Am fi putut încerca să ne salvăm „prin noi înşine“. Dar e limpede că în lumea de azi, a pieţei comunitare, a „globalizării“, a Internetului, performanţa solitară e o utopie. În plus, cînd spunem „noi înşine“, invocăm o realitate care a devenit vagă şi sărăcăcioasă. Sîntem năpădiţi de inerţii, diletantisme, confuzii şi dezordini greu de transformat, peste noapte, în capital al reconstrucţiei.
Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri
Supravieţuire vs integrare
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
ingaduinta vicioasa
adăugat de adrianrusu la data de 08 Decembrie 2011 06:12:48
Pai gata, ne-am pricopsit! Exista cineva care e gata sa ne supravegheze si sa ne corecteze eroarea. Ne tolereaza ce ne tolereaza si daca cumva confundam ingaduinta cu toleranta, ne- o trage, prin surprindere, cand suntem distrati. Se intreba, in numarul trecut, Christian Chivu ce e adevarul ...pai, frate, s-a gasit! Ce ne mai invartim, ce ne mai frecam, STIM!. Adevarul este cand ai dreptate.
POTI FI INGADUITOR CU UN BASIST ?
adăugat de adriancosmescu la data de 08 Decembrie 2011 12:12:03
O pecingine canceroasă s-a întins încetul cu încetul şi a cuprins întreaga Romanie: Îngăduinţa. La prima vedere pare a fi o calitate ce nu trebuie să lipsească aceluia care se doreşte cuprins de valorile morale. În realitate este un viciu, şi, în egală măsură, un avatar care transformă viitorul într-un coşmar. Toate nenorocirile pe care le-a suportat sărmana noastră omenire s-au datorat îngăduinţei. La nici una dintre speciile cu care împărţim universul, îngăduinţa nu funcţionează, nu este cunoscută. Am făcut o mândrie din a cultiva îngăduinţa, am educat generaţii după generaţii să devină îngăduitoare, lăsând slăbiciunea să cuprindă specia. Am confundat mereu îngăduinţa cu toleranţa, şi n-am ţinut cont că atunci când ceva este tolerat, eşti mereu atent la evoluţia acelui lucru, acelui fenomen, gata oricând să corectezi eroarea. Îngăduinţa este mereu deplină, şi întotdeauna, fără excepţie, fără abatere a fost folosită împotriva celui care o practică. Pentru că, îngăduinţa nu este o calitate, este o slăbiciune, iar cei slabi pier întotdeauna. Din nefericire, cel care, îngăduitor, vrea să-şi dovedească ceva sieşi, îşi revarsă acţiunea supra cuiva cu toate că ştie că lucrul acela nu trebuie făcut sub nici o formă. Iar efectul îngăduinţei se va întoarce întotdeauna asupra lui şi-l va ucide. Da, da, îngăduinţa este un viciu mortal, manipulat cu abilitate şi străşnicie de cei care-i cunosc efectul, care ştiu cât de deplină e neputinţa pe care o cultivă.
Micul meu dar profetic?
adăugat de ozone la data de 06 Decembrie 2011 11:12:48
Despre ce profetie e vorba? Aceea de a afirma (acum 14 ani) ca Grecia functioneaza si fara societate civila? Sau aceea de a-l cita pe diplomatul care amintea de esecul integrarii? Fac si eu o profetie: peste cateva saptamani o sa mai scotoceasca si alti autori prin arhiva proprie si iar o sa inceapa republicarea vechilor articole de acum zz de ani. Asa fac oare si marile reviste de cultura din occident? Au nu merita prezentul putintica consideratiune? Imi pare rau, nu pot sa schimb canalul, continui sa citesc aceasta revista, insa uneori ma simt tras pe sfoara. Fara sa fiu profetic: e si acesta tot un esec al integrarii?
supravietuire integrare
adăugat de bc la data de 06 Decembrie 2011 12:12:07
toate bune si frumoase. europa ne vrea. dar numai ca piata lor de desfacere. nu se stia la acea vreme ca pretul intrarii in ue este privatizarea petrom -perla coroanei- marca cvt. azi stim. privatizare a creat peste 1 mil de someri. nu e vina omv. e a cozilor de topor care au incasat comisioane grase. astia sunt reprezentanti de marca ai psd. asa dar cine mai poate crede in psd. oricum cel putin 1 mil de someri la care se adauga unii membri ai familiilor lor nu-i vor vota. asta e pietroiul legat de gatul usl. nu-i vad bine. nici nu vreau sa aiva parte.
...
adăugat de corcoos la data de 04 Decembrie 2011 07:12:23
Stiam ca nu mai trebuie sa citesc ziare, imi dau arsuri la stomac. Ce ma deranjeaza cel mai mult in aceasta salata de varza este aerul de snobism ce transpare din ea. De homofobie, prin tararea homosexualitatii in derizoriu, sau de pornirea atavica contra cainilor nu mai are sens sa mai scriu. Tin, vorba aceea, de ce-i "politically correct" pe aceste meleaguri.
Oare ne referim la acelasi articol?
adăugat de marinela2011 la data de 04 Decembrie 2011 05:12:44
'Nu spun că cei care ridică atît de sus ştacheta n-au, în principiu, dreptate. O ţară modernă, civilizată, demnă de familia bună a Europei trebuie să suspende reclamele pentru ţigări, să respecte dreptul la diferenţa religioasă, etnică şi sexuală, ca să nu mai vorbim de drepturile omului, ale minorităţilor, ale femeilor. Evident. Trebuie să ajungem cît mai aproape de acest orizont şi cît mai repede. Dar cu ce combustibil? În ce ritm? Şi, mai ales, în ce ordine? Cîte „priorităţi“ ne putem asuma deodată?'
Cam cite sensuri ar putea avea acest paragraf?
Oricit ar putea fi suspectat de “subtilitate” dl. Plesu si oricit ar fi considerat de destoinic in a intergra in ceea ce scrie intelesuri ascunse intr-un mod fin si pervers, de data asta nu cred ca e cazul. Ceea ce spune textul mi se pare a fi ca “baba”, cind ii e foame, tinde mai curind intii sa-si umple cosnita cu de-ale gurii inaite de a se preocupa de obiectele de “lux”, cum ar fi grija fata de aproape fie el homosexual, minoritate etnica sau religioasa, femei sau ciinii de pe strazi. Abia dupa ce a stat la masa si, de ce nu, a fumat poate si o tigara, o “baba” de la noi sau de aiurea a putut avea mintea destul de limpede si, eventual, inclinatia de a se preocupa si de altceva de pe lista de prioritati.
Chiar si in tarile “super-civilizate” homosexualii nu au fost recunoscuti legal drept oameni cu drepturi egale cu restul semenilor lor, dupa ce secole si chiar milenii de-a rindul au fost prigoniti si considerati drept “anormali” sau “pacatosi”, decit relativ recent, iar acordarea acestor drepturi nu se bucura de consens nici in cadrul unei aceleasi tari, darmite la nivel global:
“The federal government does not recognize same-sex marriage in the United States, but such marriages are recognized by some individual states. The lack of federal recognition was codified in 1996 by the Defense of Marriage Act, before Massachusetts became the first state to grant marriage licenses to same-sex couples in 2004. Such licenses are granted by six states: Connecticut, Iowa, Massachusetts, New Hampshire, New York, Vermont, plus Washington, D.C. and Oregon's Coquille and Washington state's Suquamish Indian tribes. Same-sex marriages could be legally performed in California between June 16, 2008, and November 4, 2008, after which voters passed Proposition 8 prohibiting same-sex marriages. Maryland recognizes same-sex marriages but does not grant marriage licenses to same-sex couples.[1][2] The legalization of same-sex marriage has been driven by court rulings and legislative action, rather than voter referendums.[3]
As of June 2011[update], 12 states prohibit same-sex marriage via statute and 29 via the state's constitution.”
http://en.wikipedia.org/wiki/Same-sex_marriage_in_the_United_States
Din 50 de State plus districtul Washington D.C., 41 de state interzic casatoriile intre persoane de acelasi sex. Nu ca asta ar fi un “capat de tara” pentru homosexuali cum nu este nici pentru restul populatiei, ca alegere de a se casatori sau nu. Dar daca li se interzice casatoria (cu acte-n regula), atunci decurge faptul ca nu au aceleasi drepturi cu restul lumii si nici beneficiile si obligatiile conferite de acest statut. Deci, ce doream sa spun este ca si America a stat pe ginduri citeva secole pina a inceput sa se gindeasca si la problema asta, caci the “founding fathers” au avut probleme mult mai stringente de rezolvat cind au pus piciorul pe noul continent. Acesta este doar un exemplu al meu pentru a ilustra ideea ce se desprinde din articolul d-lui Plesu din numarul curent al “Dilemei”.
Ce sa fac, eu asa citesc textul si asa inteleg lucrurile.
Oare gresesc?
Numai bine,
Marinela Matei
SUA tara supercivilizata? in ce univers?
adăugat de andreea697850 la data de 09 Decembrie 2011 04:12:38
Toata lumea stie ca in SUA lipsa de protectie a drepturilor omului e o problema foarte serioasa si ca foarte multe persoane sufera din cauza asta. Maine, poimaine va trece prin Congress o lege care va permite armatei sa aresteze pe oricine oricand oriunde si sa-i tina in arest pe durata indefinita fara ca persoana arestata sa aiba dreptul sa consulte un avocat. Legea a avut deja sprijinul unei majoritati solide in Senat, se asteapta sa treaca si prin Congress. Ce sa mai zic de faptul ca SUA, China, Iran si inca vreo 4-5 state islamice sunt singurele state care inca practica pedeapsa cu moartea (in supercivilizata SUA pana si minorii pot sa fie condamnati la moarte). Asta ti se pare tie ca e o tara 'supercivilizata'? Mie nu mi se pare.
Hai sa nu ne mintim frumos ca avem probleme prea 'importante'. Din rezolvarea caror probleme ne-ar impiedica a recunoaste ca semenii nostrii sunt egalii nostri si a face eforturi reale pentru a cladi o democratie adevarata? Atat de multi oameni sufera in fiecare zi pentru ca semenii lor plini de privilegii le spun ca suferinta lor e un 'lux'. Chiar asa, cum indraznesc minoritatile etnice sa sufere atunci cand noi, majoritatea, ii asuprim? Cum de ei nu inteleg ca privilegiile noastre ne sunt necesare, dar suferinta lor e o alegere si un 'lux'?
Cred ca nu m-ati inteles
adăugat de marinela2011 la data de 09 Decembrie 2011 03:12:36
Cind am pus "super-civilizata" in ghilimele, sau am spus ca asa este considerata America in general, cred ca am spus tot. Nu rezulta de nicaieri ca eu consider America o tara super-civilizata. Stiu si eu ce a facut bun si ce mai are de facut aceasta tara pentru a merita apelul acesta, super-civilizata, fara ghilimele si ne-peiorativ.
Cit despre faptul ca nimic nu ne impiedica "a recunoaste ca semenii nostri sunt egalii nostri" eu sint perfect de acord. Pe mine nu ma impiedica chiar nimic. Vorbeam insa de tari si guvernanti care nu pot face sau schimba legislatiile cit ai clipi din ochi. Si asta cu atit mai mult cu cit intr-o democratie trebuie sa se tina cont si de marea masa a populatiei care are pareri diferite despre egalitatea intre semeni.
Cam asta spusesem, dar poate nu a rezultat destul de clar.
...
adăugat de corcoos la data de 05 Decembrie 2011 11:12:40
Stiti ce, nici nu mai stiu. Abia acum am observat ca dl. Plesu a scris acest articol acum 14 ani. Totusi in privinta homofobiei autorului, imi mentin punctul de vedere din moment ce punea pe acelasi plan, sau isi imagina ca occidentalii puneau pe acelasi plan drepturile homosexualilor cu propaganda antitabacica.
Ma scuzati, insist totusi
adăugat de marinela2011 la data de 06 Decembrie 2011 02:12:52
Pentru ca m-am referit in exemplul meu la o tara super-civilizata cum este considerata America, iata ca nici acolo legile care guverneaza propaganda antitabagica nu au intrat in efect decit dupa 1970:
"In April 1970, Congress passed the Public Health Cigarette Smoking Act banning the advertising of cigarettes on television and radio starting on January 2, 1971. [2] The Virginia Slims brand was the last commercial shown, with "a 60-second revue from flapper to Female Lib", shown at 11:59 p.m. on January 1 during a break on The Tonight Show.[39] Smokeless tobacco ads, on the other hand, remained on the air until a ban took effect on August 28, 1986.[40] Recently, even further restrictions took effect under the newly enacted Family Smoking Prevention and Tobacco Control Act. Effective June 22, 2010, the new regulations prohibit tobacco companies from sponsoring sports, music, and other cultural events. Also, tobacco companies can no longer display their logos or advertise their products on T-shirts, hats, or other apparel. Eventually, the law is planned to require almost all tobacco advertisements to consist of black text on a white background, but the constitutionality of that requirement has come under scrutiny.["
http://en.wikipedia.org/wiki/Tobacco_advertising
Departe de mine intentia de a forta pe cineva sa inteleaga ceva intr-un fel sau altul. Conform felului cum interpretati dvs., si eu as putea fi interpretata ca homofobica sau anti minoritati de tot felul pentru ca am enumerat in aceeasi propozitie pe homosexuali, minoritati, femei si ciinii de pe strazi: "grija fata de aproape fie el homosexual, minoritate etnica sau religioasa, femei sau ciinii de pe strazi"(am ajuns sa ma autocitez!!!).
Va spun cu mina pe inima ca eu nu sint contra nici uneia din categoriile enumerate mai sus. Ba din contra. Ma gindesc ca tot asa, nici in cazul d-lui Plesu, nu rezulta din acest articol ca ar fi homofobic. Pe de alta parte, sa zicem ca cineva, dl. Plesu, de exemplu ar fi intr-adevar homofobic si asta o stiti din alte surse decit articolul de fata. Chiar si asa, a fi homofob nu este interzis de lege, cum nu este nici a fi antisemit. In tarile civilizate, este drept ca este interzisa propagarea urei de rasa sau de gender si sint perfect de acord cu asta. Nu sint insa de acord cu a forta opiniile si gindurile oamenilor intr-un calapod politic corect. O gramada de lume este homofobica fie din lipsa de informatie adecvata, fie din limite personale de intelegere pentru semenii lor de un fel sau altul. Este regretabil, intr-adevar, dar nu este interzis. In timp, si eu am speranta ca vom trai intr-o lume asa cum si-a imaginat-o John Lennon:
"Imagine there's no countries
It isn't hard to do
Nothing to kill or die for
And no religion too
Imagine all the people
Living life in peace... "
Numai bine va doresc,
Marinela Matei
Si inca ceva
adăugat de marinela2011 la data de 07 Decembrie 2011 03:12:37
Spuneti ca initial, cind ati citit articolul, nici nu ati observat ca era scris acum 14 ani. Stiti de ce?
Va raspunde chiar domnul Plesu:
"Am descoperit, în arhiva proprie, un text de acum 14 ani şi mă mir eu însumi de paradoxala lui actualitate. "
Nu mai am nimic de adaugat.
Se ia un excelent istoric de
adăugat de ovid la data de 03 Decembrie 2011 01:12:34
Se ia un excelent istoric de arta si al ideilor, se pune in functia specialist in psiho-pedagogie, de sociolog, economist si politolog si rezulta acest articol. Cat despre umanizarea capitalismului, nu exista asa proces dupa cum arata, nu atat criza, cat discrepanta crescanda intre clasa bogatiolor si cea a saracilor si cinismul bancherilor si al companiilor.
ex - http://documentare.digitalarena.ro/povestea-lucrurilor-povestea-apei-imb...
Ca politician cu putere reala ar fi foarte bun pentru ca stie sa angajeze experti si sa modereze si sa ia decizii bune.
1997
adăugat de marinela2011 la data de 03 Decembrie 2011 12:12:15
Marturisesc ca de cele mai multe ori pot anticipa destul de corect si volumul si chiar "fondul" preponderent ale comentariilor si reactiilor generate de articolele d-lui Plesu. Saptamina trecuta m-am asteptat la o baie de ..."cerneala" si intr-adevar, puhoaie de comentarii (50 pina acum si numaratoarea continua, cred) s-au inghesuit aici, in subterana pe tema pacatelor intelectualilor de vaza de ieri si de azi.
De data asta insa...este destul de greu de prevazut. Greu de prevazut numarul comentariilor si tonul si fondul lor desi, de-acuma m-am obisnuit cu faptul ca de regula, domnul Plesu poate stirni controverse aprinse si daca ar afirma ca azi e vineri sau ca iarna de obicei ninge si pe la noi. Iubit sau nu, admirat sau hulit, acuzat de toate pacatele lumii sau pus pe un piedestal, ca vrem sau nu, dl. Plesu, se pare, nu lasa mai pe nimeni chiar indiferent. Asta este realitatea atit "deasupra" cit si in catacombe pe aici si cred ca asta irita cel mai mult pe unul sau pe altul. Si dl. Plesu pare ca face asta, a stirni pasiuni de toate culorile si de toate naturile, fara urma de intentie sau de program, doar prin faptul ca pur si simplu exista. Eu, in ciuda glumelor si-a declaratiilor "trasnite" de tot felul pe care le mai fac, nu il cunosc personal ci doar din scris. Ceea ce ma uimeste de fiecare data, cu fiecare articol publicat aici sau aiurea, este candoarea si perseverenta de a fi mereu, imperturbabil, doar el insusi. Pai cum sa nu-l iubesti?!
Cit despre subiectul abordat in numarul curent nu am prea mult ce comenta. In '97 de craciun revenisem in tara pentru o vizita de-o luna dupa o absenta de 11 ani. Ca atare nu sint in masura sa judec starea Romaniei in 1997 decit prin prisma aburita si incetosata a ochilor de atunci care vedeau pina si ciinii de pe strazi drept prietenosi iar Bucurestiul decorat de sarbatoare incomparabil mai frumos si impresionant decit New York-ul si Parisul la un loc. Deci nu pot fi absolut deloc obiectiva iar articolul d-lui Plesu invita la o reflectie onesta si lucida si la o introspectie colectiva spre a evalua unde eram si unde am ajuns si daca tot efortul n-a fost in zadar.
"Ni se cere să găsim reţeta unei echivalenţe imposibile: aceea dintre „societate săracă“ şi „societate civilă“. Ni se cere să mîncăm praz şi să mirosim a trandafiri. » scria dl. Plesu in 1997 de parca ar fi scris-o ieri.
P.S.
"To Sir with love",
Marinela Matei
CONSECVENŢI CU NOI ÎNŞINE
adăugat de petreg la data de 02 Decembrie 2011 10:12:01
Asta-i calea, ce sǎ ne mai complicǎm. Curat tautologicǎ !
Pǎi dacǎ trecut-au paişpe ani şi predicţia fuse bunǎ, şi-ntre timp noi tot acolo sîntem, ce sǎ ne mai tot frǎmîntǎm degeaba.
Avem şi blagoslovirea maestrului, ce ne-o mai trebui altceva, zǎu cǎ nu ştiu .
Vǎzînd şi fǎcînd, cǎ n-o fi bai.
Am vǎzut noi şi mai rele : tǎtari, turci, ruşi, regi, legionari,sovietici, comunism şi tot aici sîntem : egali nouǎ înşine.
Trecut-au nǎvǎliri, dezastre, inundaţii, rǎzboaie, cutremure, prǎpǎd : noi am rǎmas, noi.
Ei cu-ale lor, noi cu-ale noastre.
S-o luǎm domol şi neaoşeşte, ştim noi înşine mai bine cum sîntem noi în sinele nostru.
Dacǎ stai un pic şi te scarpini în chelie pe sub şapcǎ, nici nu-i aşa de paradoxalǎ chestia asta, noi am rǎmas ce sîntem, n-am trǎdat spiritul neamului, n-am deviat de la codul genetic, am rǎmas ‘’noi înşine’’.
Noi sîntem noi. De ce sǎ ne fie ruşine ?
Avem personalitate şi caracter, imediat recunoşti un român din 27, ce-i ruşine ?
Şi-apoi evoluţia trebuie sǎ se facǎ de la sine, nu prin salturi, poţi sǎ-ţi rupi picioru’,gîtu’,capu’.
‘’Nu mǎ-mpinge c-ameţesc ! Hîc ! ‘’
Unde tot alergi aşa, dacǎ nu ţi-e dat, tot degeaba.
Ce-mi plac mie chestiile astea cu trimiteri şugubeţe, pe ocolite, prin cercuri concentrice,
Domne-avem damf, nu glumǎ ! Mare pişicher ! Ce ştofǎ sic!
Paradoxul pentru mine e cǎ textul e tot ǎla de acum 14 ani.
Spiritul neschimbat. Pofta aşijderea. Poezia-i la locul ei, la loc de cinste.
Mîndria-i la întîlnire. Poţi sǎ negi ?!? Are dreptate bibicu ! Consecvent !
Nici cel mai mic ‘’hei-rup’’. Nici cel mai mic ‘’sǎ ne suflecǎm mînecile !’’
Paradoxul pentru mine e tocmai,cum sǎ-i zic, sintagma asta : “noi înşine”.
Pǎi dacǎ n-am fi “noi”, ce-am fi ? Hai c-am plesnit-o-n pleonasme !
Nu e domne nici un paradox aici, glumesc! urmǎ de dilemǎ !
Aş mai zice eu ceva dar se vor supǎra cîţiva,
“noi” nici nu sîntem, habar n-avem ce-i aia,
cu ce se mǎnîncǎ, cu ce se hrǎneşte, la ce e bun,
la ce serveşte, la ce ajutǎ, la ce foloseşte., etc.
HABAR N-AVEM CINE SÎNTEM !
( Hai, cǎ-i bunǎ, aşa de-o micǎ polemicǎ.)
La mai mare, cǎ e tare!
Da' ce-i aia "ţară civilizată"?
adăugat de calugarul la data de 02 Decembrie 2011 09:12:53
Tot auzim această expresie: ţară civilizată; dar ce se ascunde în spatele ei? Cine poate defini ce-i aia o ţară civilizată? Sînt sigur că dacă încercăm să definim acest concept, vom sfârşi ca toti iubitorii de fotbal care isi dau cu parerea cine ar fi fotbalistul cel mai bun pentru natională, fiecare având propria lui echipă în minte. Domnule, e greu să defineşti o ţară civilizată. Ce-i aia? Pă, în primul rând, majoritatea oamenilor işi doreşte o ţară civilizată care să le satisfacă poftele lor proprii. Ce înseamnă pentru mine o ţară civilizată, altuia i s-ar putea părea o adevărată năpastă. Ca la medicamente: ce mă poate vindeca pe mine, îl poate omorâ pe altul, şi tot aşa. Eu l-aş invita pe domnul Pleşu să ne definească, după opinia d-lui, acest concept de ţară civilizată. Aşa, din editorialele d-lui, nu prea poţi înţelege. Eu aş vedea o ţară civilizată acea ţară în care ghenele de gunoi să nu miroasă, reciclarea gunoaielor să fie o afacere mai mult decât normală; firească; o ţară în care oamenii să nu miroasă a transpiraţie în metrou, autobuze, tramvaie; o ţară în care cetăţenilor să le pese de cei de lângă ei; o ţară în care şcoala să fie o activitate serioasă, o ţară în care bordurile să fie ieftine, drepte, iar iarba deasă, bine tunsă şi neapărată de tăbliţe şi indicatoare de interdicţie, ci de comportamentul cetăţenilor; o ţară în care munca şi politica să fie nişte activităţi serioase în care specialiştii recunoscuţi şi încurajaţi fără nici o oprelişte de a ocupa locurile care li se cuvin; etc., etc. Vedeţi? Până la urmă, o ţară civilizată este acea ţară în care doresc să mă simt eu bine. Din nenorocire, eu sănt convins însă că o astfel de ţară nu există pe această planetă. Domnul Pleşu face referire o la ţară pe care o visează dumnealui. O să-mi spuneţi că, totuşi, o ţară civilizată poate fi definită prin nişte criterii care fac apel la bunul simţ, şi că în mare, o ţară civilizată poate avea o serie de caracteristici universal acceptate. Se poate, însă, o astfel de ţară tot nu există pe această planetă, ci doar mici suprafeţe delimitate geografic în care trăiesc nişte norocoşi faţă de care ceilalţi nutresc sentimente de gelozie, sau de lehamite. În rest, eu tot aştept de la domnul profesor un răspuns pentru domnul Constantin Barbu referitor la plagiatul de are se face vinovat. Se poate?
Intr-o tara civilizata o acuzatie nu e totuna cu o vina
adăugat de marinela2011 la data de 04 Decembrie 2011 06:12:41
Motivul pentru care raspund acum direct comentariului dvs. este acela de a face niste observatii de bun simt si logice, zic eu, dar fara pretentii “stiintifice” in materie de legi sau plagiat.
Deci vreti raspuns la aceasta intrebare:
"În rest, eu tot aştept de la domnul profesor un răspuns pentru domnul Constantin Barbu referitor la plagiatul de are se face vinovat. Se poate?"
Dumneavostra doriti un raspuns de la domnul Plesu “pentru domnul Constantin Barbu”. Eu va raspund numai si exclusiv in numele meu, conform intelegerii mele asupra chestiunii pe care in mod insistent o puneti pe "tapet". Din ce motive dl. Plesu nu va raspunde la intrebare, nu stiu si deci nu as putea sa spun. Eu nu il cunosc personal si nu ma erijez in avocatul dumnealui. Sint, ca si atitia altii o trecatoare pe aici care se bucura de a citi revista si de a comenta cind doreste sa o faca. Atit.
Eu nu am vazut pe aici, la subsol, nici o interventie si nici un raspuns, vreodata, din partea autorilor articolelor pe care le comentam. "Dilema" fiind o revista independenta, autorii au libertatea de a-si exprima parerile in articolele lor iar noi, comentatorii, avem drepturile conferite de aceasta publicatie, asa cum e normal sa fie, ca nu e revista mea, a ta, a lui. Este a colectivului care a infiintat-o iar cei de la cirma ei au tot dreptul sa monitorizeze ce se publica in ea pe hirtie sau online. Nu este numai un drept legal, este si de bun simt. Aceasta revista, dorindu-se a fi o publicatie culturala de o anume tinuta intelectuala pe care o apreciem, cred, cu totii, nu se va cobori, sper, niciodata la a incuraja interferenta directa, aici la subsol, sau chiar in varianta tiparita, a autorilor cu cititorii lor. In caz contrar, am asista la certuri si gilceve ca in piata despre orice ni se nazare noua sa-i intrebam sau sa ii acuzam pe cei dintii si in scurt timp “Dilema” ar deveni un tabloid mizerabil si amarnic. Si ca sa ce? Ca sa aflam, eventual, raspunsul pe care il solicitati in numele acestui profesor Barbu?
Folositi cam usor si fara griji expresii ca "plagiatul de care se face vinovat".
Plagiatul acesta, ca si atitea altele, este doar o acuzatie a cuiva, O acuzatie nu reprezinta un fapt real, o vina. Pentru a deveni fapt si a indreptati consecinte ce decurg din lege, o acuzatie trebuie actionata intr-un locas al legii si trebuie sustinuta cu dovezi. Pina la a fi stabilita de lege vina in chestiune, si de orice natura ar fi ea, aceasta nu exista decit in imaginatia dvs. sau a cui o vrea. Orice acuzat din punctul de vedere al legii (singurul legitim si capabil de a stabili o vina a cuiva) este considerat nevinovat pina la stabilirea verdictului dat de judecator sau jurii. Asta este situatia si alta nu e chiar si in Romania ca doar aici nu domneste legea junglei.
Eu cam atit am avut de spus si multumesc daca m-ati urmarit pina la capat.
Numai bine,
Marinela Matei