Statele Parţial Unite ale Europei

Publicat în Dilema Veche nr. 177 din 30 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Rezultatele Consiliului European de vară au fost prezentate în multe ziare româneşti şi europene drept un mare succes: asperităţile s-au nivelat, s-au găsit căi de compromis pentru a satisface cererile Poloniei şi Marii Britanii, s-a găsit soluţia de relansare a semi-defunctului proces de adoptare a Tratatului constituţional. Pînă şi preşedintele Băsescu, şi premierul Tăriceanu au avut, zice-se, relaţii cordiale la Bruxelles şi au vorbit "pe o singură voce" (ceea ce nu e deloc puţin; prietenii referendumurilor, suspendărilor şi moţiunilor de cenzură ştiu de ce). Mi se pare totuşi că succesul este relativ. Atmosfera triumfală a fost generată, probabil, de premisele "negre" de la care s-a pornit: Polonia fraţilor Kaczynski părea hotărîtă să susţină pînă în pînzele albe schimbarea sistemului de vot, iar Tony Blair trebuia să-i lase succesorului său Gordon Brown (mai eurosceptic decît el), o moştenire "uşoară" - adică, între altele, neacceptarea funcţiei de ministru de Externe al UE şi a includerii Cartei fundamentale a drepturilor omului în Tratatul european. În raport cu radicalismul cererilor poloneze şi britanice, promisiunea introducerii altui sistem de vot începînd din 2014 şi schimbarea denumirii din "ministru de Externe" în "Înalt Reprezentant" al UE pentru politica externă au putut părea mari succese. În fapt, avem de-a face, în primul caz, cu o amînare, iar în cel de-al doilea, cu o simplă modificare terminologică. Ce-i drept, Consiliul European a găsit soluţii şi pentru alte probleme care stagnau (vezi articolul lui Sever Voinescu din p. 5) şi, mai ales, a relansat Tratatul european (eliminînd - altă schimbare de pălărie - cuvîntul "constituţional", ca să nu mai sperie cetăţenii în caz de noi referendumuri). După aproape doi ani de stagnare nu e, desigur, puţin; dar nu e nici mult: practic, Uniunea Europeană s-a pus iar în mişcare şi atît. Ceea ce mi se pare semnificativ este faptul că liderii UE au demonstrat, din nou, inegalabilele lor capacităţi de negociere. Dacă Uniunea Europeană se poate lăuda într-adevăr cu o performanţă ieşită din comun, aceasta este tocmai sistemul rafinat de negocieri perfecţionat în timp, pe măsură ce Uniunea a primit noi state, cu pretenţii, interese, istorii şi trăsături culturale diferite. Iar atunci cînd liderii au şi voinţa politică de a negocia şi de a găsi soluţii (precum au demonstrat acum mai ales Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy), practic nu se poate să nu se ajungă la un rezultat. Problema este că tot acest sistem, cu aparatul birocratic enorm pe care se bazează, este lent, înaintează cu paşi mici şi trebuie să ţină seama de interesele tuturor celor 27 de ţări membre. Or, cum s-a văzut şi la acest Consiliu European, uneori interesele sau solicitările unei ţări sînt argumentate cu fapte şi sensibilităţi moştenite din trecut (de exemplu, Polonia a cerut schimbarea sistemului de vot pentru că cel actual favorizează Germania, iar Marea Britanie îşi susţine toate euroscepticismele invocînd tradiţia sa diferită de a Continentului). Iar Uniunea Europeană are imperioasă nevoie să-şi definească strategiile de viitor (şi să le şi aplice) într-un timp cît mai scurt. Probabil că Europei i-ar trebui, la acest nivel, un pic de "americanism": o gîndire pozitivă orientată spre viitor, nu o veşnică invocare a trecutului ca "bază de negociere". Pe de altă parte, performanţa de a pune de acord atîtea ţări cu atîtea diferenţe între ele riscă să scoată în evidenţă procesul de negociere în sine, în dauna rezultatelor: "ce bine ştim noi să negociem" par să spună zîmbetele şefilor de state şi guverne reuniţi pentru tradiţionala fotografie de grup. Aşa încît - cu amînări şi schimbări de denumiri ale unor funcţii, şi acelea obţinute la 5 dimineaţa, după o noapte de negocieri - nu s-ar putea spune că rezultatele reprezintă mai mult decît o armonizare de moment a unor interese divergente. Romano Prodi se declara nemulţumit de lipsa voinţei "de a lucra în comun" la acest Consiliu. Prodi şi ministrul său de Externe, Massimo d’Alema, s-au aflat, de altfel, în fruntea unui grup de state (Italia, Spania, Belgia, Austria, Luxemburg, Slovenia, Malta, Cipru) care au considerat că s-au făcut prea multe concesii Marii Britanii şi Poloniei. Grija de a împăca pe toată lumea ocupă prea mult timp şi risipeşte prea multe energii. În schimb, Agenda Lisabona, un mare proiect care implica întreaga Uniune Europeană, cu obiective comune şi un termen precis (2010), a eşuat înainte de a se ajunge la termenul propus. Iar despre asta nu mai vorbeşte nimeni. Scopul suprem al Agendei Lisabona era creşterea competitivităţii şi reducerea decalajului tehnologic faţă de SUA. Mă tem că la următoarea "agendă" (dacă se va mai stabili vreuna), obiectivul va fi "reducerea decalajului tehnologic faţă de SUA şi China". Şi tot aşa, din decalaj în decalaj şi din negociere în negociere... Din Tratatul european va fi scos orice termen care ar putea măcar sugera ideea unui "suprastat" european. Paşii rapizi pe care Uniunea dorea să-i facă atunci cînd s-a apucat de redactarea unui Tratat constituţional sînt acum domoliţi, pentru a menaja sensibilităţile naţionale şi pentru a nu mai declanşa vreo respingere de tipul votului negativ dat de francezi şi olandezi. Britanicii - care propuseseră încă de atunci o formulă mai restrînsă a interdependenţelor dintre statele UE sau măcar un timp de reflecţie mai îndelungat - pot spune că au avut dreptate. Deocamdată, marele proiect al UE nu poate trece de faza "Statele Parţial Unite ale Europei".

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Avertismentul unui pediatru: „Vor veni înapoi maladii care omorau frecvent copiii în trecut“
Unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați pediatri din România, dr. Mihai Craiu, trage un semnal de alarmă cu privire la „curentul antivaccinist” și problemele grave care vor apărea. „Vor veni înapoi maladii care omorau frecvent copiii în trecut”, avertizează medicul.
image
Luptător de la Trupele Speciale, filmat masturbându-se la serviciu. Poliția Sibiu, zguduită de anchete
Inspectoratul Județean de Poliție Sibiu este zguduit de noi scandaluri ce-i au în prim plan pe actualul comandant, chestorul Tiberiu Ivancea, și pe un fost angajat al acestei instituții, Marian Răduinea.
image
Iohannis cere mai mulţi militari NATO în România. Analist militar: „Vor aduce două brigăzi de câte 5.000 de oameni”
Preşedintele Iohannis le-a cerut aliaților o mai mare implicare, inclusiv cu trupe, pe flancul estic al NATO pentru descurajarea unor agresori precum Rusia.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a