, totuşi, despre universităţi. 

Societatea Academică din România a dat publicităţii „Topul Integrităţii Universităţilor“. Începută în 2007, această serie de evaluări a universităţilor publice are în vedere patru criterii: 1) transparenţă şi corectitudine administrativă; 2) corectitudine academică; 3) calitatea guvernanţei; 4) management financiar. Raportul (care poate fi citit pe site-ul SAR) înregistrează unele progrese faţă de anul trecut, dar consemnează şi problemele (cam aceleaşi): răspîndirea cronică a plagiatului (rămas adesea nesancţionat) printre profesori şi studenţi, lipsa de transparenţă în privinţa posturilor scoase la concurs, politizarea în numirea şefilor de instituţii, centralizarea deciziilor şi altele. Sînt date şi cîteva exemple de „familii universitare“ – rectori sau decani în al căror mandat au fost angajaţi la universităţi fii, fiice, gineri, nurori etc. Constat, în treacăt, că presa mainstream a preluat din acest raport doar „ideea de top“ (căci, se ştie, topurile „vînd“ bine) şi tema „familiilor universitare“, făcînd cîteva ştiri din ea, dar cu un aer senzaţional „în sine“. Şi atît. 

E adevărat, pe de altă parte, că acest raport nu este – şi nici nu şi-a propus să fie – unul despre calitatea învăţămîntului universitar, ci doar despre aspectele etice şi despre buna sa funcţionare. Acestea sînt, fără îndoială, importante într-un sistem tot mai greoi şi birocratizat, în care plagiatul „se lasă cu scandal“ doar cînd e vorba de vreun personaj politic care ţine neapărat să fie şi prof. dr. (în rest, se „acoperă“ cumva...), în care „cărţile de CV“ (adică nişte simple compilaţii şi alăturări de citate din lucrările altora) au devenit o practică largă, în care felul cum se cheltuiesc banii publici rămîne adesea total misterios ş.a.m.d. Totuşi, dacă în privinţa transparenţei, de pildă, lucrurile se pot remedia (inclusiv prin presiunea exercitată de astfel de rapoarte, care le cer rectorilor să pună pe site informaţiile de interes public), calitatea educaţiei universitare e mai greu de îmbunătăţit. Aici stăm din ce în ce mai prost, iar ameliorarea procedurilor administrative ori aplicarea principiilor bunei guvernanţe nu pot decît să ofere un punct de plecare pentru un învăţămînt superior de performanţă. Or, pe acest plan s-a pierdut mult şi se va recupera, mă tem, foarte greu sau deloc. 

Una dintre obsesiile ultimilor ani (pe care presa o relansează din cînd în cînd) este „de ce nici o universitate românească nu e în Top 500?“. Tot topurile, aşadar... Sînt mai multe pe plan mondial, dar în toate unul dintre criteriile importante (dacă nu chiar cel mai important) îl constituite cercetarea ştiinţifică şi prezenţa universitarilor în baze de date şi publicaţii internaţionale. Aici stăm în continuare prost (deşi, chiar şi raportul SAR spune că e totuşi mai binişor ca anul trecut). O foarte bună (dar nemiloasă) analiză a prezenţelor româneşti în baza de date Thomson Reuters (cunoscută pe scurt ca ISI) a realizat Liviu Ornea (profesor la Facultatea de Matematică) în Observator cultural (nr. 536, 6 august 2010). În multe domenii, contribuţia românească reprezintă sub o miime din total, altele (dreptul, sociologia, economia) sînt ca şi absente. Chiar şi un domeniu cu care ne mîndrim, precum matematica, este, în opinia lui Liviu Ornea, în declin (deşi, în comparaţie cu altele, are o prezenţă mult mai consistentă în ISI): „Fapt e că, deja în generaţia mea şi în cele alăturate, cei mai buni, inclusiv olimpicii generaţiei, au plecat pînă prin ’92-’93. Cei care am rămas sîntem, fără discuţie, liga a doua. Unii ne-am salvat, cît de cît, publicăm la un nivel decent“. Cei care s-au salvat însă au făcut-o nu graţie sistemului, ci pe cont propriu sau chiar „împotriva“ sistemului. Studenţii buni pleacă pe capete şi doctoranzii rămaşi sînt tot mai slabi. „Cu ce să-i ţii aici?“ – se întreabă retoric profesorul Liviu Ornea. 

Întrebarea poate fi extinsă şi către alte domenii. Doctoratul e în bună parte compromis. S-au dat şi se dau încă doctorate pe bandă rulantă. De la deputaţi şi înalţi funcţionari publici pînă la profesori de provincie, sînt destui care îşi dau doctoratul (mai ales în domeniile umaniste) „de-un capriţ, de-un pamplezir“ – ca să-şi îmbunătăţească imaginea despre sine sau ca să ia un spor de 15% la leafă. Tezele lor nu sînt cu adevărat lucrări de cercetare, ci un fel de „sinteze“, mai mult sau mai puţin izbutite, din ce au scris alţii. Faţă de ei, un tînăr cercetător care vrea să facă performanţă şi care ştie că la universităţile serioase din lume pentru o teză de doctorat munceşti serios (dar eşti şi luat în serios!) se simte ridicol. Şi – evident – pleacă. Fondurile pentru cercetare sînt puţine, dar problema cea mare e că ele sînt privite – de guvernanţi, de administratori, ba chiar şi de mediul de afaceri privat – mai degrabă ca o cheltuială, decît ca o investiţie. Cît despre cercetări finanţate de companii private, aşa cum se întîmplă în lumea dezvoltată, ele sînt o floare rară pe la noi: puţine universităţi au astfel de contracte (ca să nu mai vorbim că, şi dintre acestea, majoritatea sînt finanţate de multinaţionale, nu de companii româneşti). 

Aşa încît nu intrarea în vreun top internaţional ar trebui să ne preocupe. Asta se va întîmpla, probabil, şi nu peste mult timp (căci se lucrează intens la asta...): vor vui ziarele că, în sfîrşit, avem şi noi o universitate în primele 500. Dar va fi mai degrabă un „accident“: ansamblul mediului universitar românesc va continua să fie mediocru. Şi în declin.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucraina, „un stat mafiot și corupt care ne-a păcălit pe toți”. Un fost consilier al lui Boris Johnson se dezlănțuie
Fostul membru al Guvernului britanic Dominic Cummings a criticat joi sprijinul acordat de Occident Ucrainei, relatează Politico.
image
De ce doi ofițeri ruși nu l-au salutat pe Putin la parada de Ziua Victoriei VIDEO
Doi ofițeri militari ruși nu l-au salutat joi pe președintele rus Vladimir Putin în timpul paradei anuale pentru Ziua Victoriei, o sărbătoare anuală care marchează înfrângerea sovietică în fața Germaniei naziste în cel de-al Doilea Război Mondial.
image
Pelerinaj la bisericuța care se deschide o dată pe an. „Apa din fântâna de la Smeeni a vindecat și orbi“ VIDEO
În fiecare an, de Izvorul Tămăduirii, în vinerea din Săptămâna Luminată, credincioşii se strâng la locurile cu apă vindecătoare. În Bărăganul din Buzău, acest loc, considerat sfânt, este în comuna Smeeni.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a