Pericolul de la televizor

Publicat în Dilema Veche nr. 196 din 10 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Un nou delict grav săvîrşit de un cetăţean român - jefuirea şi uciderea unei femei; iniţial presa a vorbit şi de viol, dar deocamdată nu a fost confirmat de medicii legişti - a încins presa şi politica de la Roma şi Bucureşti. Şi, întrucît premierul Romano Prodi a declarat că va discuta problema şi cu ceilalţi parteneri din UE, tinde să încălzească şi alte capitale europene, y compris Bruxelles. În realitate, era deja un "caz european" dinainte de a izbucni: totul pleacă de la principiul liberei circulaţii şi de la valurile (neaşteptate?) de emigranţi dinspre Est spre Vest. Restul este doar isterie politico-mediatică italo-română. Dar tocmai aici e marea problemă. Cifrele oferite de statistici (le-am extras dintr-un raport al autorităţilor italiene preluat de Corriere della Sera, http:// www.corriere.it/cronache/07_ottobre_31/romeni_scheda.shtml) arată că românii au comis, în 2006, 15,4% din infracţiunile cu autori străini şi 5,3% din totalul infracţiunilor denunţate în Italia. În ultimele luni, infractorii români au fost protagoniştii unor cazuri foarte grave şi - mai ales - intens mediatizate: atacul asupra regizorului Giuseppe Tornatore, uciderea unei tinere de 23 de ani în staţia de metrou, uciderea unui cuplu de pensionari într-un sat de lîngă Cosenza şi altele. Românii sînt pe primul loc la omucideri, violenţe sexuale, furturi de maşini şi din case, dar se îndreaptă rapid spre activităţi mai bănoase (traficul de droguri şi de fiinţe umane): "criminalitatea românească pare să parcurgă într-un mod mai rapid etapele evolutive care au caracterizat escaladarea criminalităţii albaneze". Pînă de curînd, albanezii erau pe primul loc în materie de infracţiuni în Italia, iar una dintre figurile stereotipe pătrunse în "imaginarul popular" al ultimilor ani era aceea a "albanezului violator". Faptele şi statisticile sînt, desigur, indiscutabile. Dar mediatizarea intensă a cazurilor a făcut ca românii - şi în special romii din România - să apară într-o bună parte a opiniei publice drept întruchiparea deplină a răului, sursa tuturor necazurilor din Peninsulă. Degeaba spun acum oamenii raţionali că nu originea etnică a infractorilor e relevantă: aceasta a devenit "miza" întregului război politico-mediatic. Iar în opinia publică s-au extins deja atitudinile negative faţă de romi şi români. Într-un sondaj realizat zilele trecute, 61% dintre cei chestionaţi declarau că au "multă antipatie" faţă de romi, iar 21% "destulă". Iar în clasamentul acceptării imigranţilor, ultimele trei locuri erau ocupate de români, albanezi şi romi. Aceste cifre arată că aceia care s-au organizat în bande care să-i "pedepsească" pe români ar putea beneficia de o anume susţinere în rîndul unei categorii consistente a publicului şi că valul xenofob, odată stîrnit, va fi greu de calmat. Declaraţiile unor politicieni şi-au avut, desigur, rolul lor. Dar cauzele profunde stau, cred, în altă parte. Italienii sînt mari consumatori de televiziune (ca şi noi). Or, infracţiunile grave cu autori români au fost amplu mediatizate. Şi nu e vorba doar de timpul dedicat acestor episoade de cronaca nera, ci şi de tonul şi stilul lor. Acum cîteva luni, după uciderea unei tinere de 23 de ani într-o staţie de metrou de către o româncă, am văzut pe Rai Uno minute întregi de transmisie în direct din faţa bisericii unde fusese depusă tînăra, cu declaraţii ale părinţilor, colegilor de liceu şi prietenilor săi. Relatările erau "pline de dramatism" şi voiau să emoţioneze publicul, nu să-l informeze; iar imaginile de la înmormîntare au fost reluate de multe ori, astfel încît strigătele de "moarte pentru moarte" scoase de cei prezenţi sub imperiul emoţiei au avut un rating consistent. Cazul recent al femeii ucise într-un cartier al Romei a beneficiat şi el de o "acoperire media" de acelaşi fel. Ca şi multe altele. În plus, referirea frecventă la etnia infractorului (formule de genul "un marocan a jefuit un magazin", "un albanez a violat o elevă de liceu" etc. sînt curente în presa italiană) a picurat în mintea italienilor obişnuiţi ideea că "străinii comit infracţiuni". Chiar dacă, în viaţa lor de toate zilele, au experienţe pozitive legate de imigranţi, de la un punct încolo încep să creadă mai degrabă în realitatea "creată" de mass-media. Mai ales că televiziunea are, în Italia, destul de multă autoritate şi credibilitate. Asemenea inflamări mediatice au căzut într-un context social complicat. Nu mai departe de acum 10-12 ani, Italia era compactă etnic (cu 98% italieni). Astăzi, străinii (incluzînd şi estimările referitoare la imigranţii ilegali) reprezintă aproape 10% din populaţie şi sînt foarte vizibili în marile oraşe. În alte ţări (Germania, Olanda, Franţa etc.), imigranţii au început să vină mai demult şi au fost integraţi treptat (ceea ce nu le scuteşte, totuşi, de unele probleme). În schimb, italienii nu erau pregătiţi (social, psihologic, cultural) pentru asimilarea într-un timp atît de scurt a unor valuri masive de imigranţi, iar discursurile despre toleranţă şi multiculturalism ale stîngii ori acţiunile umanitare ale organizaţiilor creştine n-au reuşit să aibă efect într-o societate destul de instabilă politic, în care diversele guverne n-au fost capabile să adopte şi să aplice politici coerente nici pe tema imigraţiei, nici pe aceea a siguranţei din marile oraşe. Dincolo de incidentele tragice în sine, s-a mai produs un rău, ceva mai complicat şi de durată: au fost eliberate energiile negative ale prejudecăţilor şi stereotipiilor etnice. Principiul liberei circulaţii şi politicile europene pălesc în faţa senzaţiei oamenilor că străinii "le iau ceva" din ceea ce ar fi trebuit să rămînă numai al lor. Mulţi politicieni italieni - începînd cu Walter Veltroni - au reacţionat meschin, din calcule de politică internă. Presa a vrut şi vrea în continuare audienţă. În asemenea condiţii, a gestiona o problemă general-europeană precum aceea a imigranţilor ajunge să depindă de ce vor mai face cîţiva infractori. Şi, desigur, de etnia lor.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O poliţistă i-a pulverizat colegului său spray paralizant în faţă. Reacții dure: „Din păcate de asemenea mimoze și botoxate este plină poliția”
Ceea ce trebuia să fie o intervenţie obişnuită pentru a calma o situaţie conflictuală s-a sfârşit prost pentru unul dintre poliţişti, dar şi pentru imaginea instituţiei, atunci când colega sa i-a pulveriza în faţă spray paralizant.
image
O româncă a comparat prețurile la cireșe din Londra cu cele din România. „Aici e vreo 17-18 lei doar o cireașă!”
O româncă din Londra ține să îi contrazică pe conaționalii care susțin că în România se găsesc cele mai scumpe cireșe din lume și a postat și o poză cu prețul cu care se vând două cireșe într-o piață din centrul capitalei britanice.
image
Proprietarul unei case s-a făcut stăpân pe terenul orașului și a pus taxă celor care aveau nevoie de parcare
În câteva zile pe terenul de lângă Badea Cârțan din Timișoara cei care vin la piață sau la biserică vor avea noi locuri de parcare. Spațiul a fost utilizat ilegal până acum, ca parcare contra cost.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a