Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Semnele timpului

Dacă, ajuns la o anumită vîrstă, te trezeşti bombănind tot mai des vremurile şi noile generaţii, e bine să ştii că există riscul de a fi preluat în corul străvechi al bătrînilor, care cred, de cînd lumea, că totul se termină cu ei. Capeţi un discurs de bunic, dintre cele care îi exasperează pe nepoţi. Asta pare să fie schema oricărei biografii: debutezi revoluţionar şi militant şi sfîrşeşti dezabuzat şi nostalgic.

Există, totuşi, mutaţii istorice de anvergură, fracturi ale timpului, de natură să capete un oarecare coeficient de „obiectivitate“. După Revoluţia Franceză, sau după instalarea la putere a sovietelor în Rusia şi a regimului comunist în România, afirmaţii de genul „Nimic nu mai e ca pe vremea mea!“ sună altfel decît în conversaţia previzibilă dintre moşnegii dintotdeauna şi tineret. Ruptura e evidentă şi radicală. Ceva cvasi-ireversibil s-a produs în măruntaiele istoriei. Lucrurile au luat o turnură cu totul nouă, în iureşul căreia nu mai poţi interveni. Eu unul cred că trăim un episod din această categorie. N-am cum să mă ocup, într-un articol de gazetă, de simptomatologia momentului. De cauzele, metabolismul şi perspectivele lui. Dar, cu ajutorul lui Alain Daniélou, am găsit un text, în literatura veche a Indiei (Linga Purana, II, 39-40), în cuprinsul căruia bombănelile mele şi ale altora par să fi fost anticipate cu vreo două-trei mii de ani în urmă (Puranas au apărut, în formă scrisă, în veacurile III-V de după Hristos, dar vin dintr-o tradiţie orală care, deja pe-atunci, era veche de peste un mileniu). Intuiţiile profetice ale hinduismului se referă la modul în care se va încheia actualul ciclu al civilizaţiei terestre. Nu e vorba de sfîrşitul lumii, ci de sfîrşitul unei lumi, urmat, inevitabil, de deschiderea unui nou ciclu. După lectura acestui text, nu mă mai simt, în melancoliile şi temerile mele, un bunic obosit. Mă simt mai curînd legitimat de o imemorială lamentaţie, ale cărei detalii explodează spectaculos pe scena lumii de azi. Iată o listă, selectivă, a simptomelor pe care le anunţă textul puranic, privind spre viitorul care e, acum, prezentul nostru. Cititorii vor judeca singuri.

Coeficientul de ură din sufletul fiecărui om va cunoaşte – spun textele – o alarmantă creştere. Oamenii vor deveni din ce în ce mai iritabili. Toate marile achiziţii de cunoaştere vor fi deturnate spre scopuri impure, adică spre amplificarea răului din lume. Se va înmulţi numărul şefilor de stat de extracţie joasă şi de proastă calitate. Lucrătorii manuali şi negustorimea vor fi înălţaţi la rang de intelectuali, iar intelectualii vor fi puşi în condiţii subalterne. Va avea loc, cu alte cuvinte, un destructurant amestec al „castelor“, o destrămare dramatică a ierarhiilor fireşti, o ireparabilă dezordine socială. Necinstea va căpăta o răspîndire fără precedent, la toate nivelele. Hoţii vor deveni lideri. (Rog să nu mi se atribuie nimic din toate aceste afirmaţii! Nu fac decît să citez un text multi-milenar! n.m., A.P.). Femeile nu vor mai pune preţ pe propria virtute. Proştii, impostorii, naturile rudimentare şi gălăgioase vor fi luaţi drept înţelepţi. Oamenii „drepţi“, de bună calitate, vor avea tendinţa de a se retrage din viaţa publică. În pieţe se va vinde mîncare gata-preparată (să recunoaştem că e de necrezut să auzim vorbindu-se, acum 2000 de ani, de „semipreparate“ şi de fast-food! n.m., A.P.). Limbile vor sărăci, vorbirea se va trivializa. Vor fi mai multe femei decît bărbaţi, vor prolifera asociaţiile criminale, va creşte numărul celor care nu găsesc de lucru. Se vor răspîndi, pretutindeni, bolile de stomac. Se va extinde moda părului purtat în dezordine şi se va generaliza starea de letargie, de lehamite, cu corolarul unei cronice incapacităţi de acţiune. Vor apărea nenumărate organizaţii religioase necanonice, blasfemia va convieţui cu fanatismul. Se va practica, pe scară largă, uciderea fătului în pîntecul matern şi se vor asasina direct sau simbolic eroii fiecărei comunităţi. Deţinătorii puterii nu o vor mai folosi în beneficiul popoarelor lor.

Ceva mai aproape de lumea noastră, Hesiod (Munci şi zile) are viziuni asemănătoare. „Epoca de fier“ se va recomanda prin semne caracteristice: discernămîntul (ca percepţie a deosebirii dintre bine şi rău) se va şubrezi, instituţia respectului va intra în derivă (vor fi respectaţi, preponderent, cei nedemni). Vor cîştiga teren neruşinarea, călcarea cuvîntului dat, invidia. Între părinţi şi copii vor apărea obstacole greu de trecut, forţa va prevala asupra dreptăţii, ospeţia va declina, vulgaritatea va împînzi totul.

Contemporanii noştri ar putea îmbogăţi acest diagnostic prin infinite amănunte, extrase din experienţa cotidiană. Evident, nu mi-am propus să furnizez cititorului o culegere, deprimantă, de toxine. Nu vreau, pur şi simplu, să-l indispun. Dar, pornind de la inventarul de mai sus, un igienic atac de spaimă, o mică ipohondrie nu i-ar strica. Ar fi, poate, un început de terapeutică...


9 comentarii 28486 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 428, 26 aprilie - 2 mai 2012

cand cauti semne...

...semne gasesti! si ele apar oriunde-ti intorci ochii. cand citesti horoscopul, musai ti se intampla ce scrie, fatalmente!, tocmai in cel pe care abia ai apucat sa-l citesti. cand pisica neagra iti taie calea, sigur la pasul urmator o sa te impiedici ori o sa te hârâi cu colegul la serviciu... si, uite-asa, miracolul, inevitabilul s-a produs! si n-ar avea, oricum, nicio sansa sa nu se intample. caci decupam, cu maaaare grija, din intreg semnele! le strangem cuminti, unu cate unu, si le insiram apoi frumos, pe o ata colorata, si avem povestea toata... dar oare nu exact aceleasi semne se potriveau, manusa, nu alta, si Revolutiei franceze, si celei din Maica Rusie, si caderii Bizantului, si destramarii Imperiului Roman, si..., si..., si...

vi s-a intamplat sa aveti, sa zicem, o rana la un deget, nu? ei, atunci cu siguranta ati constatat, pe propria piele, ca exact in acele zile si doar la acel deget va tooot loviti. miracol! ba nu, blestem! ba s-avem pardon: nici una, nici alta. ca de n-ar fi fost rana, oricat v-ati fi atins degetul, nici c-ati fi bagat de seama. si asta pentru ca nu v-ar fi durut. avem prostul obicei (o fi prost, n-o fi?) sa luam in seama lucrurile doar cand incep sa ne doara. a bon entendeur, salut!

conflict intre generatii

Conflicte intre generatii se pot inregistra si intre persoane de aceeasi varsta. In urma cu cateva zile MRU spunea ca nu se considera coleg de generatie cu dl Antonescu. Si nu cred ca din cauza celor cativa ani in plus pe care ii are liderul liberal-conservator.

Linga Purana

Acum faptul că Linga Purana s-a născut cel devreme în secolul al XVI-lea e un detaliu nesemnificativ...

CUM SĂ PRIVEŞTI ÎNLĂUNTRUL TIMPULUI

Cînd el nu stă locului ?

Citind un text ai senzaţia înţelegerii lucrurilor.
Textele sînt făcute şi astfel “vîndute” pentru a te face să înţelegi într-un anume fel, în felul lor, în felul acela, în felul acesta.
Numai vorba nescrisă este adevărul, numai cuvîntul netipărit spune fără a dori să te convingă, fără a dori să te supună, fără să te învingă.
Litera scrisă are apăsătura cernelii, are greutatea tiparniţei, te trage la fund precum asteroidul te-mpinge printre galaxiile cerului.
Ziua nu ne vedem decît pe noi fără să ne simţim singuri, noaptea tremurăm de spaima tăcerii ştiind-văzînd că nu sîntem singuri în Infinit, cerul e plin de Sori, puzderii de Galaxii, miriade de Lumi în acel, în acest Întuneric.
Cît despre oameni şi societăţile lor, oare cîte “cicluri” şi bulversări s-or fi fost petrecut de cînd Lumea şi Pămîntul ? Dar oare cîte de cînd Universul ?
Dar oare cîte de cînd Infinitul ?
Dar oare cîte şi mai cîte de cînd TIMPUL ?
Omul, nemăsurat în suflet şi simţiri, în gesturile sale, are o nevoie intransigentă de unităţi de măsură, de sisteme de referinţă, de trecut şi precizări. Prezentul nici nu există.
Ce este Timpul ? Cine a inventat Timpul ?
Timpul cel impalpabil, de Nevăzut, fără capăt nici coadă.
Omul adoră să tragă concluzii, să facă morală, să lase urme, imaginăindu-şi, să facă preziceri.
Omul nu mai ştie să trăiască CLIPA doar pur şi simplu.
S-a despărţit de Cosmos atunci cînd a construit primul “ceas”.
Atunci s-a sinucis pentru întîia oară. Atunci şi-a pus capăt zilelor.
“O, tempora ! O, mores !” noi sîntem deja cadavrele noastre.
Doar cu trecerea Timpului, lucrurile devin mai bune, mai suple, mai simple, mai transparente.
Concret Inefabile.
Prin aer trece prin faţa noastră, tocmai acum, Adevărul.
Acesta este necurmat INFINITUL.

Petre Grigorescu

Persoane şi comportamente

Recunosc că mă regăsesc parţial în afirmaţia „debutezi revoluţionar şi militant şi sfîrşeşti dezabuzat şi nostalgic”. Nu am atins vârsta nostalgiei dar cred că am depășit-o pe cea a revoltei juvenile, emoţionale. Aşa cum văd acum lucrurile, consider că acea revoltă iniţială era afectată de cel puţin trei vicii de percepţie şi gândire. Primul viciu este cauzat de simplificarea grosieră a realităţii, tendinţa maniheistă, ideea că există oameni buni şi răi, în loc să considerăm că o persoană face fapte bune şi rele. Al doilea viciu ţine de lipsa conștientei propriilor limitări, de unde convingerea că ceea ce credem la un moment dat reflectă în mod complet realitatea şi nu doar o latură îngustă a realității, cum este de fapt. Al treilea viciu provine din impresia că este de datoria noastră să schimbăm lumea acționând asupra altora, nu asupra noastră aşa cum ne îndeamnă Gandhi: începe schimbarea cu tine însuţi.
În ceea ce priveşte textul puranic, cred că bunul simţ comun surprinde uşor asemănarea cu ceea ce trăim azi. Totuşi, aş avea o mică observaţie. Cred că boala nu trebuie să fie confundată cu bolnavul. De pildă, afirmaţia „hoţii vor deveni lideri” ne-ar putea face să credem că dacă scăpăm de hoţi (ca persoane) problema ar putea fi rezolvată. Ori, succesiunea partidelor politice la putere în ultimii 20 de ani ne arată că hoţia este apolitică.
Ceea ce se răspândește este de fapt un tip de comportament: strategia de a fura. Indivizii adoptă (prin imitaţie) această strategie dacă se dovedeşte a fi de succes şi o evită dacă duce la pierderi. La anumite momente de timp şi în anumite condiţii, strategiile imorale pot deveni cele de succes. Este un fel de epidemie. Rari sunt oamenii care să pună mai presus principiile morale decât interesul personal (auto-manipularea îşi face bine treaba aici). Ceea ce este rar devine cu totul excepţional în contextul în care majoritatea acceptă corupţia ca pe o normalitate. Conformismul social se aplică inclusiv corupţiei. Adaptarea devine astfel acceptarea compromisurilor.
Dacă hoţia (inclusiv copiatul la elevi/studenţi sau plagiatul) ar putea fi identificată într-o mai mare măsură şi dacă aceasta ar avea consecinţe negative suficient de grave asupra celui care o practică (care să compenseze beneficiile acesteia) atunci poate că această strategie nu ar fi atât de răspândită.

Oamenii din...

...ziua de azi nu mai pot plange nu mai stiu...a plange au ...uitat a plange nu mai plang de atata... ris pt ca glumele sunt nesarate nu mai sunt ce au fost mai demult iar cand rad rad de ei insasi cand de fapt ar trebui sa planga . Oamenii din ziua de azi..." merg" la... fabrica de ras unde ajung pt ca stiu ca rasul le face bine dar nu este rasul lor si nici plansul lor cum nici lacrimile lor nu sunt ale lor ci mai de graba a celor ce stiau odinioara sa planga si sa rida... chiar cu lacrimi. In scoala de exemplu nu se ami invata... a plange si nici... a rade manualele sunt confuze pt a stoarce bani prin meditatii iar profesorii nu sunt platiti dar nici nu sunt solitari cu... si nici apreciati se apreciaza singuri prin comportamentul arogant-o interesat de propiul buzunar.
Mai ne putem mira oare de ceace se intampla nu numai la noi ci in intrega lume !?
Stiu ca mi se va reprosa sau spune ca avem genii dar unde sunt aceste genii cand ...iata ce se intampla la noi iar geniile care ar trebui apreciate cf si textului de mai sus sunt... cititi sau recititi ce s-a scris la comentariile...
Peste tot in lume se intampla ...bazaconii dar ca la noi la nimeni iar dac se intampla si la ei se profita si se zice iata si acolo unde ...umbla cainii cu covrigi in coada s-a intamplat mai rau ca la noi dar spun eu de sa nu se intample la noi si sa fie ca la noi la nimeni de ...armonie bucurie fericire , toate astea sunt lacrimii si ras cu lacrimi... de fericire bucurie etc
Spun astea nu neaparat ca lipsesc cu desavarsire de la noi dar tre sa cauti foarte mult sa gasesti asa ceva
...................................................................................................

despre semnele timpului

Felicitari pentru articol, in primul rand! Este un fapt psihologic, intalnit si la nivelul unei civilizatii, ca un nou ciclu evolutiv, care vine cu noi structuri si cu un alt tip de creativitate, nu se poate naste decat atunci cand ciclul anterior, bine cristalizat si devenit expresia unei constiinte sau unei colectivitati umane, este indepartat printr-o energie a distrugerii (Shiva, Kali) care se manifesta intr-un chip sau altul. Transfigurarea psihologica nu devine posibila decat atunci cand constiinta ajunge in fundul prapastiei, cu conditia ca acest traseu al declinului sa intalneasca la capatul lui ancora spiritului, moment in care apocalipsa, adica renasterea, poate avea loc. Orizontul renasterii include de fiecare data o noua epoca de aur a ciclului evolutiv al umanitatii.

Din scrierile dv. am ramas cu impresia ca teosofia v-a lasat mai degraba o impresie proasta. Mie mi se pare ca destinul umanitatii pe care Blavatsky&Bailey&Creme&Co. ni-l prezinta are sens. Imi dau seama cat de extravagante si tacanite pot parea toate povestile lor despre maestrii intelepciunii, cele 7 rase, etc. dar eu cred ca regatul uman nu este decat un nivel incipient in care constiinta de sine incepe sa se manifeste (de asta si cred ca "destinul" umanitatii este constientizarea sau iluminarea, cu toata povestea inconstientului care devine solul gravitational pentru exprimarea de sine a constiintei, unificarea aspectului material - chakrele bazale - cu cel spiritual - chakrele superioare - prin care se realizeaza antakarana, podul de lumina ca proba a faptului ca o persoana umane are "impamantare" si "conexiune la cer", etc.) si ca exista regate "superioare", etajul locuintelor angelice. O idee teosofica importanta (chiar daca nu este 100% originala) cred ca e si aceea ca nu exista materie "moarta", orice fragment al realitatii fiind expresia de o densitate sau alta a constiintei. De aceea cred ca planetele, astrele, galaxiile si insusi universul sunt entitati constiente de sine.

Ceea ce voiam totusi sa spun in legatura cu teosofia e ca mi se pare rezonabila ideea ca umanitatea in ansamblu este polarizata in momentul de fata preponderent afectiv, la fel cum intr-o etapa anterioara era polarizata asupra vehicului fizic, si ca desavarsirea vehiculului mental la scara globala este sarcina etapei imediat urmatoare a umanitatii. Pentru a incepe polarizarea mentala, trebuie totusi sa trecem cu bine caznele si testele etapei vehicului afectiv, iar una dintre aceste cazne a reprezentat-o fenomenele de fanatism de diverse feluri (apogeul lor au fost razboaiele mondiale, fenomene de hipnoza pur astrala), toate dintre ele cauzate de "demonii" vehicului afectiv, care au sarcina de a ne confrunta cu toate iluziile si amagirile afectelor, a caror recunoastere si depasire reprezinta adevarata desavarsire la nivelul afectivitatii.

Cu respect,
SP

Sfantul Pavel spune:

2 Timotei 3:1-9: „1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, 3 fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, 4 trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, 5 având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Îndepărtează-te de astfel de oameni! 6 Între aceştia sunt cei care se furişează în case, pun stăpânire pe femeile uşuratice, împovărate de păcate şi călăuzite de diferite pofte, 7 care întotdeauna învaţă, dar nu pot ajunge la cunoaşterea adevărului. 8 Aşa cum Iane şi Iambre1 i s-au împotrivit lui Moise, tot astfel şi aceşti oameni cu minţi pervertite se împotrivesc adevărului, fiind descalificaţi în ce priveşte credinţa. 9 Dar ei nu vor mai înainta mult, pentru că, la fel ca în cazul celor doi, nebunia lor va fi arătată tuturor.”

Da, avramnitu !

Aceasta (Pavel) ar fi fost sursa cea buna. Daca onoratul editorialist nu ar fi mizat mai mult pe exotism decat pe adevar. Este intotdeauna mai epatant sa citezi sursa cea rara. Vulgul profan rafolle.

De altfel, este du réchauffé, (daca nu ma inseala memoria) - a mai citit-o in emisiunea TV cu Liiceanu. De atunci se tot mira... Este sfarsitul perpetuu al d-lui Plesu. Abulia care nu inceteaza sa se termine.

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cristina COMANDAŞU

Extraordinarul Daniel Barenboim

Extraordinarul Daniel Barenboim

Din fericire, am avut ocazia să-l vedem de mai multe ori la București pe extraordinarul pianist și dirijor Daniel Barenboim; la 73 ani, Daniel Barenboim pare neobosit și veșnic tînăr – proiectele sînt multe și împlinirile pe măsură. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● „Teneși, diverse culori, la prețuri incredibile“ – mă îmbie un anunț publicitar. Nu pot să spun decît că sportul alb, oricît de colorat ar fi, se numește tenis. Iar încălțările, oricît de ieftine, se numesc teniși. (M. M.)

● Din discuţiile aberante din viaţa de toate zilele. O doamnă mi-a povestit cum vecinul ei îi ţinea socoteala de cîte ori trăgea apa de la WC noaptea; o alta – cum n‑a plecat ea să lucreze un timp în străinătate pentru că n‑au lăsat-o băieţii ei, care au în jur de 30 de ani, pentru că n-ar mai fi avut cine să le gătească. (I. P.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI