Numai pentru abonati

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Onoarea Bisericii

„Catedrala neamului“ va arăta „ca mormintele văruite“, nici măcar destul de frumoasă pe dinafară, iar pe dinăuntru „plină de oasele morţilor şi de necurăţie“ (Matei, 23, 27).

 

30 comentarii 16795 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 325, 6 - 12 mai 2010

Catedrala Imbecilizarii Neamului

Religia trebuie sa fietotal interzisa in scoli iar ritualurile ei nu au ce cauta in institutiile Statului Roman, care prin Constituitie este un Stat laic si nu religios

Religia imbecilizeaza, manipuleaza si distrug Statul..

Biserica a mazilit pe Cuza si cu aceasta implicare a devenit dusmanul de moarte al Statului Roman.

Catedrala Imbecilizarii Neamului trebuie sa fie construita in pustiu in pesteri sau sub pamant, nu are ce cauta langa institutiile statului.
Popimea ortodoxa exte perversa si prea putin credincioas.

Toti securistii care au practicat politia ploitica si sunt vinovati de crime sustin imbecilizarea romanilor cu ajutorul religiei cu gand ca vor scapa de judecata pamnteana!

Virgil Ciuca

scris bine dar cu un continut pe langa ce e important

Interesant articolul, scris, cum de obicei scrie Plesu, cu pricepere si dichis stilistic. E de salutat de asemenea cand valorile democratice sunt opuse tendintelor ierarhice autoritare ale Bisericii Ortodoxe. Dar mi se pare ca Plesu de fapt nu trateaza deloc chestiunea de fond a relatiei dintre biserica si democratie.
Conform viziunii acestui articol principala problema democratica a acestui proiect este una de democratie interna a bisericii; biserica propune un proiect, comunitatea credinciosilor se cam pronunta impotriva si conducerea merge inainte oricum. Da, chestiunea ar putea fi si una de democratie interna, situatie in care ma intreb de unde mirarea D-lui Plesu, si cand a fost ultima data cand conducerea BOR a fost democratica si nu una fundamental ierarhica?! Oricum, chiar si daca BOR ar fi o asociatie democratica, chestiunea nu ar fi atat de problematica; pana la urma nu toti ortodocsii trebuie sa gandeasca la unison nici sa fie in majoritate cand isi construiesc o catedrala. O minoritate a bisericii ar putea merge inainte cu acest proiect... si atunci care e Problema: unii vor mare catedrala altii nu, cei ce vor si-o fac.
Dar daca este sa aparam valorile democratice cu adevarat trebuie observat ca chestiunea nu este nicidecum una interna a bisericii. Problema este ca BOR vrea sa isi faca o constructie gigantica pe un teren cedat neconstitutional de Parlament si cu bani de la bugetul statului. Asadar cei ce nu sunt ortodocsi precum si ortodocsii care se opun vor fi obligati sa contribuie prin taxare si distributia fondurilor bugetare catre acest proiect. Este asadar, in primul rand, o problema ce tine de principiul separatiei dintre biserica si stat si este vorba de un comportament autoritar abuziv al BOR.
Asadar ideea ar fi d-le Plesu, daca e sa aparam democratia acest lucru trebuie facut in primul rand cu referinta la principii democratice nu cu citate din Biblie sau invocarea "adevaratei" traditii ortodoxe - acestea din urma ne avand mai nimic in comun cu democratia.

Tradare, tradare, tradare, de trei ori tradare...

Ma rog, tradare sa fie, daca interesele partidului o cer, dar s-o stim si noi. Suntem cu totii banati? A fost concediat (bietul) moderator? S-a terminat era noua a forumului Dilema inainte de a incepe? Lucreaza cineva la masa tacerii? Incertitudinea va face victime. Victimele cele mai inocente si mai inofensive. Hienele vor supravietui. Poate nu va dati seama.Sau poate va dati. Parerea mea.

Hai m-am prins!

Vreti sa ma faceti sa cred ca am ramas singurul (curajos sau inconstient?) care mai incearca sa posteze. Sa ma innebuniti sau macar sa ma zapaciti (de cap). Draguta incercare.

Dar Biblioteca Nationala?

S-a varsat mai multa cerneala impotriva Catedralei Mantuirii Neamului decat pentru terminarea Bibliotecii Nationale incepute de Ceausescu in 1986.

"Catedrala Neamului"

Nu pot sa nu fiu inca o data excedat de nivelul mai mult decat echivoc al comentariilor, care dovedesc ca, indiferent de tinuta culturala a unei reviste, indiferent de inaltimea ideilor continute intr-un articol, democratia culturala e una si cultura este, de multe ori, cu totul altceva.
Lasand de-o parte asertiunile elegante tinand de domeniul filozofiei, morale sau al dogmei crestin-ortodoxe pe care le face Domnul Plesu, mereu neobisnuit sa dea cu barda, mai ales intr-un domeniu asa de "delicat", merita sa spunem ca lucrurile au un caracter mult mai profan.
De-a lungul istoriei nationale, biserica ortodoxa romana a avut un rol de netagaduit in pastrarea caracterului identitar si in coagularea statului national.
Insa, prin insusi rolul sau de a "consfinti" intai-statatorii neamului, inca din zorii structurarii entitatilor sociale ale romanilor, institutia bisericii si-a realizat cu acuitate oportunitatile, fructificate prin nenumarate danii si inchinari pana la adoptarea Legii secularizarii averilor acesteia promovata de A. I, Cuza in 1863.
Din acel moment, caracterul "secular" al bisericii devine tot mai redus in statul roman modern, el chiar disparand in perioada contemporana, aceasta institutie, prin caracterul oportunist evident, in ce priveste utilizarea influentei sale in randul credinciosilor, a continuat sa-si fructifice extrem de "laic" orice oportunitate politico-sociala care i s-a ivit, in dispretul dogmei si in pofida dispretului crescand pe care l-a acumulat in societate.
Astfel, in perioada legionara, ca rasplata a rolului bisericii ortodoxe de principal vector al ascensiunii Garzii de Fier, puterea lumeasca a rasplatit-o prin construirea primelor edificii de cult "catedrale" in Bucuresti (Bs, Casin, Elefterie), Cluj, Timisoara, etc.
In perioada comunista, datorita participarii duplicitare la instaurarea regimului, la colectivizarea tarii si la sistematizarea Bucurestiului (citeste demolarea manastirilor Vacaresti, Antim, a cele 22 de biserici si a
"ascunderii" prin translatare a multor altora), biserica ortodoxa roomana a avut un numar infinit mai mic de preoti martiri intemnitati / morti in puscariile comuniste.
Intrucat astazi institutia "simte" iarasi din plin
"oportunitatea" oferita de fostii nomenclaturisti comunisto-securisti subit "prea dreptcredinciosi"
(nu degeaba bat taica Ilici & comp. coliva pe la toate hramurile), in ultimii douazeci de ani s-au construit in mod cert mai multe biserici decat scoli sau spitale. Pentru ca, deh, o parorhie inseamna cel putin un parorh, un preot secundar, un paracliser, mai multe posturi la Patriarhie, mai multi studenti la Teologii, mai multe catedre. Si, in mod cert, mai multi prosti si prostiti in tara. Astazi totul se sfinteste, casa, stadionul, banca, masina, salile Parlamentului, mai putin "dreptcredinciosii".
Bine'nteles, mai sant si retrocedarile de paduri, pasuni, imobile (ce-o zice bietul Cuza?!).
Si, ca sa-i punem si capacul, "Catedrala Neamului", super-rasplata, din bugetul de criza si din impozitul pe prostia analfabeta, pentru zel si activitate.
Ce importanta mai are ca romanul asimileaza in mare masura pe Dumnezeu ca pe un Tata, pe Sfanta Fecioara ca pe o Maica a Domnului, biserica drept o casa a domnului in care intra cu capul descoperit, cu umilinta si infiorare, dar nu strivit de edificiul de cult si de intelesul dogmei, cum este cazul protestantului cu catedralele lui sfidatoare si coplesitoare?!
Ce importanta mai are ca modelul canonic al edificiului de cult ortodox romanesc, geniala interpretare si transpunere in spatiul neamului a modelului bizantin sud-dunarean si a influentelor armenesti, georgiene sau gotice vremelnice, este caracterizat tocmai de scara umana, de pastrarea sentimentului ca in biserica intri ca intr-o casa mai mare stramosilor parintilor tai?!
Contrar avizului specialistilor in Istoria si Teoria Arhitecturii Romanesti, cu certitudine mai calificati decat toti preotii partizani ai grotescului fudul, nu mai are nici-o importanta.
Acesti functionari ai institutiei B.O.R. sant incurabil deformati de perioada construirii celeilalte monstruozitati, langa care se doreste edificarea "Catedralei Neamului": "Casa Poporului".

Excedant in forma, echivoc in continut.

Impresionanta incercare de a propune o alternativa de nivel inalt celei oferite deja in reluare dar cu generozitate de catre dl. Plesu (in acord cu tinuta culturala a unei reviste). Rezultatul imi pare excedant in forma, echivoc in continut. Indulgenta democratie culturala mi-a ingaduit sa acced la acest comentariu dar nu m-a putut forta nici sa-l citesc cu mare atentie si nici nu mi-a oferit abilitatile necesare de a intelege pe sarite ce a vrut sa spuna autorul in plus sau in contra celui si asa prea greu al d-lui Plesu. Deduc insa ca sunteti de acord (un acord la nivel inalt) cu antevorbitorul. Bravo. Un sincer bravo. Scrieti mai des, intru convergenta dintre democratia culturala si cultura insasi.

Altii faceau catedrale in timp ce noi ne bateam cu turcii. Scutul Europei asta am fost, baga-mi-as picioarele in catedralele lor. // Lasa parinte, lasa. Ca nu turcii au baut cimentul pentru biserica.

oare mă reprezintă biserica ortodoxă...?

pe cine reprezintă oare biserica ortodoxă? pe cei care merg la biserică din ignoranță și obediență...sau pe cei care își pun întrebări existențiale...? pentru cine construiește biserica o mare catedrală a neamului...? o nouă casă a poporului...?

Cu sau fara legatura!

"Acceptăm cu greu şi de multe ori respingem realitatea în care trăim. Cunoaşterea s-a globalizat, cercetarea s-a globalizat şi ea, monitorizarea şi evaluarea lor se fac la nivel global. Suntem controlaţi de alţii, dar, în măsura în care suntem validaţi, participăm şi noi la procesul de monitorizare şi evaluare a altora. Situaţia este perfect simetrică. Ne aflăm în faţa unei probleme care nu este numai a fiecărui cercetător în parte, ci şi a culturii române în ansamblul ei. Această cultură a fost timidă în ceea ce priveşte comunicarea cu lumea. O inerţie istorică trebuie acum învinsă."

fara legaturi

bine v-am regasit. Uitati domne ce-ati facut, nu mai pot replica anumitor domni dilematici, in alte pagini, comentariul e cenzurat (Film)
alte chestii - 1. biserica nu prevede in fisa postului autoreflectia 2. chiar nu inteleg despre ce vorbiti in comentariul de fata 3. ma mir de resursele dvs uriase de timp (nu job la care trebuie sa "performati"??:)) 4. chiar merita sa ne pierdem vremea cu aroganta "lor"?

Aprobari de comentarii si termen lung.

Asemeni unui melc si asta este cauza pentru care comentez rar in revista dvs.,Subiecte vechi, prosti desi (asa ca mine), intr-un tren .. personal.
Matilda

Cine este biserica si ce vrea

Cine este biserica si ce vrea ea, cred ca a fost foarte convingator prezentat de Dostoievsky in "secena inchizitorului".
Ca orice intelectual cu disonante cognitive, adica credincios (mai degraba in platonism decat in crestinism), dvs incercati neconvingator sa despartiti "adevarata credinta" de "motivatiile si actiunile bisericii".
Cand vom renunta la retorica prafuita care face trimitere la "experienta subiectiva" atunci vom inceta sa mai giram fundamentele dogmei bisericii.

biserica ”noastra”

as fi dorit sa scriu eu articolul acesta.BOR, prima institutie care ar fi trebuit sa fie lustrata dupa 89 ,cea mai pacatoasa.Rezultatul:indecenta,abuziva...Deseuri recuperate de la comunisti.Putine vorbe despre preotii grecocatolici exterminati.

Onoarea Bisericii?

Cu părere de rău, cred că putem vorbi de ”onoarea” ierarhilor Bisericii, și nu al Bisericii din care fiecare dintre noi facem parte.
Când vorbim despre onoare, avem în vedere, implicit, mândria, care este considerat de către Sf. Părinți un păcat de moarte. Probabil că ierarhii noștri nu au gândit atât de departe.

De ce, o Catedrală atât de mare?
Când este gol, pustiu pe dinăuntru, simțim nevoia să avem ceva în exterior. Goliciunea interioara este direct proporțională cu fastul exterior. Cu cât e mai pustiu în sufletul omului, cu atât simte mai mult nevoia să arate în exterior câtă evlavie are.
Nu am pretenția că dețin adevărul dar, în mare parte, cred că acesta este motivul pentru care și ierarhii noștri simt nevoia de atâta grandoare. Cu cât prezența lui Dumnezeu e mai mică în inimile unora, cu atât mai mare trebuie să fie Catedrala.

Multumim

Va multumim pentru aceste argumente, cu atat mai importante cu cat vin de la un om care nu poate fi acuzat de vreun soi de ateism nubil si rea-vointa fata de biserica in general.

Inlăuntru ori in afară - Dilemă?!

D-le Plesu, si eu cred ca biserica suntem toti(care dorim sa credem in Hristos), dar nu ma simt deloc un alfabetizat de ultima ora al teologiei autohtone.
Am impresia ca generalizati atribuind unor oameni (intocmai ca liderii bisericii, prin includere, fara consultare) idei pe care nu le au. Departe de mine gandul de a intelege prin „biserica suntem toti” ca trebuie sa simpatizez sau sustin, fara sa judec eu insami de e bine sau ba, orice directive vin de la inalti ierarhi sau chiar de la simpli preoti ai unei biserici de cartier. Pe de alta parte, departe de mine si a gandi ca, daca eu nu sunt de acord cu ei, e cazul sa ii dispretuiesc sau sa ma declar nemultumita ca trebuie sa impart cu dansii acelasi corp comun – al bisericii. In exclusivitate biserica nu e nici a mea, nici a lor. Ci a lui Hristos. Si, concentrandu-ne pe aceasta idee, indraznesc sa cred ca avem mai multe sanse sa iesim din dilema ori „inlauntru”, ori „in afara”.

Nu numai laicii/ mirenii trebuie sa faca ascultare, si preotii trebuie sa faca le fel. De multe ori se vad in postura de a spune unui enorias:"Nu sunt de acord cu decizia asta, dar asa a hotarat superiorul meu si trebuie sa ma supun". Este straniu , fiindca desi nu agreeaza ceea ce li s-a cerut sa faca, aleg liber sa se supuna. Poate pentru ca inteleg, simt ca e o chestiune de forma, iar lucrurile de fond nu sunt afectate. Poate pentru ca ii intereseaza mai mult sa ajute oamenii si simt ca latura asta a muncii lor, a lucrului cu oamenii nu e afectata de regulile de organizare exterioara. Si atunci cand, din pacate, este, sunt prosteste si inlauntru bisericii, discutii, segregari.

Din cele mai vechi timpuri a fost asa. Nu cred ca acum toti membrii bisericii(clerici, vreau sa spun) traiesc intr-o mare concordie, chitita sa faca din mireni o turma de oite placide. Nu. Sunt destule sfasieri in chiar cinul bisericesc. Si nu din cauza ciolanului, ci din cauza preocupari catorva clerici, putini cei drept, de a lua in considerare si vocile mirenilor.

Da, si eu deplang trista conditie de a se refuza luare in considerare a opiniilor tuturor credinciosilor in ceea ce priveste catedrala. Fac parte dintre cei care cred ca mai bine ne-ar fi nou sa ridicam catedrale inlauntru nostru decat in mijlocul pietelor. Cu toate astea nu imi permit sa cred ca as reprezenta voia majoritatii sau cea mai inteleapta gandire pentru problema in discutie.
Sunt gata sa imi sutin punctul de vedere, dar, in egala masura, sa ascult si cantaresc si pe al celor care vad lucrurile diferit fata de mine. Daca ei ma conving ca au dreptate, ma inclin. Daca nu ma conving, ce imi ramane de facut?! Pot sa incerc sa organizez impreuna cu cei care cred la fel ca mine un grup de presiune asupra liderilor care isi permit sa decida in numele tuturor si sa incercam pasnic sa schimbam, lucrurile in mai bine. Insa, daca se va dovedi ca 65 % din cei care participa la luare deciziei sunt impotriva preferintei mele, ce am de facut? Sa zic ca eu nu mai sunt parte din biserica?! Fiindca nu s-a tinut cont de parerea mea intr-o chestiune de organizare exterioara?! Si chiar daca 65% vor fi de acord cu mine, dar capii vor hotari alfel, ce am de facut?! Sa incetez de buna voie sa mai fiu parte a bisericii lui Hristos?! De ce?! Fiindca ca nu mi s-a respectat, nici macar in majoritate fiind, o doleanta care tine de organziarea exterioara?!

Sunt de acord, e trist, si pe mine ma doare sa vad cum fondul imobiliar al bisericii noastre creste de la un an la altul, iar cel sufletesc devine tot mai gaunos de la un an la altul. Dar, daca ma rup de biserica, ce rezolv?!
Pe urma, cand a fost biserica construita de/ pe lucrurile exterioare?! Pe de alta parte lucrurile exterioare (ierarhii, sinoade, biserici, catedrale, ritualuri – care s-au complicat prea mult sau simplificat prea mult, dupa cat l-a taiat pe fiecare lider capul), au fost de bine, de rau, cadrul, portalul pentru accesul spre cele launtrice, tainice, nevazute ale lui Dumnezeu; un acces, altminteri greu de dibuit prin harmalaia si harababura deconcertanta a lumii. De bine, de rau, existenta a mii de biserici a asigurat fiecarui om sansa de a cauta, intr-un spatiu identificabil cumva, o cale prin care sa se re-conecteze la divin. Cred ca oricine a cautat cu sinceritate a gasit. Chiar daca uneori foarte greu, dupa ani de cautari si dezamagiri.

Din cele mai vechi timpuri, asa a fost, dintotdeauna cineva s-a ingrijit de lucrurile exterioare, dar faptul ca existat Marta nu a impiedicat-o pe Maria sa isi aleaga partea buna. Acum dvs. ce ati dori? Sa aleaga toti deodata parte cea buna?! Ne trebuie rabdare. De preferinta fara tutun. Dar, daca nu se poate fara, sa fim ingaduitori si cu el. Da, biserica suntem toti. Fiindca si pentru Marta a venit Hristos in lume. As zice ca mai ales pentru ea.
Ori poate Hristos s-a suparat pe Marta, sau a refuzat sa manance felurile pe care le-a gatit aceasta?!

da,

excelenta luare de pozitie.

parerea mea

eu nu sunt de acord cu aceasta constructie ,,catedrala nemului,, nu suntem egipteni si cu atat mai putin farioti sa facem asemenea uriase catedrale, eu personal ma simt mult mai bine si mai aproape de Dumnezeu ,culmea, in cele mai mici Biserici si mai ales in cele vechi care au o incarcatura energetica uriasa !!! afara de asta tara piere si mai marii Bisericii inalta catedrale uriase pe bani enorm de multi in loc ca scesti bani sa fie folositi pentru oamenii cu probleme de sanatate si financiara fie batrani ,copii sau chiar tineri ! cred ca ne ajunge ca ne-a construit ceausescu fara voia noastra dar din banii nostri oa casa a ,,poporuli,, cica unde acum se lafaie niste oportunisti,nesatui de averi, necinstiti etc. ,iar noi toti ceilalti ii si platim pentru ca dorm in parlament ! JALNIC !

multumesc pt exprimare

Imi place acest articol f tare pt ca "exprima bine ceva ce simteam" si io si ma nemultumea. Chiar daca is din alta cofesiune religioasa si administrativa (ca sa zic asapt ca si latura a doua e evidenta). Ideea de membru al unei biserici nu imi place.

preotia

Lucrurile nu se vor schimba atat timp cat preotia este vazuta ca o meserie, ca pe o afacere, aspect ce tine de modelul ierarhiei imbuibate cu toate bunurile lumesti. Printre cei mai vulgari studenti sunt cei de la teologie care nu sunt interesati de altceva decat sa fie hirotonisiti, sa se insoare, iar apoi sa-si cumpere o parohie cat mai bogata. Nu numai capul bisericii este putred (devianti sexuali, informatori, corupti) ci si baza, preotia si o parte din credinciosi. Clerul se bazeaza pe evlavia (prostia) romanului, insa eu zic sa vorbim peste 50 de ani, cand bisericile vor fi goale deoarece omul nu va mai ingenunchia sa-si spuna pacatele unui pacatos mai mare decat el iar pacatul va fi regula sociala! Vreau sa fac o mentiune exceptiei, doerece mai sunt si preoti care cred in Dumnezeu si in sfintenie, dar sunt tot mai putini! Am impresia ca o parte din cler nu mai este credincios pentru ca altfel nu s-ar comporta asa cum o fac acum. Acestia seamana leit ca aparenta si ca gandire cu farisei pe care-i condamna in predici. O solutie disperata ar fi introducerea detectorului de minciuni ca procedura standard pentru a intra in manastire sau in preotie si pentru testarea periodica a celor in functie: sa se puna intrebari simple Crezi in Dumnezeu, in Cristos? Crezi in Inviere? Nici unui crestin adevarat nu ar trebui sa-i tremure vocea! Dar cine sa reformeze biserica, coruptii si imbuibatii din fruntea ei?

arzator pentru Andrei Plesu

Daca in UE am intrat cum am intrat, prin multe suferinte insa, trebuie sa intram in Imparatia lui Dumnezeu! Pronia loveste ca sa vindece.!Aici, nici mintea si nici logica cuiva nu pot sa fie de vreun folos. In cuptorul de suferinta intra si bunii si raii si sfintii si pacatosii!...Ce Golgota a urcat Hristos! Cand este vorba de insanatosirea unui neam, atunci suferinta-pastila- i se aplica nediferentiat. Olarul cand vrea sa faca un vas mai de cinste, il lasa mai mult in foc! Necazuri, lipsuri, stramtorari sunt strigatul sfasietor al lui Iisus, sa ne intoarcem Acasa, cu sufletele insanatosite! ...Caci nu dupa pacatele noastre ne-a facut noua, nici dupa faradelegile noastre ne-a rasplatit noua...Polonia si Romania, doua neamuri profund sacrificate, doua torte vii prin care Dumnezeu vorbeste Europei :sa se vindece de comunism, de paganism. Polonia si Romania doua oaze de speranta prin care Iisus trage un nou semnal de alarma: Europa va fi crestina sau nu va fi deloc! La Katyn, Nava elitei poloneze s-a implantat inca o data in coasta fiarei comuniste - actiune eliberatoare a Sf. Gheorghe, omoratorul de balaur. Nu intamplator , printr-un gest mai mult providential decat prezidential, exact in 6 mai , de praznicul Marelui Mucenic Gheorghe (la rusi), prin Traian Basescu si Emil Boc , se suna din nou trezirea, o incercare primita cu resemnare pozitiva in vederea unei mari vindecari! Hristos a Inviat din morti cu moarte pe moarte calcand. Daniela- Cluj

Cum i-ti asterni asa dormi

Probabil ca ati observat ca Romania nu pare a face parte din Europa din punct de vedere al religiozitatii.
Am ajuns aici in mare parte datorita misticismului "intelighentiei" noastre postrevolutionare care a abscons de la rolul de calauzitor intelectual in favoarea clerului, ca depozitar al adevarului suprem revelat, nu cercetat.
Urmarea naturala e ca parerea lor mai are importanta doar daca se multumeste la repetarea opiniilor acestuia.
Cuvintele califului Omar la arderea Bibliotecii din Alexandria par, mutatis mutandis, foarte actuale pe la noi.

exact

din pacate, deocamdata, in romania nu exista voci seculariste destul de articulate incat sa poata concura cu sfanta treime plesu-patapievici-liiceanu.

Înspăimîntător de adevărate sînt spusele dvs., dle Pleşu!

Nota în plus de exasperare este pe deplin justificată, din păcate, şi ei i se alătură exasperarea noastră, multiplicată de cîteva milioane de ori...

Salut

Salut cele doua premiere prilejuite implicit de catre acest mesaj al d-voastra. :) (a) Nu tu urecheri pe tema proastei folosiri a limbii si (b) nu tu ignorarea subiectului propus. Sper ca inaugurarea noii "florine" nu inseamna pierderea definitiva a celei vechi. Semnele vizibile ale tenacitatii (prezente in refuzul de a trece la grafia cu "î" din "a") ma incredinteaza ca sperantele mele nu sunt desarte.

Mulţumesc, dle Goe!

Dle Goe, speranţele dvs. sînt vane, dar asta numai şi numai pentru că mesajele mele pe tema proastei folosiri a limbii nu sînt slobozite pe forum. [Dl Pleşu gîndeşte admirabil şi scrie impecabil, iar eventualele scăpări chiar sînt scăpări din grabă, nu din neştiinţă, însă corectorii, şi atunci cînd apar acestea, nu se ating de ele, într-atît este de respectat, şi pe bună dreptate, dl Pleşu :).]

Dl Pleşu gîndeşte admirabil şi scrie impecabil

"Dl Pleşu gîndeşte admirabil şi scrie impecabil" / Florina, Mai 2010. Mergand pe linia propusa de d-voastra as indrazni sa-l compar pe Andrei Plesu cu Titu Maiorescu (varianta moderna). "Andrei Plesu este un Titu Maiorescu al vremurilor moderne" / Dl.Goe, (tot) Mai 2010. Sunt sigur ca dl. Plesu ar prefera ca in locul exprimarii acestui adevar, dl. Goe sa-si dea in petec, ca de obicei, si sa practice sofismul-pe-text. Presupun.

Dl. Plesu nu este respectat (pe buna dreptate, apud Florina) ci venerat. Maximizat. Este un monstru sacru. (un frivol ca d. Goe ar zice ca avandu-i in preajma pe alde Chivu, Serban si Iaru, asta face venerarea mai acceptabila si mai normala, prin relativizare in sus/jos. Si pe cat este de venerat dl. Plesu in redactie, in unele sfere si intr-o mare parte a opiniei publice din Romanica (pardon de Romanica) pe atat de detestat, desconsiderat si urat este in alte parti ale opiniei publice si in cercuri (mai mult sau mai putin concentrice sau excentrice). Desigur ca toate aceste senzatii maximale, de la venerare la detestare au doar firave legaturi cu valoarea imanenta a simpaticului domn Plesu, ca monstruozitate sacra in interiorul culturii romane. ”A fi iubit cu moderatie si a nu fi urât peste masura.” / Dl.Goe, Mai 2010.

P.S. In concluzie voiam sa va zic-ca periuta aplicata de d-voastra d-lui Plesu mi-a creat o usoara senzatie de disconfort (mai multe feluri de disconfort) si confuzie. Mai ales ca eu, nici macar in vis, n-am sugerat ca textele d-lui Plesu sunt cele care trebuie purecate, in materie de proasta folosire a limbii, oricat as fi eu de dl.Goe. Zau asa. In subsidiar cu acest comentariu/raspuns ati reusit sa adaugati conotatii noi mesajului d-voatra initial, cel in care va declarati de acord cu antevorbitorul, in numele a milioane si milioane de entitati ganditoare. Cu drag si-n gluma, al dvoastra, dl. Goe.

Splendid omagiu, dle Goe!

Minunată şi deloc hazardată comparaţia pe care o propuneţi în cazul dlui Pleşu, şi anume aceea cu Titu Maiorescu. Mai cred că, indiferent cum va primi acest omagiu, dl Pleşu ar prefera să vă daţi în PETIC (nu petec) şi să practicaţi sofismul-pe-text.

P.S. Nici vorbă de vreo periuţă, dle Goe. Asemenea 'tratamente' îi sînt aplicate dlui Pleşu de cei care, eventual, urmăresc vreun interes anume. Or, acesta nu este nici pe departe cazul meu. Faptul că admiraţia pentru dl Pleşu poate atinge cotele veneraţiei în redacţia D.v., în unele cercuri şi în rîndul unei mari părţi a opiniei publice nu trebuie să mire, tot aşa cum nu are de ce să mire sentimentul contrar, desconsiderarea/detestarea, pe care îl încearcă sau îl mimează la comandă faţă de Domnia Sa destui detractori de profesie, cei care se lasă manipulaţi de cei dintîi etc. etc. De asemenea, doresc să înlătur orice suspiciune care ar putea fi asociată intenţiilor dvs. de a-mi fi sugerat că textele dlui Pleşu ar trebui PURICATE (nu purecate) în materie de proastă folosire a limbii române. Mentorul Dilemei vechi este unul dintre cei mai fermecători oameni de cultură ai momentului (adică, de cîteva decenii deja), unul dintre cei mai savuroşi şi mai eleganţi cozeuri şi vorbitori din spaţiul public românesc şi un condei excelent, motive pentru care eu îl ascult şi îl citesc cu o foarte mare încîntare.

P.P.S. Şi pe dvs. vă citesc cu interes, dar n-o spun ca să vă flatez. Regret că au fost oprite de la publicare mesaje care vă erau adresate ca răspuns la cele ale dvs. în care eram vizată. Sper ca acesta să ajungă totuşi pe forum.

Ecouri târzii

@Florina, e clar. Sunteţi chiţibuşară (ştiu nu se zice chiţbuşară ci chichirincioasă) şi cârcotaşă. Culmea e ca in cazul de faţă nu-mi displace, ba dimpotriva. Formele "PETEC" si "PURECA" sunt perfect valabile si acceptate ca alternative pentru "PETIC" şi "PURICA". Eu unul folosesc in egala masura si "petec" si "petic". Cat priveste "puricatul/purecatul" nu prea am ocazia sa le folosesc pentru ca n-am paduchi ci râie. Totusi am si un amic care prefera tot purecatul: "Pripăşit la vreo femeie, ştiu că ar vedea pe dracul, / Dară eu — ce-mi pasă mie — bietul „îns!“ la ce să-l purec?" De unde rezulta ca si amicul meu va cunoaste (d-voastra insa il preferati pe Dan Puric sarmanului Dionisos). Cred ca cei mai multi dintre elevii d-voastra au suferit si mai sufera inca de pe urma atingerii cu profesoara lor stiutoare de carte dar cu hachiţe si mofturi de-ale alea. O bucurie de aceeasi natura (si la fel de paradoxala) mi-a prilejuit-o si refuzul d-voastra de a intelege natura disconforturilor mele in legatura cu faptul ca dragostea este un lucru foarte mare in viziunea lui Ghita Popândau (un Goe mai melancolic din cauza amorului). In aceeasi ordine de idei (sic) as spune ca poate splendidul omagiu poate decadea oricand (intr-o lume de o relativitate atat de brutala), sub diferite unghiuri de atac. La urma urmelor ce mare procopseala (stiu, stiu, se zice "pricopseala") si Titu Maiorescu asta? Ca n-a fost vreun lucru mare ci un om cum sunt si altii (bunaoara d-voastra si cu mine). S-a tinut mai mult de rautati si mici scandale. Cica ar fi fost complice la asasinarea (nu numai morala) a unui mare poet. Poti sa stii? Oricum banuiala, ipohondria si fandaxia sunt acolo. Ca si in timpurile moderne, cu vreo editura mai mult sau mai putin politica. In fine, in legatura cu mesajele despre care ziceti ca vi s-ar fi refuzat nu stiu ce sa cred. Desi pot presupune ca ma "injurati" in acele mesaje, nu va pot banui de utilizarea unor cuvinte nepotrivite in raport cu normele deontologice ale Dilemei si de aceea cred ca este vorba mai degraba de simple incidente tehnice accidentale. Daca vi se mai intampla sau daca tineti sa mi le transmiteti si pe cele pierdute ma puteti cauta/gasi pe santier, la arca. Mi le puteti lasa la poarta sau puteti sa ma cautati inauntru.

E scris adanc?

Cred ca e scris adanc si, presupun, cu temei. N-am inteles cum anume s-o manance, dar am incredere in condeiul d-lui Plesu. Stie dansul ce spune (si nu sunt deloc, deloc asta... malitios) Totusi catedrala neamului n-ar fi a neamului? Aproape sigur ca reprezentanţii societăţii civile, ai Comisiunii Monumentelor Istorice, ai clasei politice care au avut serioase rezerve faţă de un proiect gigantesc, care, aşa cum e conceput, nu poate fi decît o întruchipare necuviincioasă a „slavei deşarte“ sa aiba dreptate. Dar un pic de dreptate este si in faptul ca ar fi fost dragut sa avem si noi Sacre-Coeur-ul nostru sau macar acolo un Notre Dame de micul-Paris. N-ar fi fost a fariseilor si n-ar fi simbolizat gloria imanentă ca răsplată pentru o îndelungă lipsă a curajului inaltelor fete ci ar fi fost a urmasilor-urmasilor bucurestenilor si a agentiilor de turism, acum si-n veacul vecilor, amin. Ma rog n-a fost sa fie. Acum e criza moncher si chiar nu se merita sa dam banii pe prostii. Mai bine luam nuga la copii.

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cristina COMANDAŞU

Extraordinarul Daniel Barenboim

Extraordinarul Daniel Barenboim

Din fericire, am avut ocazia să-l vedem de mai multe ori la București pe extraordinarul pianist și dirijor Daniel Barenboim; la 73 ani, Daniel Barenboim pare neobosit și veșnic tînăr – proiectele sînt multe și împlinirile pe măsură. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● „Teneși, diverse culori, la prețuri incredibile“ – mă îmbie un anunț publicitar. Nu pot să spun decît că sportul alb, oricît de colorat ar fi, se numește tenis. Iar încălțările, oricît de ieftine, se numesc teniși. (M. M.)

● Din discuţiile aberante din viaţa de toate zilele. O doamnă mi-a povestit cum vecinul ei îi ţinea socoteala de cîte ori trăgea apa de la WC noaptea; o alta – cum n‑a plecat ea să lucreze un timp în străinătate pentru că n‑au lăsat-o băieţii ei, care au în jur de 30 de ani, pentru că n-ar mai fi avut cine să le gătească. (I. P.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI