Politicieni fără politică

Publicat în Dilema Veche nr. 918 din 11 – 17 noiembrie 2021
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Istoria politicii românești post-decembriste e departe de a fi o frescă somptuoasă. Vor fi existat, poate, și momente onorabile, și decizii corecte, și episoade de „normalitate”, și cîteva portrete publice la locul lor. Dar e greu să invoci temeiuri solide de mîndrie națională. Pe de altă parte – o tot spun de la o vreme –, o mai mare bălmăjeală, un mai toxic ghiveci, o mai jenantă inconsistență ca acelea la care asistăm, de ceva timp, cu un amestec de perplexitate, furie și tristețe nu cred să mai fi trăit pe scena publică autohtonă de după dictatură.

Situațiunea e atît de bezmetică, încît e aproape inanalizabilă. Nu poți spune, pur și simplu, că se încalcă reguli, pentru că, de fapt, nu se mai poate vorbi de reguli, fie ele și minimale. Și totul pe fondul unei crize globale și locale, care dislocă viața comunitară, omoară oameni, suspendă strictul necesar al unei subzistențe decente. Pe acest fundal, nu mă simt capabil să propun un diagnostic riguros și cu atît mai puțin un tratament prompt și eficace. Voi încerca, doar, un mic inventar al derapajelor curente, la îndemîna oricărui observator obosit.

1) Absența intenției (sau a capacității) de a identifica corect disfuncțiile administrației. Nu poți găsi soluții de suspendare sau de atenuare ale unor defecțiuni funcționale de anvergură dacă nu pui degetul pe rană, dacă nu afli unde-i buba și dacă nu declanșezi reparația necesară pentru a ieși din impas. Or administratorii noștri nu caută rana, ci un optim amplasament electoral al vinovățiilor. Nu fac terapeutică responsabilă și neîntîrziată, ci politică de partid. Nu definesc boala, nu oferă medicația utilă, ci caută să valorifice, în beneficiu propriu, vinovați și vinovății. E ca și cum, dacă tușim, în loc să lămurim patologia și să lansăm tratamentul adecvat, stigmatizăm clima, curentul din bucătărie și strănutul vecinilor. Politicienii noștri (din toate partidele) nu fac „medicină” socială, ci „poliție” ideologică, jocuri strategice pentru seducerea votului public. Vinovatul pentru relele din jur? Dar îl știm prea bine! E celălalt! Liberalii dau în pesediști și în useriști, pesediștii în useriști și în liberali, Parlamentul – în Guvern (și viceversa), și mai toată lumea în președinte. Presa e și ea gata să practice acuzația conjuncturală, în funcție de afilieri, mai mult sau mai puțin discrete. Iar critica nu e decît rareori la obiect. Se discută mai mult despre costumația „sasului”, despre bicicleta lui, despre rochiile doamnei decît despre posibilele lui inadecvări. Pe de altă parte, dacă e nevoie de „majorități” decizionale, uităm boxul prealabil și „ne înțelegem”. Iar aici avem de a face, oricum, cu un fel de a rata sensul real al activității (și luptei) politice utile. Ea nu trebuie să cîntărească mai mult decît interesul național, preferînd urgențele conjuncturale sau pofta privată de a fi mereu la putere. Competiția e legitimă în democrație, dar e de dorit să nu arate a mîrlănie de gașcă, a fentă de scenă, a stigmatizare grosolană, pentru care „dialogul” e o „slăbiciune” blamabilă. Dacă lupta politică are stil, măsură, atunci, în cazul unei nevoi acute de soluție, colaborarea nu e exclusă. Am fost în dezacord, normal, dar asta nu înseamnă că, dacă barca începe să ia apă, e rușinos, „inconsecvent” să vîslim împreună. Dacă însă lupta a fost golănească și de un radicalism tăios, atunci, evident, orice reconciliere sună a balet vulgar. (Deși tot e mai bine decît să înțepenim pe baricade, în vreme ce pierdem războiul...)

2) Personajele care populează peisajul public, viața publică, emisiunile de televiziune nu au, îmi cer scuze, croiala necesară pentru a stîrni încredere. Profesiuni incerte, performanțe personale modeste, retorică evoluînd între inexpresivitate, previzibilitate, ineleganță. Lipsesc figurile impozante, convingătoare, pregătite să obțină creditul necesar pentru a provoca solidarități eficiente. Politica de cadre a tuturor partidelor e sufocată de un duh al cățărării, al „relațiilor” de grup, al avantajului personal, fără garanții de competență reală, de pasiune sinceră pentru slujirea comunitară.

3) Ca o consecință a observațiilor de mai sus, asistăm la o derivă gravă a competențelor. „Poporul” nevaccinat (și propagandiștii de partid sau agitatorii de presă) afișează „priceperi” suverane, asumă o autoritate „mistică” sau „revoluționară”, față de care opiniile specialiștilor devin derizorii, dacă nu direct manipulatoare. Tot românul știe mai bine cum stau lucrurile, nu se lasă fraierit, e „misionat” să trezească nația. Nu mai există decît știutori supremi și proști ridicoli. „Covidologii” adevărați se numesc Bittman, Garcea, Cataramă, Olivia Steer, Șoșoacă, vecinul de bloc, bătrînica de 82 de ani care vrea să-și salveze fertilitatea ș.a.m.d. Că doar n-o să ne bizuim pe nemți, arabi, tătari și alți venetici care ne vor dispariția. Dar am mai pățit noi din astea și am scăpat. Hai că poate scăpăm și acum!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.