Să ne imaginăm că vreun burtă-verde de la Primărie sau de la Consiliul Judeţean se duce la directorul Filarmonicii din oraşul X şi îi spune: „Păi, la ce vă trebuie atîtea viori în orchestră? Se poate cînta şi cu mai puţine, că am văzut io pe Taraf TV unii care cîntau frumos decît cu o vioară“; sau: „Ăla de la tobele alea mari a bătut în ele de 3 ori în 20 de minute în piesa aia muzicală la care m-aţi obligat să asist; deci se poate şi fără, că n-o să observe nimeni“.
Mircea VASILESCU | Europa dumitale
Statul, artiştii şi procentele
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
sau nu stim?
adăugat de andreivoicu la data de 06 August 2010 12:08:52
"Toată lumea ştie că aparatul de stat e supraîncărcat şi ineficient" Eu cred ca tocmai aici e problema, Stim ca e ineficient dar nu stim daca e supra sau subincarcat. Ca nimeni nu s-a gandit sa vada cati si ce oameni trebuie ca statul sa fie eficient. Si de-aia vine burta verde si decide ca sunt prea multi sau prea putini suflatori in trompeta.
Nu prea aveti dreptate.
adăugat de cristian.vultur la data de 02 August 2010 12:08:02
"Nu li se poate imputa artiştilor şi intelectualilor de azi faptul că guvernanţii sînt, în mare măsură, inculţi şi incapabili". Eu cred ca gresiti fundamental. Suntem in situatia de manelizare excesiva chiar datorita intelectualitatii si artistilor. Gustul pentru frumos se dezvolta in timp. Sa nu uitam ca imediat dupa revolutie, pentru o perioada semnificativa, a venit un vant de "libertate artistica" evident prost inteleasa manifestata in teatru (mai ales) dar si in film, care a dus la evaporarea efectiva a marii mase de consumatori. Ulterior s-a dat vina pe lipsa de bani a spectatorului dar de fapt, s-a creat o prapastie de netrecut. Nu este nevoie sa iesi in curul gol pe scena ca sa sugerezi nuditate. Nu vreau sa vad cum arata un actor de 50 de ani in fundul gol. Nu vreau sa vad o piesa de teatru care contine mai multe injuraturi/fraza decat discutia amicala dintre cei care sparg seminte in spatele blocului. Nu poti sa ti doi-trei ani la rand teatrul national cu piese in limba greaca veche, si sa te intrebi de ce sta lumea acasa. Aceasta nefericita "libertate de exprimare" a dus la manelizare, si pe cale de consecinta la panoplia de non-valori care ne conduc.
nici dumneavoastră...
adăugat de mirceavasilescu la data de 02 August 2010 02:08:59
Mă tem că şi dvs. vă înşelaţi. Nu cred că trebuie să dăm vina, otova, pe libertatea de exprimare. Şi nu cred că libertatea de exprimare e, de-a valma, "nefericită", cum spuneţi. Pot fi de acord că uneori libertatea de exprimare e prost înţeleasă, că unii abuzează de ea etc. Dar e - de departe - mai bine cu ea decît fără ea. Aţi vrea să ne întoarcem în comunism, cînd, ce-i drept, la teatre apăreau doar actori îmbrăcaţi? Pe atunci, indecenţa era însă de altă natură - ideologică...
Mai am o întrebare: pe ce vă bazaţi cînd spuneţi că "marea masă de consumatori s-a evaporat"? Cifrele arată că, la spectacolele bune, sălile de teatru sînt pline. Pline au fost şi la piesele "în limba greacă veche" despre care vorbiţi. Deci nu asta e problema.
Mircea Vasilescu
In mod sigur adevarul este gri si nu alb sau negru.
adăugat de cristian.vultur la data de 02 August 2010 03:08:22
Este preferabil ca libertatea ta sa nu intre in conflict cu libertatea altuia. Cunosc foarte multe cazuri in care oamenii s-au socat si nu au mai calcat pragul teatrului. In orice caz a fost o vreme in care s-a reusit indepartarea populatiei cu nivel intelectual mediu de fenomenul cultural. Aceasta masa, ca despre ea vorbeam s-a refugiat in ce a gasit si ce a putut intelege (de ex. manele). Aceasta masa este majoritara, si politic vorbind voteaza ce vedem ca se voteaza. In loc sa fie atrasa (pastrata) catre un fenomen cultural (in care era obisnuita sa se refugieze pe vremea comunistilor) a fost respinsa, explicandui-se printre ghilimele ca nu o duce capul sa inteleaga libertatea asa cum o intelege elita si ca nu are ce cauta in sala respectiva. Cand nu ai repere, este foarte complicat sa conduci, in viteza pe o sosea lata si s-ar putea s-o iei peste tot (inclusiv peste cadavrele altora).
In nici un caz nu ma gandeam la ingradirea libertatii de exprimare venita din alta parte decat din interior. Sa nu uitam ca fara autocenzura am redevenii animalele feroce care undeva sub multe straturi de educatie oricum suntem. La unii aceste straturi sunt mai putine, si cred eu sunt mai putine si din aceasta indepartare de cultura.
imaginaţia dumitale
adăugat de adriana.teodorescu0 la data de 31 Iulie 2010 04:07:52
Domnule Vasilescu,
cu tot respectul, trebuie să va corectez! Nu ne imaginăm, domnule, că vine burtă verde la directorul de filarmonică/teatru/muzeu! El chiar vine! Există! Are nume şi CNP. În schimb obedienţa, incompetenţa şi prostia unor directori de instituţii culturale, ajunşi ca şi ăilalţi în "foncţie", determină un exces de zel care rade mai mult decât (nu) cere blestemata de ordonanţă 63. Aşa că spun: care imaginaţie, dom'le??!!
citeva intrebari gata sa devina dileme
adăugat de Aurelia Ghircoiasu la data de 31 Iulie 2010 03:07:35
Ma bucur ca ati decis sa continuati dezbaterea despre drepturile artistilor azi, in patria noastra trista si plina de haz
Daca imi ingaduiti, citeva intrebari...gata sa deivna dileme:
1. unde situam, in tabloul foarte sugestiv pe care l-ati trasat si l-ati fundamentat pe invataturile lui conu Leonida (aveti dreptate, pricipial), pe aceia care prefera sa aiba si o slujba de la stat (mica, cu renumeratie vai de ea, dar sa fie acolo, pentru pensie si in caz de nevoie), si un job privat (mai bine platit, dar nesigur)? adaug ca acestia nu sunt neaparat artistii, nici intelectualii, dar - uneori sint si cei din urma in categoria respectiva.
2. dati impresia ca echivalati artistii cu intelectualii: asa sa fie? eu nu cred. Probabil ca nici dvs. Dar atunci, despre ce categorie e vorba: una profesionala (artistii, de la marii actori la - sa zicem - clovnul bilciului din provincia profunda), sau alta, in care a fi intelectual nu e o profesie, ci o atitudine, si din aceasta nu te concediaza nimeni? Dupa cum nici jobul de intelectual nu exista ca job.
3. situatia la care faceti aluzie in final nu e atit de rara: intotdeauna ajung "sus" si oameni cu scoala putina (asta nu ar fi grav) si gindire ioc (asta e de speriat, in schimb); intotdeauna vulgul va percepe arta ca fiind ceva in plus. Nu cumva problema e in alta parte, pe alt plan si depinde de fapt de responsabilii cu gestionarea acestor situatiuni universal valabile?
4. in sfirsit, si in concordanta cu alte articole ale dvs., cred ca ba da, "li se poate imputa artiştilor şi intelectualilor de azi faptul că guvernanţii sînt, în mare măsură, inculţi şi incapabili", artistii pot fi iar intelectualii sint prin definitie creatori de opinie...
Te-aş iubi, da nu-ţi ştiu slova :-)
adăugat de Mihai Bursesc la data de 31 Iulie 2010 08:07:37
Nu li se poate imputa nimic artiştilor, scriitorilor, intelectualilor, gînditorilor care produc de mii de ani.
Noi suntem chiar produsul lor, cu Statul, cu FMI-ul şi cu toată societatea de azi.
Făuritorii noşti se plîng de rebuturi. Oare la cine? Hi, hi!
Cînd te faci frate cu dracu”, un pic de văicăreală chiar stimulează recunoscutele simţăminte de fraternitate ale lui Michiduţă.