Numai pentru abonati

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Războiul nevăzut

Cel care, podidit de mîhnire, nefericit în plan personal, destrămat sufleteşte, iese pe stradă şi dă foc caselor din jur nu duce o luptă politică, nu se opune „sistemului“. Nu are un scop înalt şi altruist. Îşi exprimă, pur şi simplu, într-o variantă agresivă, marasmul, sau dezorganizarea interioară. Mai exact, transferă un război lăuntric pierdut, în război exterior.

 

13 comentarii 19919 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 395, 8-14 septembrie 2011

Despre RFG cu candoare ...

In sfirsit un articol mai filosofic si o idee mai putin ideologizant decit cele cu care ne-a obisnuit AP. Ar fi insa de facut o remarca importanta. Nu poti judeca normalitatea de pe pozitia anormalitatii. AP incearca sa nege cuiva traind intr-o societate normala (RFG, 1975) dreptul de a protesta, incercind sa-i opuna conditia anormala a comunismului. AP rastoarna astfel categoriile si considera normala situatia sa din comunism desi acesta a fost o aberatie. Fiecare are dreptul - si as aduga si datoria cetateneasca - de a critica pentru a imbunatati societatea.

De fapt exemplul dat de AP e cit de poate de interesant, si pentru faptul ca AP a trait un comunism pe care-l infiereaza dar care-i permitea calatorii in RFG (?!). A fi permanent un privilegiat, indiferent de regim, te impiedica adeseori sa poti intelege gindirea celorlalti. De altfel e si o vorba neaos romaneasca dar cu iz nemtesc (in constructia frazei - datorita dativului): "Bogatul nu crede saracului."

In 1975, anul calatoriei lui AP in RFG, se infiinta la Londra Sex Pistols, care in scurt timp avea sa lanseze celebra "God save the queen" cu refrenul cintat de o generatie intreaga: "No future". Imi aduc aminte de un articol din Scanteia in care Johnny cel Putred (numele-i era realmente tradus, pe linie cu Emerson, Lacul si Palmierul) era infierat ca si societatea descompusa care il generase. Noi, cei care, desi teenageri, ne-am fi dat si mina dreapta ca sa plecam din mizeria comunista si care pina si pentru o excursie in lagarul comunist aveam sa primim raspunsul cum ca "nu prezentam garantii moral-politice" (de fapt pe buna dreptate, fiindca am fi plecat la prima ocazie), scrijeleam pe bancile si pe peretii liceului "Anarchy in the UK - Anarchy in Romania". Atita ne ducea pe noi mintea si mai ales curajul. Crescuti intr-un mediu intelectual, non-violent, cu frica de a pierde si putina libertate de care ne bucuram, n-am indraznit nicodata, si mai ales n-am avut niciodata pina in decembrie 89 ocazia furnizata de altii, de a protesta violent. Inteleg insa frustrarea pe care o pot avea unii de a trai fara mari sperante, la marginea societatii, un lumpenproletariat care se perpetueaza de la generatie la generatie intr-o societate din ce in ce mai polarizata si plina de exemple negative la cel mai inalt nivel (e suficient sa citez scandalul cheltuielilor membrilor parlamentului britanic). E usor de zis ca toti avem sanse egale dar nu se poate ca toti sa scriem la ziar sau sa trimitem oameni pe luna. Stiu, saracia nu justifica in nici un caz violenta gratuita, care trebuie clar pedepsita insa si inteleasa pentru a-i eradica sau macar limita cauzele. E posibil insa ca o simpla scanteie in prezenta unei gloate sa duca la o violenta altfel greu de explicat.

Eh, multe-ar mai fi de spus dar eu nu sint platit precum AP si timpul meu e, cu tot respectul, cu mult mai pretios decit al domniei-sale ...

fu ziua crucii si s-a dus (mesaj pentru domnul Gorski)

dar despre serpi sa spun ca nu-s ?
daca treci raul selenei,
adio domnule gorski...
nu chiar pentru totdeauna.
la revedere
de-om avea vedere (nu vedre)

Repetitia e mama...

Odata demult un stat american se confrunta cu cresterea inexplicabila a infractionalitatii juvenile. Fara sa fi fost vorba despre schimbari notabile in mediul economic sau social, an de an statisticile aratau o crestere ingrijoratoare si inexplicabila a criminalitatii printre adolescenti. Guvernul a platit institutii specializate pentru a studia misteriosul fenomen si pentru a gasi masurile potrivite combaterii acestuia. Pana sa se finalizeze studiile, fenomenul a inceput sa dea inapoi de la sine, asa incat in cativa ani s-a revenit la normalitate fara interventia expresa a autoritatilor. Intr-un tarziu a fost gata si raportul comisiilor de investigare a fenomenului. Concluzia arata cu o probabilitate vecina cu certitudinea ca valul de infractionalitate juvenila corespundea unei generatii de adolescenti nascuti intr-o periaoda in care avorturile erau interzise in acel stat, ceea ce facuse posibila venirea pe lume a unui numar mare de bastarzi cu mame adolescente, asadar genetic zurbagii si crescuti in conditii de insecuritate ce le sporea agresivitatea si inadaptarea sociala de care se contaminau cu usurinta si amicii lor de familii bune. In mod aparent societatea actuala, in care ei ajunsesera adolescenti, nu se facea cu nimic vinovata de faptul ca lucrurile o luasera razna din pricina unor carente de educatie si de bun-simt ale unor indivizi anume. Cred ca acest exemplu de caz cu cauze indepartate ofera o explicatie (pe care mi-e lehamite s-o explicitez suplimentar) in legatura cu nelinistea care ma cuprinde vazand insistenta si persistenta cu care dl. Andrei P. incearca sa exonereze (in reluare) autoritatile, guvernul, regimul, oranduirea, de responsabilitatea pentru marasmul, sau dezorganizarea interioară a indivizilor care compun societatea. Orice adept al comunismului poate veni sa spuna ca regimul care eliminase exploatarea omului de catre om, nu era vinovat de lenea, prostia, hotia, curvasaria, nepotismul, intrinseci jigodiei umane, care inevitabil au dus (prin inductie) la prabusirea comunismului si la revenirea capitalismului la putere. Si autoritatile comuniste si cele capitaliste au o mare responsabilitate vizavi de faptul ca mârlania e la putere. Neputinta organica, spontana a oricaror autoritati (de orice fel) vizavi de acest flagel nu poate fi considerata circumstanta atenuanta. Ci agravanta. Parerea d-lui Goe.

păi ăsta e și argumentul lui AP

neputința organică a statului de a te face fericit! demonstrabil, prin exemple repetate și repetabile, atemporale! și bogații plâng! și ei sunt nefericiți și prosperitatea materială nu duce la fericire, rata divorțurilor e cea mai mare tocmai printre ei! ajungi la disperare, nu mai știi pe ce să spargi banul, cumperi mașini scumpe, iahturi și tot nu umpli golul interior! și atunci, zice AP, ar fi bine să acceptăm evidența, în această problemă nu ne poate ajuta nici o instituție a statului! a da foc mașinilor scumpe în berlin pe post de protest antisistem sau a cumpăra sute de perechi de pantofi e același lucru imposibila încercarea de a umple un gol spiritual cu lucruri materiale ... distrugerea unui bun material sau posesia unui bun materia de care nu am nevoie satisface aceeași nevoie umană, speranța că acesta se va transfigura și va satisface o nevoie spirituală. motorul economiei de piață și al marketingului! să vinzi cumpărătorului ceea ce nu îi trebuie!

Ce-i de facut?

"Adevărata criză a acestui tip uman – şi, mă tem, a lumii de mîine – se explică prin diminuarea sau absenţa vieţii interioare şi prin înlocuirea ei nereflectată cu o exterioritate vidă."
Iubite domnule Plesu (in caz ca veti citi; daca nu: domnule Plesu :)) in ceea ce am citat e un adevar asa de dur si net ca e cam...descurajant. Io, ca unul fara viziune, chiar nu vad o iesire. Dumneavoastra ce ziceti? (asta ar fi, zic io, un subiect interesant pentru un text viitor, vreau sa zic intrebarea luminatului nostru Vladimir Ilici: Ce-i de facut?)
Un mic cadou: mai tineti minte relatarea (savuroasa) peripetiilor din Japonia (shabu, shabu)? Ei bine, iata o reteta gasita pe net, extrasa din patrimonuil cultural... romanesc:
Fondue tzigane
Préparation 30 minutes Pour 7 à 8 personnes
Ingrédients
700 grammes de veau dans la noix pâtissière
500 grammes de filet de porc désossé
3 litres de bouillon de boeuf (fait avec du concentré)
12 cuillerées à soupe de ketchup
3 cuillerées à soupe de paprika
1 cuillerée à café rase de glutamate de sodium (vendu dans les épiceries extrême-orientales)
1/2 cuillerées à café de sel de céleri
Un service à fondue
Demandez à votre boucher de découper les deux morceaux de viande en petites tranches très fines et à peu près régulières et mettez-les au réfrigérateur ou encore mettez-la viande 1 heure à l'avance dans le congélateur pour qu'elle devienne ferme et coupez la en tranches fines quelques minutes seulement à l'avance. Rangez ces tranches sur une grande planche à découper en séparant les deux variétés. Préparez la sauce en mélangeant longuement ketchup, sel de céleri, glutamate de sodium et paprika. versez ensuite le bouillon de boeuf dans le caquelon à fondue, amenez-le à ébullition et posez le récipient sur le réchaud au milieu de la table, en présentant la sauce à part. Chaque convive pique une tranche de viande avec sa fourchette à fondue et la plonge dans le bouillon 15 à 30 secondes suffisent (selon les goûts et l'épaisseur des morceaux) pour qu'elle soit cuite. Il suffit alors de l'égoutter et de l'assaisonner avec un peu de sauce.

cu stima,

...Si vis "bellum", para pacem!

Scrieti :"Statul .... E obligat, de asemenea, să asigure contextul necesar unei vieţi decente şi echitabile." Foarte corect! Dar tocmai asta e problema. Ce facem cand statul nu-si onoreaza aceasta obligatie? Ce se intampla cu cei care nu reusesc sa-si mentina un nivel decent? Si ce facem cand numarul lor devine alarmant de mare? Cat despre echitate, eu cred ca a devenit o "rara avis" in lumea de azi. Prabusirea stangii poate fi un pericol si pentru dreapta. Un bumerang. In absenta unor lideri credibili de stanga, se poate ajunge la miscari anarhice, care sa afecteze in egala masura pe cei care si-au gasit "rostul", ca si pe cei inadaptati. Poate ca statul nu poate face pe nimeni fericit ( cu exceptia politicienilor!), dar cu siguranta poate aduce multa nefericire si bataie de cap. Ca sa mai poti avea energie pentru "razboiul interior"cu propria ta constiinta, trebuie sa ai totusi putina pace, macar un armistitiu, din partea sistemului in care traiesti! Si asta e valabil si pentru acea "viata interioara". Cand esti prins non-stop intr-un tavalug de probleme materiale, cu capul in viesparul nevoilor zilnice, nu mai ai resurse si pentru "interior". Va mai amintiti filmul "Si caii se impusca, nu-i asa?"... Asta se intampla si azi, ca urmare a cavalcadei nestavilite si nehamuite a societatii de consum (inutil si necontrolat). Lacomia nu mai e doar o trasatura launtrica, cum spuneti, ea a devenit endemica. E marca prezentului peste tot! E rezultatul educatiei prin model! Mai e si rezultatul unor indelungi frustrari. Infometatii mananca cu lacomie. Daca s-ar dori acel cathartic "razboi interior" al fiecaruia cu sine, ar trebui sa se dea mai intai pace din exterior!

Sociologia vandalismului individual

Da, dar cum recunoaşteţi la sfârşit, nu acoperiţi problema… eu aş spune ca nu lămuriţi decât o latură a discuţiei… Oricum faceţi un progres faţă de data trecută când, analizând aceeaşi speţă de la Londra nu v’aţi referit decât la „plasme” şi alte vandalisme… omiţând lăcomia… acum aţi sesizat în sfârşit că şi capitalismul are tare…tot „individuale”…dar sunt…
De acord, violenţa nu poate fi justificată ideologic… dar totuşi, cum ieşim din această dilemă „sociologică”: TOATE revoluţiile (şi alea pe care deja istoria le’a numit deja aşa) s’au făcut cu violenţe crunte …. îmi pare rău să vă amintesc, dar şi revoluţiile burgheze au avut parte de vandalisme şi excese violente…
Apoi, puteţi dvs. exclude ca au fost şi manifestanţi bine intenţionaţi?...sau reformulez: „manifestanţi cu motivaţii ideologice”... i'a filmat televiziunea pe toţi, chiar toţi s'au ocupat de de plasme şi dezbrăcări în public? aici e vorba de mase, masele sunt violente prin teorie. şi’n decembrie 89, când lumea chiar a ieşit cu gând să răstoarne o dictatură… tot s’au găsit şi vandali şi criminali...nu s’au spart si magazine? Nu au fost si oameni dezbrăcaţi, controlaţi, ameninţaţi fără sa fie vinovaţi? Ce’aţi fi spus dacă Ceauşescu ar fi reuşit prin reprimare să înăbuşe revolta şi apoi v’ar fi arătat la televizor doar magazinele sparte şi locurile vandalizate… argumentul dvs. ar fi picat beton pe motivaţia lui… de ce nu aveţi nici măcar o umbră de suspiciune ca s’ar putea, şi de’o parte şi de alta, să existe MANIPULARE MEDIA?
….oricum o daţi, nu scăpaţi de „sociologie”..pt că, vă place sau nu, ea există

Sens unic

Mie unul, Slavoj Zizek mi se pare un gânditor care ar trebui luat mult mai în serios. În România e cam ignorat de edituri și asta nu-i decât spre paguba noastră. Miezul întregului nod gordian al civilizației umane de azi este, după părerea mea, atingerea unui stadiu în care aproape nimic din tot ce ține de trecutul nostru nu mai funcționează. Ideologiile de până acum nu mai corespund, nu mai sunt adecvate și nu mai au forță de seducție. Dacă până acum lumea s-a legănat în leagănul unei copilării fericite și lipsite de griji, am atins pragul unui început de maturitate planetară în care poveștile pentru copii (religioase, capitaliste, comuniste, etc) sunt desuete. Lumea e însetată de ceva nou, iar establishmentul, inclusiv cel intelectual, se agață de trecut cu înverșunare. Revoltele de pretutindeni, fie primăvara arabă, fie Londra, Grecia sau Islanda, chiar și izbucnirea dementului norvegian, sunt toate strigăte disperate după idei care să dea sens vieții. Cererile unei generații după ceva în care să poată crede cu adevărat. Zizek este unul care are abordarea pragmatică necesară ca să formuleze asemenea idei. Trăim cele mai interesante vremuri din istoria umanității, pentru că în fața noastră se naște o lume nouă, iar toate crizele și nenorocirile nu sunt altceva decât chinurile facerii.

