Numai pentru abonati

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Proprietatea termenilor

Dacă e să luăm în serios vorbele mai multor politicieni şi jurnalişti, s-ar zice că, după căderea comunismului, o nouă stafie bîntuie lumea românească: dictatura lui Traian Băsescu. Simt nevoia să reacţionez nu din amor pentru Cotroceni şi nu pentru a analiza, argumentat, această ipoteză.

 

80 comentarii 36582 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 368, 3 - 9 martie 2011

Un mesaj din suflet

Stimate domnule Plesu, va rog permiteti-mi sa comentez asupra unui aspect putin inteles: faptul ca luati cumva apararea dlui Basescu nu se datoreaza faptului ca l-ati adora - in mod evident nu v-a fost usor sa lucrati cu domnia sa, si poate dl. Basescu, un politician cu merite dar citeodata prea prizonier umorilor, nu v-a apreciat indeajuns - ci faptului ca simtul dv. al corectitudinii, care este peste media universala si cu mult peste media romaneasca, va interzice sa purtati ranchiuna dlui Basescu - care, repet, nu s-a purtat corect/ideal/destul de respectuos cu dv. - dincolo de ceea ce resimtiti ca a fi adevarat, moderat, rational, intelegator. Il vedeti ca imperfect, asa cum este, dar refuzati sa va lasati orbit de meschinaria si ura care astazi sint atributele principale ale "sentimentului romanesc al fiintei", daca-mi pot permite sa deturnez expresia.

Din punctul acesta de vedere dati-mi voie sa imi exprim admiratia pentru echilibrul dv. moral. In Romania sanatatea mentala elementara este atit de rara incit putinilor posesori ar trebui sa li se ridice statuie. Incepind cu dv. Nu ca v-ati dori-o, statuia. Tocmai de aceea o meritati.

Multa sanatate, realmente, aveti grija de sanatatea dv., pentru ca sinteti, chiar uitind de intelectul stralucit, o fiinta umana deosebita, cu multe de facut, cu multe de spus. Cu multe de impartasit.

Nu puneti la inima toate rautatile, toate otravurile. Sint multi oameni care nu se exhiba tot timpul in agora dar va apreciaza interventiile, simtul nuantei si plinatatea nefortata a umanului pe care il intruchipati. Sa fiti sanatos, inainte de toate.

dictatura

Nu am votat cu Traian Basescu.Dar sa-l numim dictator?A fost dizolvat parlamentul?Au fost interzise ziare si posturi tv?Au fost suprimati prin forta cei care sunt in dezacord public cu el?Dorim sa-l schimbam?Va invit la vot doamnelor si domnilor

Ţinta

Stimaţi comentatori,
este grozav că ne putem întâlni aici: liberi, inteligenţi şi curajoşi; că putem să aruncăm cu pietre în autor; că putem să-i dăm la cap, până ne plictisim.
...
Noi îi demontăm toate machiavelâcurile, îi luminăm fiecare cută a găndurilor: nimic nu ne scapă!
O fi el Pleşu, da’ cu noi nu-i ţine!
...
După ce scriu un comentariu, trăiesc paradoxul tranşeei: este suficientă puţină ceaţă şi nu mai ştii unde se află inamicul. Spaima combatantului că trage înspre ai săi, îmi blochează endorfinele.
Ocoliţi tranşeele pe timp de noapte şi pe ceaţă!
Nu e cool.

Măturoiul ros al sofismelor lui Andrei Pleşu

MOTTO
Vino dar, mătură roasă!
Ia-ţi mantaua zdrenţuroasă!
Slugă-ai fost, fii iară slugă!
Fă-mi pe voie dintr-o fugă!

Ucenicul vrăjitor
Johann Wolfgang von Goethe
(Traducerea lui St. O. Iosif)

Există o formă de oboseală a inteligenţei care se manifestă prin autosuficienţă. Combinată cu talentul de a mânui magic (până la un punct) cuvintele, conduce la sindromul de ucenic vrăjitor. Cu toate dezastrele ulterioare.

Lui Andrei Pleşu i-a plecat săptămâna trecută maistrul vraci la târg. A considerat că acesta e momentul propice de a ne trage o vrajă de prima mână şi a încerca să-i înmâneze lui Traian Băsescu, sub privirile noastre buimace, brevetul de ne-dictator. Ca în celebra poveste însă, duhurile din subordine l-au trădat şi, în loc de fercheşă vrajă, a ieşit o zdrenţuroasă vrăjeală.

Măturoiul ros al sofismelor lui Andrei Pleşu, altădată de efect, i-a sufocat rapid pe cititori cu praful etnobotanic ridicat în timpul pledoariei. Maestrul, în lipsa maistrului, s-a dovedit un ucenic stângaci, stârnind apostrofări dure în rândul publicului.

Acum are o nouă temă asupra căreia să reflexteze: condiţia slugii în trecut şi în prezent.

Nu minat de creativitate, ci bintuit de hubris

Stimate conte, citindu-va panarama de mesaj, mi-am dat seama exact care este deosebirea dintre un intelectual adevarat, sugubat si plin de intelepciune, (Andrei Plesu) si o leguma comentatoare care se crede inteligenta.

V-am citit gindurile - cit de incintat ati fost cind ati antepus "fercheşă" inainte de "vrajă" si, repetitiv, "zdrenţuroasă" inainte de "vrăjeală". Cit de incintat ati fost de dumneavoastra.

Va acord insa o singura adecvare: obsesia dv. cu maturoiul pare motivata excelent de singura vocatie profesionala pe care o posedati dincolo de orice dubiu.

Problema dlui Plesu nu este ca cenzureaza prea mult. E ca opreste cu prea multa delicatete deversarile.

Eu, hubrisul şi Traian Băsescu

Cum să te superi pe onorabilul DiS când, diagnosticându-te “bântuit de hubris” te antepune... înaintea (ca să-i folosim iscusinţa de limbaj) lui Traian Băsescu, iritându-l, desigur, pe dl. Pleşu, prin această... inadecvare.

Tudor Octavian, într-un articol intitulat “Sindromul Hubris”, ne explică:

“Sindromului Hubris i se mai spune şi boala puterii. Nu-i atinge pe toţi. Dar pe cine-l infectează, îl face arogant, grăbit în replică, precipitat în decizii, cinic, infect cu subordonaţii, nechibzuit cu banul public. Minte de stinge cu surâsul pe buze, convins că are şi acest drept, de a-şi bate joc de toată lumea, convins că nu are nimeni ce să-i facă”.

De ce s-o fi folosit DiS de mine ca să evoce un atât de fidel portret caracterologic al lui Traian Băsescu, nu inţeleg. O fi modul său subtil de a contesta « Proprietatea termenilor » ?

Apostrofari dure! Au, au, au...

Excelenta, in paralel cu "condiţia slugii în trecut şi în prezent" ar trebui prezentata (daca ar avea cine) "conditia contelui fara simbrie". Adica pe gratis, din... pro... (nu din contra), adica din convingere. Fa-ma mama cu valet si arunca-ma-n balet.

A d-voastra prea plecata sluga, dl.Goe.

P.S. Propun sa supunem la vot. Cine este pro... Cred ca contele. Ca partea nu-i tot una cu intregul, sire, iar predilectia de a manipula fragmente de realitate pentru a acredita concluzii globale denota. Se abtine cineva? Nimeni in unanimitate. Deci ramane cum am stabilit.

Record absolut

Cred ca acest articol a inregistrat un record absolut de accesari. Iar in ceea ce priveste comentariile (peste 61) de asemenea. Oare n-ar merge un numar de Dilema pe tema asta? Dar un numar deschis, gen Hyde Park. Cele mai interesante opinii sa fie publicate. Ca parere aveti? Parca aud cum scartaie tastaturile.

Hå?

Pai nu sunt publicate deja? Ca sunt. Toate. Vezi mai jos.

P.S. Intr-adevar s-a intamplat ceva. Am impresia ca acumularile calitative au dus la saltul cantitativ. Sau cam asa ceva. Nu stiu cat de consistenta va fi aceasta tendinta pe care corect ati remarcat-o si pe care sper ca redactia sa fie capabila a fi in stare s-o gestionezea... asta, ååå... judicios.

Toata puterea cuvintelor?

Am următoarea opinie: metafora utilizată în exces poate fi contraproductivă unei limbi(cel puţin în latura comunicării).Gândiţi-vă, dacă la toate cuvintele românesti am adăsta şi câte un sens figurativ, cu timpul s-ar produce un, să-i zic aşa, mixaj semantic.Oricum se spune că - spre deosebire de germană de pildă - avem o limbă aplecată spre poezie(şi echivocă, de altfel) şi mai puţin spre rigoare semantică şi frazală.Ca să dau şi un exemplu din presă: "şi-a ispăşit pedeapsa".E greşit.Se ştie că doar păcatul poate fi ispăşit(expiat) prin...isprăvirea pedepsei.E doar un exemplu de alterare a proprietăţii termenilor(poate şi paronimia să ne mai joace unele feste).Poate am adus prea multe neologisme.Poate...

De ce ne cenzurati?

Am folosit cel mai civilizat limbaj. sa inteleg ca nu pot fi postate comentariile mele pentru ca sunt in total dezacord cu opiniile domnului Plesu?

Instiintare. Da, da, da, Talida...

Comentariile respinse abuziv, aici si aiurea, merg pe Arca lui Goe. Abuziv este un "a" pronuntat in varful buzelor.

Razboiul lui Plesu cu romanii anti Basescu

Greu de imaginat ca un om cu eruditia domnului Andrei plesu putea sa scrie cele de mai sus. Mai ales dupa ce a demisionat din functia de consilier al lui Traian Basescu tocmai din cauza ca, asa cum chiar dinsul spunea, Presedintele se poarta ca un dictator. De ce e subreda constructia domnului Plesu? Argumenteaza Necredinciosu in ziarul online Sentinta. Argumentele inseamna mai mult decit o provocare, iar domnul Plesu este chemat sa raspunda.

Mentorul

Andrei Pleşu a fost Mentorul meu. Cărţi, eseuri, articole, adjective, interjecţii, virgule...Dacă erau de Andrei Pleşu, intrau automat la valori sigure. Când aveam dubii estetice, sociale, sau existenţiale; când "problematica infinitului" îmi trezea angoasele, sau, când îmi uitam umbrela în tramvai, Mentorul îşi făcea treaba: era Mentorul!
Umblam prin viaţă fără griji. Ce vremuri!
Când Andrei Pleşu s-a hotărât să devină oarecine, ca mine şi ca tine, cu idei mici, moralizator miop, certăreţ, fără să-şi dea seama, m-am simţit ca o mazetă. E drept, i-a rămas alchimia scrisului, dar, este prea puţin. Trebuie să îi sar în ajutor. Îi sunt dator. Nu îmi pot lăsa Mentorul fără sprijin! Poate a obosit, poate îi este frică...Angoasa infinitului poate băga spaima în oricine, ce crezi!?
Dragă Maestre, mă acceptaţi ca ajutor de Mentor?

Care infinit?

Din păcate nu mai este disponibilă decât funcţia de ajutor de Ajutor de Mentor. De prisos să explic cine a tras Lozul cel Mare. Oricum, ca o dovadă de colegialitate suntem dispuşi şi domnul Pleşu şi eu să risipim dubiile în ce priveşte " problematica infinitului". Dumnealui este expert în infinitul mare iar eu în infinitul mic. Care dintre ele vă preocupă?

Diferenta dintre DICTATURA si DICTARE...

Care este diferenta dintre DICTATURA si DICTARE? Pot exista corelatii? Ati luat vreodata lectii de DICTARE? Suportati DICTATURA sau DICTAREA? Poate fi un subiect interesant?

Infinitul mijlociu.

Vă salut, domnule Ingineru!
În materie de infinit, specializarea este lipsită de obiect: credeam că ştiţi.
Eu de la Maestru am aflat. De mult.
Infinitul mare/infinitul mic...
“…două lucruri, un lucru”, cum zicea Cesare Zavattini.
Altele sunt angoasele problematicii.
Cu stimă.

Lucid

Un articol lucid, si-atat. Nici pro, nici contra Basescu, desi sunt convins ca nu putini vor fi maniheistii care se vor grabi sa-l categoriseasca.

Ma amuza acum domnul Plesu, e prima data cand nu-l vad sondand profunzimea unui subiect. E ca si cum l-ai pune pe Brancusi sa lucreze traforaj.
Tragic pentru noi este faptul ca avem nevoie de Andrei Plesu sa ne spuna lucruri evidente.

Bravo

"Tragic pentru noi este faptul ca avem nevoie de Andrei Plesu sa ne spuna lucruri evidente."

O propozitie superba, mai plina de continut decit pare la prima vedere.

Cand binele si raul sunt tot mai greu de diferentiat

... de ce va mira ca ce este intre ele se confunda cu extrema negativa?!

„argumentul credibil, pentru critica inteligentă, articulată, de o calmă severitate...” este ceva ce nu exista in Romania.

pentru ca aici nimeni nu mai poate fi crezut, orice vorbitor si-a castigat din start statutul de „vandut”. Ce om, ce oameni de pe scena politica mai pot fi credibili in momentul in care o natiune intreaga a fost sastisita de orice tip de discurs politic, aparent preocupat de soarta ei, dar care pana la urma s-a dovedit preocupat numai de binele clicii care i-au sustinut pe acestia sa ajunga in postura de a se adresa natiunii si de a o convinge.

Cand de 20 de ani se intampla asta, nu e de mirare ca nimeni nu mai crede, nimeni nu mai vrea sa creada, in posibile voci de leaderi rationale, oneste. Nimeni nu mai poate crede pe nimeni. Fiecare stie dinainte de a apuca celalalt sa deschida gura ce urmareste acesta. Si fiecare stie cum va fi taxat indiferent ce ar spune.
Nu e de mirare am ajuns sa ne cufundam cu placere masochista in postura victimei si a discursului victimard. Si sa ne luam si in serios.

Libertatea cuvantului pare un bun atat de minor cand trebuie sa decizi pe care dintre cei doi copii bolnavi il duci la doctor, fiindca pentru amandoi nu ai bani. Sau pe care sa-l dai la scoala. Caruia ii poti pune meditator, desi amandoi au nevoie la fel. Daca sa-ti mai duci parintele in spital sau sa il lasi sa moara linistit acasa. Daca sa te duci la doctor sau sa iti platesti chiria, ca nici sa mori ca un caine sub cerul liber nu poti.

Fireste, unele din aceste drame au in spate delasarea individului implicat in ele. Refuzul lui de a lupta pentru propria demnitate, lenea de a astepta la mana unui stat protector. Dar cateva mii bune de asemenea cazuri nu au. Ele au rezultat din devalorizarea tuturor sistemelor administrative (sanatate, educatie, protectie) din Romania de catre leaderi bine intentionati initial, dar care s-au dovedit pana la urma ineficienti sau corupti.

Efectul a fost nu doar o mana de napastuiti, ci inca o mie de maini de impostori care s-au ridicat pe langa victimele reale, impostori gata sa se identifice cu veritabilii dezmosteniti ai sortii si ai sistemelor ruinate.

Cine e de vina?! Poporul care s-a depravat de la sine, alunecand in „concurenta victimara”?! Politicienii care nu au vegheat ca sistemele sa nu se degradeze si sa se ajunga la asa ceva!? Presa care de ani de zile a avut un comportament mimetic, contribuind masiv la dezvoltarea constiintei victimare?!

Ce anume ne mai scoate din asta?! „argumentul credibil, pentru critica inteligentă, articulată, de o calmă severitate...” Rostit de cine?! Auzit de cine?! Crezut de cine?! Urmat de cine?!

Nu ma intelegeti gresit, d-le Plesu. Nu va rog sa nominalizati pe cineva. Sa desemnati vreun lider. Afirm insa ca solutia oferita de dvs. e o aspiratie fara acoperire in spatiul romanesc de acum si din viitorul apropiat. E ca si cum ai spune vehement „asa trebui facut!” in fata unei sali goale, definite doar de zidurile implacabile ale neincrederii reciproce. Si Romania are vreo 18 milioane de electori care stau fiecare intr-o asemenea camaruta, stiind fiecare in parte ce trebuie facut.

Cat despre improprietatea termenilor de acum ea nu e apanajul romanilor. Genocidul si martiriul ca figuri retorice au fost folosite intotdeauna de orice zbieratori dibaci care au vrut sa castige razboiul in mintile oamenilor si sa ii inroleze cu justificari si atasamente solide in slujba atrocitatilor pe care aveau de gand sa le comita. Printre ei s-au numarat Dobrica Cosic si Milosevic. (Teza apartine lui P Bruckner) – Ca o idee pentru apropiata dezbatere a d-lui Mircea Vasilescu – In calitate de romancier Cosic a fost principalul inspirator al nationalismului sarb, ideile sale animand „revolutia culturala” a lui Milosevic. Iata ca arta poate valora... si nu e cazul sa o cosideram inocenta si neputincioasa. O chestie asa, de divertisment intelectual... dar asta o fi o viziune rautacioasa al lui PB.

Caci tot el continua, suparat de a fi fost apostrofat de un propagandist al regimului de la Belgrad: „Ce nu este „genocid” pentru sarbi, va intreb? Cea mai marunta critica, cea mai mica reticenta sunt ridicate la rangul de crima totala: fantastica exagerare care nimiceste greutatea cuvantului diluindu-l la infint. Daca a-l critica pe Milosevic inseamna sa te faci vinovat de „genocid”, atunci acest cuvant care ar trebui folosit cu cea mai mare parcimonie nu mai are nici un sens. Puterea sarba nu este, evident, singura responsabila de devalorizarea termenului: nu numai ca acest abuz de limbaj este comun tuturor partilor din Balcani, unde el tinde sa califice tensiunile nationale, dar chiar aici in Vest el este folosit fara nici o noima. Sa observam dar urmatoarele: pentru emulii lui Milosevic este „nazist” oricine li se opune si poate fi calificat drept „genocid” orice fel de neplacere pe care ei o resimt.”

Din punctul meu de vedere, ridicarea unor lideri mesianici care sa vrajeasca mintile si inimile excitate foc de acest discurs polifonic al victimelor impostoare este un pericol mult mai mare decat cele enumerate de dvs.

Tristul refugiu în semantică

Cred că editorialul lui Andrei Pleşu din Dilema Veche, intitulat “Proprietatea termenilor”, este una dintre cele mai neinspirate şi neînţelepte producţii ale autorului din ultima vreme. Eu, care mă îndrept de fiecare dată cu mare şi pozitiv elan (deşi uneori critic) către tot ce publică domnul Pleşu, nu-mi amintesc o situaţie recentă în care să mă fi regăsit atât de dezamăgit, la capătul lecturii, ca după acest articol.

Întâi am fost furios, apoi melancolic, apoi îngrijorat iar acum sunt trist. Resimt o tristeţe reziduală, din categoria “rele durabile”, cu timp lung de resorbţie.

Deşi, de regulă, încerc să analizez, să argumentez, de data asta îmi voi reprima predispoziţia demonstrativă, rezumându-mă la a spune doar ce simt: o profundă decepţie.

De parcă aş fi văzut la televizor un reportaj în direct de pe un teatru de război, la capătul unor lupte atroce, cu sute de trupuri sfârtecate brăzdând ecranul. Iar pe fondul acestor imagini terifiante, regizorul din studio, un om pe care-l respect pentru înzestrarea sa artistică, îl critică rece şi profesional pe reporterul de la faţa locului că a confundat creierii unei victime cu plămânii. O rigoare de acest fel, desenzorializată, de-a dreptul robotică, are în ea ceva odios.

Domnul Pleşu tocmai ne-a comentat o eclipsă parţială de lună, încercând să pună în coordonate stereo (precizie maximă) relieful părţii vizibile dar ignorând total partea umbrită, de parcă aceasta n-ar exista deloc. Astfel de fracturi traumatizează fără folos.

Dacă, în buzunarul de la piept al vestei sale de protecţie anti-realitate cu care s-a încins, Andrei Pleşu s-a hotărât să arboreze, în loc de batistă, un brevet de semantician, mă gândesc că n-ar fi total lipsit de sens, ba dimpotrivă, s-ar înscrie chiar într-o logică a continuităţii, să analizeze, într-un viitor editorial, raportul semantic între cuvintele “arbitru” şi “jucător”. Nu de alta dar poate astfel ne vom lămuri cât de democratic sau dictatorial este ca un preşedinte pe care Constituţia îl deleagă arbitru, să aleagă cu de la sine putere a intra pe teren în calitate de jucător.

Acesta este comentariul a carui postare pe blogul conteledesaintgermain.ro o anuntam la sfarsitul interventiei intitulate "Eroare sau defulare?"

Ori suntem dictatori, ori nu mai suntem?

. Eu m-am săturat de dictatura lamentaţiilor. Avem o plăcere a văicărelii ceva de speriat. Găsim prilej să punem bot la cea mai mică atenţionare. Trântim pe forum o lungă argumentaţie pro-existenţă dictatură iar atenţionarea unui coleg în privinţa ortografiei este un irefutabil argument că se încearcă înăbuşirea opoziţiei critice. Cei mai acerbi susţinători ai teoriei existenţei dictaturii sunt cei care nu pot fi atinşi nici cu o floare.
Sunt şi inflexibilii luptători pentru libertate care te atenţionează: " Gura, mă!! Dacă nu recunoşti că-i dictatură îţi trag un şut în gură!!"
Am văzut graffiti pe pereţi: „ Jos Băsescu! Jos Dictatorul! „ .Se mişcă poporul…Văd pe frontispiciul blogurile politice: " Lupt contra Dictaturii!”, " Nu sclaviei!”, " Democraţia este o stare naturală!”
Mă cam sperii, România este în stare de asediu...
Cine caută nuanţe face parte din serviciile secrete! Cine începe articolul pe forum cu detestabila expresie „ Nu cred că…” sau cu subversiva „ Nu e chiar aşa…” este indubitabil agent provocator.
Dacă nu vezi semne de limitare a libertăţii de exprimare eşti vândut sau tolomac. Fineţea observaţiei, justa înţelegere a fenomenelor sunt însuşiri ale celor ageri ce s-au prins de mult cum se strânge laţul dictaturii. Ei sunt câinii de pază a democraţiei. Fioroşi şi hotărâţi câini, mai sălbatici ca lupii…Ce n-ar face ei pentru libertate: m-ar călca pe mine în picioare, ar umple puşcăriile cu cei ce se îndoiesc de judecata lor, ar forţa ziarele şi televiziunile să spună numai ADEVĂRUL şi l-ar condamna pe Băsescu fără vreo judecată, fireşte, pentru că justiţia e coruptă de el.
P.S. Recitind ce-am scris mi-am dat seama că m-am cam expus. Mă gândesc că cei care luptă contra dictaturii o să ajungă la putere… Domnule administrator de blog, am o rugăminte: puteţi în caz de se întâmplă acest fericit eveniment de recucerire a libertăţilor cetăţeneşti să-mi ştergeţi I.P.ul calculatorului, adresa de e-mail şi, în general, ori ce date aveţi despre mine? Ştiţi, mie îmi place democraţia dar mă tem de talibanii ei.

Nustiu de ce dar nu te cred inginer

...asa ca stai linistit in privintza IP'ului... N'o sa fii deconspirat niciodata. Numai inteligentzii stiu cine esti, dar ei nu vor ajunge la putere niciodata...

Procedee de imbogatire a vocabularului

In fata mea, d-l Plesu isi poate sustine orice opinie la care as avea eu obiectii cu argumentul “Taci ma boule!”. Si pe buna dreptate. Si nu e sarcasm. Totusi…
Io cand eram la scoala (unde nu prea mi-a placut) era lectie de Procedee de imbogatire a vocabularului. Mi se pare f tare ca se discuta despre noi metode de imbogatire/desbogatire a vocabularului in revistele de cultura. Adica na, daca tortura se numeste mai nou “interogare intensiva” mi-e clar ca o asa discutie lingvistca face sens. In ce masura cel mai fericit exemplu e Basescu intr-o astfel de discutie tine de lingvisti probabil sa hotarasca.
Daca insa discutia se refera strict la dictatura, iete ce zice DEX-u’: "Instituţie politică, putere de stat în care o persoană (sau un grup de persoane) este învestită cu autoritate nelimitată prin legi şi adesea bazată pe violenţă."
De observat doua nuante: 1. "autoritate nelimitata prin legi" si nu "autoritate absoluta" si 2. "adesea bazata pe violenta" deci nu musai bazata pe violenta si nicidecum pe un anume tip/nivel de violenta.
Ceausescu n-a fiert in ulei pe niciunul dintre aia care l-au ofticat; i-a batut, impuscat, bagat la puscarie dar nu le-a taiat limbile si nu i-a tras pe roata. Asadar, continuand logica propusa de d-l Plesu, regimul Ceausescu n-a fost o dictatura in comparatie cu monarhii sec. XIII de ex. la fel cum Basescu nu e dictator in comparatie cu Ceasca.
In ce ma priveste io cred ca Basescu se potriveste cu ce zice dex la dictatura iar faptul ca poate guverna fara trebuiasca sa recurga neaparat la violenta e dovada a faptului ca e istet si eficient nu argument ca nu-i dictatura.
In ultima instanta, daca Base e dictatura o sa ziceti ca si mama mea era dictatura ca nu ma lasa afara cand eram mic si o dam in glume proaste. Ok, carevasazica pe langa dex se poate pune o limita “a bunului simt” la cuvinte de-astea. Adica na, Mozart e genial – toata lumea e deacord. Da’ mie imi place si Modern Talking – e si el genial? De accord, de-aia zic: io, io personal, asta care delireaza aici si nu tine musai sa fie toata lumea de accord - io cred dupa mintea mea ca Basescu se poate intitula dictatura.

Domnuleeeeee

Fiti va rog consecvent, lucid si fair-play pana la capat in spiritul si litera logicii d-voastra... Daaaa? Acum repetati dupa mine... Orice regim intitulat democratie in lumea asta larga este o DICTATURA, acum si-n veacul vecilor... Ca preferati d-voastra personal dictaura lui Nastase s-au pe a lui Ponta este doar o optiune democratica si nimic altceva. Asta acolo, afara, in lumea reala. Aici pe "blog" traim in plina anarhie si in razboi civil cu dictionarul, bunul-simt, cu terminologia in general. Totul e doar o problema de termeni. Faptul ca imnul national indeamna "Desteapta-te romane" inseamna in fond ca suntem un popor de prosti. Pe dv. imi ingadui sa va intitulez destept deja. Si dizident in dictatura. Domnuleeee... insa foarte putin.

ovidiu

vreau sa zic 2 lucruri:
a). Asta este una din cele mai mari probleme din Romania care pe mine (pe multi cred) ma deprima, minciuna : aici, acum nu poti sa spui nimic care fiind adevarat sa fie luat drept adevarat. In loc de dialog este legea junglei: vorbeste cine are putere. (Vantu si Voiculescu sunt intre cei vinovati grav pentru asta). Deaceea cand vrei sa zici ceva nu vei putea fi calm si sigur cum era polonezul Adam Mihnik de ex (Se vedea ca vine dintr-o lume, Polonia, unde e dialog nu jungla).
b). Singurul rezultat care ii intereseaza pe acei prostituati de la tv consta in bani. Celelalte 4 rezultate nu ii intereseaza. Sa le fie rusine.

Mi-e teama de tradare...

Impotriva unora dintre aparente dl. Andrei P., un intelectual cu o ureche foarte fina, este senibil la "critca" si vacarm. Mi-e teama de efectele secundare pe care l-ar putea avea acest gen de dezbatere asupra scriiturii saptamanale ale d-lui Andrei P. (nu neaparat asupara persoanei). De data asta sper sa ma insel... Va invit dragi colegi de vorba sa fiti atenti cu pianul prin context (nu va cer mult) pentru ca daca voi constata alterari in timbrul vocii editorialistului, din cauza libertatii de expresie, pe care am tot predicat-o, s-ar putea sa ma enervez... Asadar fiecare intelectual care se pretinde a fi, comentator la Dilema Veche, cel putin sub acest editorial, este rugat sa verifice periodic daca nu cumva si-a epuizat deja de defulat ce era de defulat, pentru a nu continua in virtutea inertiei cu defulari fara obiect, ratand astfel satisfactiile unor dezbateri mai degraba inteligente si amuzante in favoarea unora preponderent umorale fara umor. Macar pentru a nu da apa la moara celor care considera ca evacuarea agramatismelor, obscenitatilor si altor toxine nu este cenzura ci doar o contraventie minora pedepsibila cu suspendare, si tot ar trebui ca fiecare sa-si forteze nitzel sinapsa responsabila cu luciditatea. Ce rost ar avea transformarea acestui loc, dintr-o zona a melanjului fericit intre "arta ludica a vorbirii inteligente (cat poate fi), neafectata de angajamente, afecte etc" si "anonimitate", intr-o noua vale a plangerii si lamentarilor babesti, care si asa s-a generalizat in restul tarisoarei noastre de ginta latina? Ca n-ar avea. Hai va rog eu frumos. Si util. Asta pentru ca sunt convins ca posedati simt estetic si pragmatism cat cuprinde. Cu drag al dv. dl. Goe.

Va rugam sa fiti mai explicit

De acord cu un limbaj civilizat - dincolo de orice optiune politica, marele merit al Dlui Plesu este ca ne stimuleaza la o discutie elevata, intr-un mediu elevat. Va rog insa sa ne spuneti ce definiti prin umori - am citit cam toate postarile si oamenii incearca sa argumenteze sau sa comenteze civilizat, desi in spatiul public limbajul este de obicei subuman. Insa aici - si asta e meritul editorialistului - isi incearca fiecare pana, mai cu talent sau fara. Daca exista standarde de stil, va rog sa ne spuneti. Nu cred ca doreste cineva sa altereze timbrul vocii editorialistului. Respectam mai mult filozofii decat tinichigii, mi-as dori sa fie peste tot la fel ...
Cu stima,

Ma rugati?

@Margelatu - Stimate domn, citind, cu o zi in urma, interpelarea d-voastra am fost tentat, sub impulsul momentului, sa va raspund ca raspunsul la intrebarea intrebata este de natura evidentei (pr)in multe dintre comentariile postate pe (sa-i zicem) forum. Dupa un (alt) moment, de ezitare, mi-am zis ca poate nu e chiar asa de evident, si m-am decis sa revad materia din urma. Da, deocamdata, sub aspectul curateniei pe trotuare si pe partea carosabila, forumul de aici de sub dl. Andrei P. se gaseste in parametri acceptabili. Nu asta e deocamdata problema, desi, si experienta in aria comunicarii in anonimitate ma face sa spun asta, presiunea umorilor pe care nu le vedeti (inca) nu va intarzia sa produca si asemenea efecte (problema de timp si de termodinamica si statistica). Problema ar fi ca si atunci cand autorul ofera o mura-n gura in legatura cu faptul ca abolirea de facto a DEX-ului este nociva, inestetica si meschina se gasesc unii sa-l injure in fata, de mama, pe autor, oferindu-se ostentativ ca exemple practice ale teoriei. N-am nimic de zis (acum aici) impotriva celor versati (era sa zic vexati) care o fac intentionat, strategic. Am de zis impotriva celor aproape nevinovati, care o fac prosteste, prefeand sa desconsidere ceea ce aud (citind) in favoarea manifestarii frustrarilor pe care le au si a dorintelor de a se defula folosind cel mai potrivit pretext pentru aceasta: Basescu (cel pe care, vai Andrei P. il scoate chipurile basma curata pe tzambal). Faptul ca aceasta categorie de comentatori isi asigura predominanta il poate pune pe ganduri pe autor si-l poate face sa scrie mai degraba pentru ei. Si asa se observa o tendinta acuta a d-lui Andrei P. de a vorbi pre limba noastra, a cititorilor statistici. Cred ca fiecare dintre noi poate face un mic efort de a-si tine in frau prostia proprie.Inevitabila prostie, crescatoare in raport cu inteligenta care este o constanta a fiecaruia. Nu ma faceti sa dau exemple de pe forum. Azi, dupa ce am recitit o mare parte din comentarii, inclusiv interpelarea d-voastra, pot pentru ca sa zic da, raspunsul la intrebare intrebata este evident.

„La bulivar, birjar! la bulivar!...”

Cam agresiv, venerabile „D. Goe” („s-ar putea să mă enervez”, persiflările). Nu vă enervați. „Hai vă rog eu frumos”. Nu de alta, da' să nu vă cauzeze la 111 ani.

La cremenal, birjar virtual, la cremenal...

Ei, n-o luati si d-voastra asa adlitteram. Totusi, ca sa ramanem intelesi si sa va risipesc ingrijorarea in lucrurile care (nu) pot sa-mi cauzeze, tebuie sa fac o precizare: nu sunt agresiv. Ba din contra, as putea pentru ca sa zic. Daca insa m-as enerva, pe cineva, atunci personajul cu pricina ar putea sa se considerea de pe acuma mort, virtualmente mort si ingropat, fara nicio sansa de a mai patrunde in literatura, ca personaj. Presupun ca nimeni nu doreste asta. Toti vrem sa fim eroi. De roman. Sau macar, daca nu se poate de roman, de nuvela, de schita, de moment sau de subsol de editorial. Nu? Erou da, martir nu. Despre asta era vorba.

.

Sunteți intratabil: „birjar virtual”, „mort și îngropat”, „erou (...) de subsol de editorial”. Păcat!, scrieți interesant până la un punct, de unde atitudinea față de ceilalți vă joacă feste. Fie cum vreti, nu sunteți agresiv. Numai amenințător. Și miștocar.

Este posibil...sa ma fortati sa aveti dreptate.

Este posibil sa aveti dreptate in absolut... Dar, traind intr-o lume relativa, poate ca sunteti d-voastra prea sensibil. Exagerat de... Va pot spune ca e incurcatura la mijloc. Caz de traducere. Adica e ceva care s-a lost in translation. Rezon. Cu drag al. dv. dl. Goe.

P.S. "Birjar virtual" nu erati d-voastra. Ci unchiul fetii, epitropul.

„Rezon”!(ant)

Retrag ultima apreciere. Nu sunt nici eu chiar „mimosa pudica”, doar mi se păruse că vă place să vă luați la harță, să fiți moralizator. Înțeleg, pot să și accept că ăsta-i stilul dv, mai incisiv, la urma urmei am muri de plictiseală să fim la fel. Chestia cu „epitropul” n-o înțeleg să mă tai („- e adânc scris!”), dar apreciez tonul relaxat, prietenos. La buna vedere!

emisiunea tv de duminica

Domnilor Plesu si Liiceanu ,va rog sa "faceti interventii" la directorul de programe al TVR pentru ca emisiunea in care apareti sa fie redifuzata si in alte zile si pe alte posturi-TVR2 sau TVR Cultural
si mai ales pe internet .Va multumesc daca veti reusi.

difuzare

Emisiunea se difuzează şi pe TVR Internaţional, şi pe Internet, în direct (http://tvr.ro/live_tvri.php), iar înregistrările se găsesc aici http://tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2011-03-06-17-51.flv&id=50%20de....

Cu tristețe

Am citit și răscitit toate și am rămas cu un gust amar. Pe dinafară pare a fi o bună discuție, dar nu duce nicăieri. Politicienii de ieri și de azi ne-au mâncat viața, de-acum bătrânețile, și tinerilor cinstiți viitorul. Pare că geniul răului a luat în stăpânire România. Nu e dictatură, ziceți-i cum vreți! Zâmbeam condescendent când citeam pe ici-colo expresia „intelectualii lui Băsescu”. Ei bine, domnule Pleșu, nu mai pot zâmbi. Cred că această clarificare lingvistică este o dublă greșeală strategică: stârniți antipatie și cauționați acest regim „ne-dictatorial”. Regret.

Eroare sau defulare?

MOTTO
- Luminate învăţător!
- Grăieşte scurt şi clar!
- Ochi de Şoim e un criminal. Mi-a siluit nevasta şi copila.
- A omorât pe cineva?
- Doar ţi-am zis…
- Ai zis criminal, nu violator sau pedofil. Nu ai proprietatea termenilor! “Te faci vinovat de abuz lingvistic”. Marş la temniţă, “insuficientule intelectualmente”.

Cicero spune: “a face pe prostul la momentul potrivit e cea mai mare înţelepciune”.
Oare, prin acest articol “scăpat”, domnul Pleşu o fi intenţionat să ne comunice că e “ momentul potrivit” pentru a-l confirma pe Cicero? Că, de fapt, sub aparenţa unei jenante şi neaşteptate incontinenţe se ascunde un act de mare înţelepciune?
Ar fi singura sa atenuantă, să fi făcut deliberat “pe… naivul”, atât în cazul Patriciu de săptămâna trecută cât şi în cazul Băsescu de acum. Dar chiar şi aşa, ar mai trebui să-l şi credem.
În rest, totul e dezamăgire şi, inevitabil, tăcere.
Un comentariu mai larg pe această temă, pe blogul conteledesaintgermain.ro

din pacate , elita lipseste din arena

Mie imi pare rau ca un intelectual ca dl. Plesu si-a folosit un timp pretios ca sa demonstreze ceva ce nici nu mai are importanta : ca-i dictatura , ca-i regim opresiv, ca-i dispret fara margini , ce mai conteaza acum : e un bocanc greu apasat pe gatul romanilor , parca iti ia rasuflarea si iti piere cheful de a mai trai in lume ... ca te poti retrage si in padure si sa asculti fericit pasarelele acolo unde nu s-a defrisat masiv si s-au jefuit codrii , ca altfel te apuca dorul de haiducie ... la urma urmei se lucreaza cu "figuri de stil", iar dl. Plesu pierde esenta : traim intr-o tara in care romanul nu mai este respectat , munca lui nu mai are pret , educatia nu e mai este la indemana omului simplu , puterea actuala a introdus incompetenta si lipsa de profesionalism ca politica de stat ; cand disperarea e atat de mare si in arena lipsesc figuri de intelectuali adevarati care sa arate poporului calea , se ajunge la exagerari ... mi-as fi dorit un articol in care domnia sa analizeze ce anume ii face pe oameni sa creada ca regimul lui Basescu e o dictatura, poate ca trebuie inventat un nou termen care sa defineasca un regim in care nu mai ai decat dreptul de a vorbi si acela in van cand drepturile sint pierdute rand pe rand ; poate ca oamenii gresesc si nu au proprietatea termenilor , dar rolul unei elite ar trebui sa fie constructiv , nu sa stea in turn de fildes si sa dispretuiasca multimile care din prea multa disperare folosesc impropriu termenii ... Avem un conducator care nu este sanctionat pentru niciuna din aberatiile sociale, economice, educationale pe care le pune in practica ... in plan extern ne-a stricat traditionala relatie de prietenie cu Franta ; pentru ca e un fapt demonstrat ca e un presedinte jucator care a initiat tot ceea ce a insemnat schimbare in acesti ani ; a preferat sa-i oblojeasca pe cei din vami si finante care au deturnat spre propriile buzunare miliardele ce trebuiau sa ajunga in bugetul statului , in schimb si-a aratat cinismul fata de medici pe care i-a luat la goana , fata de profesori pe care ii considera inutili cata vreme despre Herodot si papadie se poate citi pe internet, fata de mame care au avut "nesimtirea" sa umple tara de bebelusi ... nu o fi dictatura lui Hitler sau Ceausescu dar daca politistii si militarii l-au gratulat pe conducator cu "javra ordinara" o fi ceva ce ii scoate pe oameni din minti ... Personal sint indignata cand vad ca cei mai multi intelectuali "pun botul" fara sa ia contact cu Romania reala , cea in care e greu sa iti gasesti un loc de munca , e greu sa ai un acoperis , o Romanie in care isi afiseaza opulenta si smecheria cei care se gudura pe langa partidele politice ... s-a inversat pana intr-atat scara valorilor incat nu mai e de vina seful care e platit sa conduca , e vinovata plebea ca nu are simt antreprenorial ; eu cred ca traim intr-un regim al smecherilor , al lichelelor care stau in guvern fara sa aiba solutii , al hotilor care au jefuit o tara, al ministrilor care sint pe un drum paralel cu domeniul pe care cica vor sa-l conduca , al intelectualilor care nu se implica in arena , care stau pe margine ...asa cum dictatura lui Hitler nu se compara cu dictatura lui Ceausescu , nici regimul actual nu e comparabil ce cele doua mentionate ...e un regim in care cinismul se impleteste cu dispretul , prostia cu lipsa de profesionalism , mistocareala de cea mai proasta speta cu vulgaritati in exprimare; romanii inca se mai incapataneaza sa nu fie tratati ca o turma si injura la greu, isi blesteama conducatorii , multi si-au luat lumea in cap pentru o bucata de paine ... practic sintem o tara fara conducatori responsabili ... macar intelectualii sa faca front comun cu talpa tarii si sa incerce apoi sa teoretizeze semantic disperarea asa cum tasneste ea din gatul tot mai sugrumat al romanului simplu

Aveti perfecta dreptate, dle Plesu!

Dar nu de aceea va scriu astazi. Articolul de mai sus e cit se paote de bun. Trebuie sa ai o extrema rea vointa ca sa vezi dictatura in sistemul politic de astazi. Poate o dictatura a nesimtirii in media dar dictatura politica? Sa fim seriosi.

Altceva voiam insa sa adaug. Citeam azi un articol din NY Times si un citat al unui designer francez m-a frapat prin suprapunerea sa perfecta cu o afirmatie de-a dv dintr-un articol mai vechi:

"Many in fashion were eager to play along. Lucien Lelong, a designer who supported Vichy and whose house stayed open during the war, saw couture as a political force: “Our role is to give France the face of serenity. The more elegant Frenchwomen are, the more our country will show the world that we are not afraid.”

Cit de bine seamana cu teoria dv prin care considerati eleganta afisata in timpul regimului Ceausescu ca un act de opozitie. M-a deranjat atunci si astazi, la citirea articolului sus-mentionat
(High fascism http://www.nytimes.com/2011/03/07/opinion/07Garelick.html?_r=1&hp), ma simt si mai jenat de teoria dv.

Poate faceti un pas inapoi si reconsiderati ...

ce pacat...

M-ati indispus, dle Plesu. Vreau sa citesc o revista de cultura tocmai ca sa nu mai aud "cat de rai sunt dusmanii celor pe care ii sustin eu". Dar probabil ca are si articolul utilitatea sa : luati aminte ca din peste 10.000 de vizualizari, doar aprox. 350 de oameni au dat "like".
Inca as vrea sa va intreb ceva, daca cititi cumva personal comenatriile : dumneavostra de ce nu v-ati saturat inca de incompetenta intregii clase politice?

critica inteligentă

As vrea sa vad din partea domnilor Plesu sau Liiceanu asa ceva - la adresa lui Traian Basescu: "Lăsaţi loc liber pentru argumentul credibil, pentru critica inteligentă, articulată, de o calmă severitate". Tare ma tem insa ca n-am s-apuc asa ceva - prea e providential, dupa parerea Elenei Udrea, personajul in cestiune...
Pacat.

ce dictatura ??

da, intradevar dictatura lui Basescu nu e mai dictatura decit cea a lui Adi Nastase. Conu Adi (sic) era responsabil de tot ce se-ntimpla bun in Romania anilor 2000-04, taia toata ziua panglici cu soboare de preoti dupa el etc. Ia mai lasati-o dracului oameni buni, doar nu ne-am nascut ieri.
Despre emisiunea de la TVR - foarte buna, prea scurta. imi place mult. Surpriza placuta, dl Liiceanu mai si ride, nu credeam ca are acest obicei. La mai mare!!
multumiri si lui nikuelectricu!! fain nick omule :)

despre întîlniri (la TVR1)

Ca orice semidoct stîrnit de discuţia dumneavoastră cu domnul Liiceanu, simt şi eu nevoia să reacţionez. O fac aici pentru că pe TVR1 nu am găsit o modalitate interactivă de a vă lăsa un mesaj. Aţi trecut în revistă atîtea întîlniri în discuţia cu Gabriel Liiceanu! Şi aţi revenit duminica asta pentru a epuiza subiectul întîlnirii din cuplu, pe care aţi simţit-o insuficient analizată în prima emisiune. Vă mai propun un subiect, pe care îl simt cu virtuţi formatoare cu nimic mai prejos decît cele ale întîlnirii cu maestrul: întîlnirea cu fiul.

Proprietatea "confuza" a termenilor

Ce de'a forma fara fond gasesti pe forumurile astea "intelectualiste'. Credeam ca "Dilema" ar trebui sa nasca dezbateri nu aplauze neconditionate si declaratii de iubire (daca tot vorbim de proprietatea termenilor) . Si mie imi place Andrei Plesu, dar nu tre sa mor cu adevarul dumisale de gat. Credeam ca potzi sa'l contrazici fara a trece drept obscen si agramat... Inclin sa cred ca dl Plesu, decand e preocupat de apararea dlui Liiceanu pentru o miza la care domnia sa pretindea acum catva timp ca a renuntat> Basescu = anticomunismul, traieste intr'o trista confuzie. Confunda, de exemplu, democratia cu libertatea de exprimare (sa inteleg ca, daca l'ar fi putut injura pe Ceausescu in gazete ar fi fost ok regimul Ceausescu ?... din moment ce singurele argumente aduse democratiei lui Basescu sunt episoadele in care Basescu este injurat) ...apoi confunda "ideologismul" pe care il considera prostie, cu ideologismul de stanga (vezi dezbaterea de la TVR despre prostie in care amandoi vorbitorii condamnau ideologismul, dar vorbeau numai despre stanga, de parca numai acolo ar fi ideologism), confunda critica ...capitalismului cu comunismul (or fi fost similare acum 50 ani, intre timp s'au mai luat niste Nobeluri in economie care spun altceva si care nu au fost deloc "stangiste", decat poate la Paltinis) si, in fine, cel mai trist, confunda contradictia radicala cu obscenitatea...

Daca vrea public care sa'l adore eu pot sa ma retrag. Daca i se pare ca cineva care'l intreaba, avand da si o varianta de raspuns, e de condamnat, atunci sa'si faca o biserica nu o tribuna de dezbateri. A fi dilematic presupune a fi intre mai multe optiuni de raspuns (sau poate nu am proprietatea termenului).

Concluzie. Ok, spuneti ca nu e dictatura. S'au dat niste exemple de FAPTE pe care eu le numesc dictatura. Numiti'le dvs altfel si dup'aia declarati'va iubirea neconditionata pt Plesu si Liiceanu...si, daca se poate, cu argumente...

nu identitate ci incompatibilitate

In lectura mea, articolul nu propune pe nicaieri echivalenta dintre libertatea de exprimare si democratie. Mie mi se pare ca vorbeste doar despre incompatibilitatea dintre libertatea de exprimare si dictatura. Nu mi se pare ca'l descrie pe dl. Basescu ca fiind democrat.

Guvernarea actuala+Presedintele actual nu conduc dictatorial Romania ci prost, clientelar, corupt. E bine sa faci distinctie intre cele doua atribute (si sint convins ca aici batea si dl. Plesu) pentru ca exista doua metode complet diferite de lupta cu fiecare din ele. In cazul unei dictaturi te organizezi si o rastorni, eventual este nevoie de luat arma in mina, mor oameni, iti asumi riscurile astea. In cazul unei dictaturi nu exista alta posibilitate.

In cazul unei gurvernari proaste ai de facut doua lucruri importante: sa nu'i mai votezi pe cei care au guvernat prost si sa te asiguri ca aia cu care'i inlocuiesti nu's de aceeasi teapa.

Orice amestec intre cele doua metode, de la simpla confuzie lingvistica pina la normele lor de aplicare in teren, se va dovedi fie ineficienta pe termen scurt, fie dezastruoasa pe termen lung.

Nici asa nici altminterlea

Nu propune echivalentza dintre si dintre... dar imi da drept singure argumente ca NU E DICTATURA fapte care prezinta contestabilitatea lui TB> ca e injurat, ca nu e iubit nici in prpriul partid (numai conceptul asta de "propriul partid" si deja e problematic cu democratia) Dar nu vreau sa fiu pretios ca n'a gemut democratia de presedinti nepartinitori... Dar am dat intr'o postare mai jos niste exemple de fapte care sunt dictatoriale. Nu e vorba de conducere proasta si renuntati la scuza ca "vai, sa nu punem in loc altceva mai prost"...asa au inceput toate dictaurile, cu scuza raului necesar. Toata lumea pe forumul asta se da experta in lingvistica si terminologie dar nimeni nu sesizeaza ca "dictatura" nu desemneaza un concept FIX ca si "democratia"...adica ori e ori nu e. Poate fi si, si...Da, potzi sa'l rastorni prin vot (oare?)dar asta nu'ti garanteaza ca e democratie. Chiar dumneata spui ca "nu'l face pe Basescu democrat" aTUNCI CE'I? Si ca sa putemi fi rigurosi putem spune ca sunt si criterii democratice sunt si abuzuri sau fapte dictatoriale. Da, o fi libertate de exprimare si asta e compatibil cu democratia, dar e si abuz de putere ceea ce e compatibil cu dictatura.... Ce ma doare la dl Plesu este ca NU LE VEDE DECAT PE UNELE!!!

De acord cu Plesu

Domnul Plesu are dreptate. In Romania nu este dictatura. Poti sa-ti spui orice parere, sa critici pe oricine, si, cel mai important, sa votezi pe cine vrei. Nu ne place de Basescu? Nici o problema: si el si partidul lui pot fi schimbati....Asa cum a fost pus, tot asa poate fi si dat jos...Problema trista este ca nu e clar care ar fi alternativa salvatoare. La alegerile trecute lumea a votat cu PDL-ul din lipsa unei alternative credibile...A aparut intre timp alternativa credibila? Ma indoiesc....Dar putem incerca cativa ani si cu opozitia actuala (din nou). S-ar putea sa fie mai bine, who knows? dar daca va fi si mai rau? Asta e marea dilema...

Remarcabil & Convenabil

Remarcabil articol, remarcabil autor. Concluzii juste, iar surfingul printre concluzii la limita stirbirii mitului prezidential demonstreaza calibrul autorului. Bine zis, Traian Basescu nu este un dictator. Insa dictatura nu inseamna capate sparte, ci suspendarea dreptruilor si libertatilor fundamentale si civile, ca si necrozarea sau degringolada institutiilor care le administreaza. Rezultatul mandatelor TB inaugureaza o scadere abrupta a increderii populatiie in ceea ce pana la urma sunt propriile ei institutii, pe care presedintele jucator le lapideaza in loc sa le transforme, cum a promis. Ce-i drept asta ar putea duce direct la stat esuat, fara a mai trece prin dictatura, un drac si mai negru, daca ma intrebi ... Modernizarea statului inseamna schimbare institutiilor strambe (cu exceptia parlamentului nu avem nimic, iar strambatatea parlamentului e discutabila) precum si aprecierea si intarirea institutiilor snatoase. Bizar, armata, justitia, asistenta medicala, sindicatele, slujbasii publici in general, presa, politia sunt instititi lapidate, singurele performante sunt ANI si DGA. In ceea ce priveste violenta verbala, total de acord: intr-o democratie fragila, cu un popor needucat (33% din populatie in agricultura, spirit cetatenesc de tip Bobilna) a folosi un limbaj violent si vizibil exagerat poate fi trecut in mod legitim la vulnerabilitatile statului. Asteptam cu interes si numele celui care a inaugurat limbaj violent dupa efortul civilizator NATO si UE, cine a pus tepe in Piata Universitatii si cine declara vinovati de furt si crima adversarii politici fara nici un fel de sentinta. Total de acord, limbajul extrem si elucubrant este un semn prost, fiindca cu cat e mai putina democratie, cu atat e mai multa dictatura si vicerversa. Revoltele violente sunt de obicei starea terminala a dictaturii, nicidecum inceputurile ei, Mubarak era dictator si anul trecut. Cinismul si manipularea nu cunosc limite, caci si in Nordul Africii erau "alegeri" si "constitutii", utilizate avantajos de putere, iar liderii erau pana mai ieri frecventabili de toti liderii "lumii democratice". Deci ca sa conchidem, nu exista dictatura lui Traian Basescu, dar un intelectual atasat binelui public ar trebui sa reformuleze ca nu e INCA dictatura lui TB. Iar apelul la decenta public e magnific, dar ar trebui insotit de o scrisoare deschisa celui care a inlocuit limbajul de lemn cu cel de mahala.
Cu dragoste si stima,
Unul care vrea filozofi, de tinichigii. Si oameni politici nu pitipoance.

Chiar ca ..."sunt vechi, domnule!"

Pentru ca am trait prea multi ani sub dictatura lui Ceausescu, nimeni nu ma poate convinge (impotriva a ceea ce gandesc) de tendintele chipurile dictatoriale ale unor personaje publice, in cazul acesta TB. Poate imi explici si mie Margelatule, de ce necrozarea sau (!) degringolada institutiilor sunt caracteristici ale dictaturilor si nu ale anarhiilor.
La fel, cu stima...

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Biblioteca Publică din New York

Te poți plimba în voie prin clădirea uriașă pentru a te convinge că Paradisul chiar e o bibliotecă. Mai mult decît atît, e un loc unde poți lucra sau studia, chiar dacă nu ai abonament. Te legitimezi, intri și poți petrece cîteva ore bune în compania cărților sau, pur și simplu, scriind în liniște. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Nu departe de blocul meu, un băiat uşor zdrenţăros mi-a cerut bani în felul următor: „Daţi-mi şi mie ceva, că de două ore caut în gunoaie şi nu găsesc nimic“ (I. P.)

● Am primit un e-mail de la „Teneși Sport“ cu titlul „Elimină mirosurile neplăcute din frigider cu 1 leu“. Cine și-o fi ținînd „teneșii“ în frigider?! (C. Ș.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI