Sînt pline ziarele și emisiunile de televiziune de „știri-bombă“, „răsturnări de situație“ revelatoare, „dezvăluiri“ radicale, „analize“ subtile, scenarii, mărturisiri „cutremurătoare“ etc. S-ar zice că „transparența“ a atins cote unice: sîntem orbiți de atîta lumină, asfixiați de atîta informație, eliberați de povara dubiilor, a subteranelor indescifrabile, a „secretului“ pecetluit pe veci. Știm tot. Eu, unul, mă declar, totuși, mai neștiutor ca niciodată. Pot, la o adică, să am unele „convingeri“, să presupun cîte ceva, să tatonez, timid, într-o direcție sau alta. Dar certitudini nu pot să (mai) am. Mi se pare, mai degrabă, că tot ce mi se spune îmi amplifică ignoranța în loc să o dizolve sau, măcar, să o diminueze. În fapt, dezvăluirile voalează, „comunicarea“ torențială mă amuțește, „știrile-bombă“ nu fac să explodeze nebuloasa contextuală, cu obscurele ei conspirații indescifrabile, ci îmi dinamitează mie creierii, mă lasă lat dinaintea unui morman de ipoteze care nu prea țin laolaltă. Simt instalîndu-se, tot mai confortabil, în măruntaiele mele, „dilemele“ cetățeanului turmentat…

Carevasăzică: există sau nu „statul paralel“? E totuna cu „încrengătura“ Coldea – Kövesi, respectiv SRI – DNA? Dl Ghiță cam asta sugerează. Dar atunci de ce era el, Ghiță, atît de prieten cu dl Coldea (concedii și chefuri comune etc.)? Și de ce petrecea cu dna Kövesi? De naiv ce era sau de „paralel“ ce era? Dar, pînă la urmă, cine e băiatul ăsta inconsistent, șmecherașul ăsta de doi bani, capabil, totuși, să facă din neantul propriu o „prezență“ mediatică ubicuă? La rîndul lui, dl Dragnea apare și dînsul ba ici, ba colo. Ba tranșînd porci cu băieții răi, ba victimă a malversațiunilor lor. E dl Dragnea „paralel“ cu dl Tăriceanu sau e pe aceeași linie cu el? Care linie? Linia patrioților sabotați (de sorosiști) sau linia unui stat paralel, paralel și cu statul propriu-zis, dar și cu ce cred unii că e „statul paralel“! În fond, cîte „state paralele“ există? Pînă la urmă, fiecare partid și fiecare politician echivalează statul paralel cu „dușmanul“. De curînd, a apărut și ideea (democratică?) potrivit căreia statul paralel e, pur și simplu, opoziția, care nu lasă guvernul să guverneze. Madam Firea declară că, între zidurile primăriei, un fel de stat paralel s-a constituit prin alianța consilierilor nepesediști împotriva marelui ei proiect de reinventare a Bucureștiului. Una peste alta, oriîncotro te uiți, vezi numai fascicule de linii paralele și nici un drum limpede și eficient. Ca să nu mai spun că e greu de înțeles cum se face că un partid de guvernămînt „susținut de popor“, un președinte al Camerei Deputaților uns (neglijent) cu toate unsorile și un președinte al Senatului care are aerul că înțelege tot (și încă ceva pe deasupra) nu sînt în stare să țină în frîu „statul paralel“, „forțele ostile“, sabotorii calificați, preocupați strict de năruirea patriei. Păi, dacă nu sînt în stare, să plece! Să lase pe alții la butoane. Sau poate, dacă actualul stat paralel e atît de viguros și performant, ar fi înțelept să facem o rocadă: să instalăm statul paralel la guvernare și să invităm statul propriu-zis la un stagiu de funcționalitate „paralelă“, ca să-și facă mîna, să-și lucreze nițeluș mușchii…

N-am loc să inventariez toate întrebările cărora li se dau, zilnic, puzderie de răspunsuri și nici o lămurire. În definitiv, „serviciile“ fac și treabă bună sau sînt fundamental vicioase? Sînt ele anti-PSD (drept care, între altele, stimulează și pilotează manifestațiile de stradă din ultimul an)? Sau, dimpotrivă, manipulează protestele, fie ca să le compromită (reușind, astfel, să consolideze imaginea guvernului), fie, mai rău, ca să le transforme în unelte inconștiente ale „străinilor“ care lucrează la dezmembrarea țării?

Mai sînt și alte „mărunțișuri“. Anchete prelungi nu reușesc să clarifice prompt împrejurări evidente (în principiu). E dl Tăriceanu vinovat de mărturie mincinoasă? E dl Dragnea implicat în afacerea „Tel Drum“ (și în altele, din Teleorman pînă-n Brazilia)? Dacă da, să ni se prezinte integral probele și domnii cu pricina să tragă consecințele faptelor lor. Dacă nu, să nu ne mai „distrăm“ la infinit cu suspiciuni și subînțelesuri. O altă întrebare (pe care nu o pun pentru prima dată) ar fi: de unde a avut dl Dragnea fonduri pentru a-și construi ditamai vila hollywoodiană în inima Alexandrei? Dar cu protocoalele astea zgomotos desecretizate cum e, de fapt? Sînt ele „scandaloase“, grave încălcări ale statului de drept (cum zic unii), sau sînt apă de ploaie, simple „aranjamente“ birocratice nesemnificative (cum zic alții)? Dl Băsescu crede că anticorupția e ceva bun sau că se cam exagerează? Dna Kövesi a fost sau nu la șprițuri cu Ghiță? Ș.a.m.d.

În general, scena politică și cea mediatică sînt rupte în două: de o parte unii care vorbesc incontinent, mult, agitat, confuzionist, de cealaltă parte unii care vorbesc mai puțin decît ar trebui (îi includ aici pe dl președinte Iohannis și pe dna Kövesi). Aflu tot felul de lucruri care nu mă interesează („mică istorie“, bîrfe de alcov, știri „rupătoare“, breaking, care nu rup nimic) și nu aflu nimic clarificator despre lucrurile importante care mă interesează. Mă umplu de invidie comentatori ca Ion Cristoiu, sau Alina Mungiu-Pippidi, care par să știe și să priceapă tot! Eu, din contra, sînt lemn! Cum spuneam: cetățeanul din mine e tot mai turmentat… 

P.S. La orizont, întrevăd un pic de speranță: (re)intrarea pe scenă a dlui Cioloș. Poate ne va livra un pic de normalitate. Sper să-și găsească echipa de care are nevoie.