FOTBALISTUL ŞI CǍUTAREA LUI DE SINE

în timpul meciului

Sǎ ne imaginǎm cǎ viaţa e un meci de fotbal, de altfel de cele mai multe ori un meci de fotbal se transformǎ într-un meci de viaţǎ şi cu atît mai subtil-evident cînd terenul joacǎ feste.
Fente, driblinguri, alunecǎri, deposedǎri, posesiuni, recuperǎri, lovituri libere, indirecte, faulturi, datu’ la gioale, coate-n gurǎ, trasu’ de tricou, trasu’ de timp, cîte-un cap bine plasat, cîte-o mînǎ, arbitri cumpǎraţi, arbitri vînduţi, slabi, graşi, proşti, pe dinafarǎ, prelungiri, goluri, puţine goluri, meciuri nule, zero-zero, offsaiduri, henţ, corneruri, outuri, simulǎri, tǎvǎliri, vǎicǎreli, tibii rupte, crampoane-n iarbǎ, crampoane-n muşchi, entorse, rupturi de ligamente, şi am putea continua aşa timp de 90 de minute plus loviturile de la 11 metri.
Imaginaţi-vǎ, vǎ rog, cǎ în aceastǎ ‘’arenǎ’’, ‘’societate’’ toţi participanţii, jucǎtorii, arbitrii, antrenorii, rezervele şi spectatorii şi-ar face înainte de toate un proces de conştiinţǎ, de suflet ,
de sine, şi şi-ar cǎuta viaţa interioarǎ, intimǎ şi sfîntǎ.
Pǎi pur şi simplu meciul ar fi suspendat, nimeni n-ar mai putea sǎ alerge, sǎ dea ghionturi, goluri, şi sǎ se dea de ceasul morţii în vǎzul lumii.
S-ar juca bambilici, s-ar dansa, şi-ar da auto-goluri ca sǎ ofere cadouri, s-ar mîngîia, s-ar ţine sǎ nu cadǎ, scorul ar fi de genul 14-15, cu multe goluri pentru bucuria spectatorului, jucǎtorii ar alerga timp de 90 de minute, ar face eforturi fizice pentru plǎcerea spectacolului, ar fi altceva, numai un “meci”, nu .
Cel care furǎ plasme sau goluri, are şi el o viaţǎ interioarǎ, se duce la bisericǎ, face rugǎciuni, face plasma cadou iubitei, vǎrului, mamei, are momente de tandreţe, e darnic, el, de fapt, e fragil, e sensibil, e un om care se cautǎ, are dileme, are nevoi, are ieşiri, evacueazǎ.
Numai cǎ Societatea Asta Omeneascǎ, în special EA, are grade infinit diferite de evoluţie şi organizare a vieţii Ei interior-exterioare. Lumea-i MARE ! şi MULTǍ .
Dacǎ toţi am fi duşi la bisericǎ nici nu ne-am mai uita la televizor oricît ar fi el de ‘’plasma’’.
Amalgam-ghiveciul de nuanţe, subtilitǎţi, şi alte aspecte sociale nu rezolvǎ şi nici nu poate clarifica ‘’mintea omului cea de pe urmǎ’’ şi nici mǎcar a cititorilor, teribil îngrijoraţi
de aspectele sufletului şi în special al celor de dincolo de ‘’înţelegere”
O pisicǎ e o pisicǎ , un cîine, cîine, iar Omul, om.
Asta “à propos” de porc.
Ghilimele-n sus ghilimele-n jos, şi ceva mai nou în ultima vreme, la mijloc tocmai ZIZEK ǎsta, cu conotaţie de zîzanie, de cucoanǎ-coţofanǎ, care aruncǎ ‘’platitudini interesante” gratuite, false, fum nisip în ochii, urechile şi mintea oamenilor deja pierduţi de secole într-un teren de fotbal mai desfundat ca niciodatǎ.
Ne intrigǎ şi ne împinge într-o dilemǎ aparte.
Ce cautǎ el de fapt ? dar în realitate ? Dar noi ?
Dar dumneavoastrǎ ?
A pune buna problemǎ, este ca şi gǎsirea soluţiei.
Rezultatul nu mai conteazǎ

Sunt eu păzitorul fratelui meu?

“Agresorul e mântuit”. Da, în creştinism agresorul e mântuit. Creştinismul, din câte cunosc, este religia eliberării, nu a războiului, nici măcar a războiului interior. Iisus nu se răfuieşte cu diavolul, îi spune să plece. Creştinismul eliberează, nu încrâncenează. Eliberează de impulsul de a pedepsi în numele justiţiei (să arunce prima piatră cel ce nu a comis niciun păcat!), de obsesia respectării literei legii (poţi culege grâu şi sâmbătă, dacă ţi-e foame), de falsa smerenie (Iisus o lasă pe Maria Magdalena să îi ungă picioarele cu alifie scumpă), de cântărirea „meritului” fiecăruia (cel care lucrează în vie doar în ultima oră primeşte aceeaşi plată ca şi cel ce lucrase toată ziua), de fetişismul proprietăţii şi al mărfii (Iisus distruge tarabele vânzătorilor de la templu). Şi, într-un mod miraculos, această libertate deschide către comunitate cu celălalt (oricare „celălalt”, toţi suntem semeni) şi trăirea responsabilităţii împărtăşite. Încătuşarea răului (comis sau suferit) nu se smulge prin muşchii proprii, ci se dizolvă prin iubire.

Traditie e comunitara

in text se opune individul statului. Individul este singurul responsabil moral, iar acolo unde individul da gres intervine statul punitiv/coercitiv/ordonator. Aceasta opozitie este straina "razboiul nevazut" legat de viata liturgica, spovedanie, duhovnic/duhovnicie, invatatura, adica viata comunitara. Induhovnicirea si razboiul nevazut nu e individualizat in traditia la care faceti apel si nu e legat de stat. La fel ca si [n textul precedent pe aceeasi tema al dl-ui Andrei Plesu se pune in discutie aspectul moral al revoltelor din Londra facand apel la traditie, insa acum este invocata si necesitatea statului coercitiv ca solutie la decaderea morala. Adica pare a fi o necesitate a criminalizarii(de stat) a "pacatului". Cred ca e o pozitie moralizatoare care departe de spiritul traditiei.

La un al doilea nivel, argumentul este ca revoltele din Londra au fost un rau concret istoric, doar o instanta a raului din istorie; criza particulara din Londra este o situatiei particulare a crizei umanitatii in istorie. Prin urmare, pentru a explica aceasta instanta particulara este nevoi de o explicatie a raul din lume. Cred ca ar fi interesant daca am avea o schita pentru exact acest obiectiv, sa vedem cum putem face aceasta legatura si cum putem folosi traditia pentru o astfel de operatie. Puterea traditie consta in faptul ca poate acomoda concretul. Nu am gasit aceasta promisiune a textul in text. Par a fi doar doua planuri disparate: necesitatea teodiceei si necesitatea interventiei punitive din partea statului... insa statul nu e tocmai o notiune specifica razboiului launtric

Educatia tinerilor si discrepanta financiara

Articolul acesta reia, din alta perspectiva, tema discutata si acum 2 saptamani - tema care a provocat multe comentarii, interventii, puncte de vedere.
E interesanta situatia aceasta a oamenilor care nu cauta pacea interioara ci atatarea, excitarea placerilor. Industria divertismenului da roade.

Ce am zis atunci si reiau - este ca se poate CRED, (nu stiu sigur) reprosa ceva situatiei sociopolitice din Occident: faptul ca tinerii acestia nu au avut probabil o educatie buna (e si vina lor dar poate si a politicilor de acolo) si ca exista o mare diferenta intre cei cu bani f multi si cei cu mai putini (care e f vizibila in marile orase).

Educatia de "acolo"

Daca aproba DV a d-lui Plesu comentariul (fie la articolul d-lui Sever Voinescu, fie la cel al d-lui Cristian Ghinea - nu imi amintesc exact) in care prezentam niste manuale de "acolo", veti vedea cum e scoala celor despre care va intrebati.

Daca nu, cautati-le - sunt postate pe Internet. Alegeti o disciplina familiara si va lamuriti rapid.

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Biblioteca Publică din New York

Te poți plimba în voie prin clădirea uriașă pentru a te convinge că Paradisul chiar e o bibliotecă. Mai mult decît atît, e un loc unde poți lucra sau studia, chiar dacă nu ai abonament. Te legitimezi, intri și poți petrece cîteva ore bune în compania cărților sau, pur și simplu, scriind în liniște. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Nu departe de blocul meu, un băiat uşor zdrenţăros mi-a cerut bani în felul următor: „Daţi-mi şi mie ceva, că de două ore caut în gunoaie şi nu găsesc nimic“ (I. P.)

● Am primit un e-mail de la „Teneși Sport“ cu titlul „Elimină mirosurile neplăcute din frigider cu 1 leu“. Cine și-o fi ținînd „teneșii“ în frigider?! (C. Ș.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI