Numai pentru abonati

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

O veste bună

Cînd inviţi la masă oaspeţi străini veniţi cu treburi în împestriţata noastră Capitală, e inevitabil să ţi se ceară „ceva specific românesc“. Politeţe? Curiozitate autentică? Cercetare etnografică? Puţin importă. Fapt e că trebuie să ai la îndemînă soluţii cu care să nu te faci de rîs. Soluţii ar exista.

 

25 comentarii 47777 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 403, 3-9 noiembrie 2011

postul este al voii

si nu al nevoii. sigur ca ne abtinem cat putem la oferte, intre altele si ca sa nu pierdem gustul mancarilor, imbaghitandu-ne mereu cu bunatati. nu-i nevoie de nici o revolutie ca sa aiba fiecare dupa ce bea apa si nu-i nevoie de tehnologii de varf ca lumea sa fie ceva mai satula decat este . macar sa se retraga mancaii in ceva pesteri sa nu-i vaza altii lafaindu-se .

B24

Cred ca acest articol se potrivea mult mai bine in revista B24.
Dar un excelent interviu in Adevarul: „Am dovada existenţei lui Dumnezeu“.

Inca o veste buna

Domnule Plesu
Pina acum, luni seara la mine dar marti dimineata la dumneavoastra, ora 4:47 a.m., aveti 13 310 cititori (sau citiri ca eu am clicat de cel putin 10 ori pe articolul dumneavoastra). Si asa cu miile aveti de fiecare data, mai mult ca oricine de la Dilema...Pai nu este asta super bine? Poate nu va iubeste toata lumea (stati linistit, nici pe mine), dar va citeste lumea. Un scriitor, un jurnalist, nici ca isi poate dori altceva, nu-i asa?
Toate cele bune,
M.M.

Veste buna, rasuflare usurata - ne-a iertat saptamina asta!

Probabil din cauza unor neinsemnate probleme economice care dureaza in Romania de dinainte de romanizare, arta culinara a fost oarecum ignorata de intelectualitatea noastra. Salutam curajul dlui AP de a ataca acest domeniu artistic neglijat, inclusiv precizia cu care o face. Am fost in stare sa localizez rapid website-ul cu toate ca scirtiie din toate incheieturile: http://www.zexe.ro Citeva pagini merg, dar sint facute din spuma de flash cu italice minuscule tinute la cuptor numai o noapte. Pentru 34 Ron puteti servi intre 100 si 200 de grame de "cocosel in vin". Nu e clar cit e vin si cit e cocosel in fabuloasa suta de grame. Ma intreb cine or fi ceilalti romani care isi permit sa manince la Zexe ca la "zexe"?
Numai bine!

Suferi de nesimtire amice

Ai ales unul dintre cele mai scumpe feluri de mancare de acolo si nici nu precizezi exact componenta lui (250/150/100 probabil e ceva criptic pentru tine). Daca mananci doar la cantina nu e ceva rusinos, ba e foarte normal, insa la fel de normal ar fi sa nu-ti dai cu parerea acolo unde nu te pricepi.
Have fun!

Multumesc pentru clarificari!

Si pentru felul in care le-ati servit. Ca la Zexe...
Life's too short! Cheers!

Despre datul cu parerea , orice-ar fi

:))) Multumesc, eu am fun!:)))

Da, multa lume uita ca nu este obligatoriu nici sa ai pareri despre orice, nici sa te bagi in vorba orice-ar fi, doar pentru ca ti s-a spus vreodata ca ai un IQ ridicat. Si testele astea de inteligenta nu sint infailibile. O proba de foc a inteligentei este sa adreseze o problema la obiect si eficient si sa nu se pronunte daca nu are (nu cunoaste) datele. Deci sa taca despre ce nu cunoaste.

just for the record

as adauga, variantei de "pfiteluta" si pe cea de "cheftea", auzita la Craiova in 1995 (si sustinuta de emitenti ca singura versiune posibila si corecta, pentru ca asa invatasera de la mama, de-acasa, odata cu reteta!).

Multumesc

Ba mie-mi place că Dl Pleşu a dat adresă, nume, prenume şi renume pentru restaurant. De ce să nu dea? Lucrurile bune trebuie împărtăşite. Ca să le încerce şi alţii. Eu una o să mă duc la Zexe. Mai ales că mâncarea românească e perfectă iarna.

Cât despre subiectul articolului, nu cred că este "Cât de prost se mănâncă în Bucureşti, şi cât de bine se mănancă în alte locuri din lume", cum sugerează comentariul dinainte. Nu. Subiectul este că că multe restaurante cu specific românesc din Bucureşti au acelaşi meniu gătit prost şi fără imaginaţie. Chestie cu care sunt de acord. Şi e păcat. Pentru că bucătăria românească, atunci când este făcută bine (şi ştiu cât de bine poate fi făcută de la bunica mea, bucovineancă şi bucătăreasă senzaţională ;) este de o savoare fabuloasă.

hibernum nessie, taietura

hibernum nessie, taietura sigura, obtine totdeauna ce vrea

incepe postul

si iadul saracilor care n-au dupa ce bea apa

Oops, mi-a scapat ceva

Daca e post, nu inseamna ca trebuie sa ne abtinem? Tocmai la asta este saracul expert, la abtinere; expertiza pe care a cistigat-o cind n-a postit de voie-buna ii aduce in sfirsit un folos "ideal". Eu zic ca postul e paradisul saracului, nu iadul lui.
Numai bine!

Probabil vreti sa sugerati ca stiinta si tehnologia

inca mai au mult de lucru pina sa creeze cantitati suficiente de chestii dupa care se poate bea apa. De acord cu dv, daca s-ar construi mai putine catedrale si mai multe institute de cercetare stiintifica, am ajunge la muntii de pilaf mai repede. Sint un optimist incurabil, adica "cred" ca lumea are un viitor mai bun decit s-a proiectat acum 2.000 de ani. Decit sa ne plingem ca drobul de sare poate fi pus in miscare de forta gravitatiei intr-un mod nefavorabil, mai bine sa punem mina pe microsocop sa ne uitam la drob intr-o alta lumina.
Numai bine!

trebuie sa fie rau sa traiesti in Bucuresti ? asa e tema ?

"mai există încă restauratori pricepuţi, care cred în onoarea meseriei lor, care se străduiesc să-şi fericească musafirii, să gătească imaginativ, dar riguros, să nu trişeze, să se bucure de bucuria ta şi să nu te jupoaie."
Aceasta fraza e cheia articolului, dl Plesu ne transfera tuturor sentimentul ca a manca intr un restaurant romanesc in Bucuresti este riscant si ca nu are rost sa incerci....
Am mancat oribil la Munchen in centru langa Marienplatz si in general in orice oras din lume daca nu esti avizat / indrumat ai toate sansele sa mananci prost daca intri la intamplare.
Articolul te face sa ti faci o asigurare uriasa de viata daca vrei sa mananci in Bucuresti . Este cel putin nedrept acest punct de vedere.

Articol savuros, joie de vivre contagios...

...pana la un punct: cel in care se da numele restaurantului, cu CNP si serie-numar de buletin. De ce? De ce? De ce? D-le Plesu, ne-ati servit azi mancaruri fine cu... Pepsi.

Reteta de mici cu parfum din alte vremuri...

Cu ingaduinta moderatorului si in asentimentul autorului, sper, as propune o reteta fabuloasa pentru mici, in posesia careia am intrat prin bunavointa navigatorului anonim Rongo, publicata, dupa cum ni se spune, in revista Timpul. De pe timpuri. Reteta este depozitata spre pastrare (in caz de potop) AICI, pe Arca lui Goe - CARUL CU BERE – Reţeta de mititei, Bucureşti, la 16 Iunie 1920.

P.S. A se evita topicul urmator care contite o reteta fabuloasa pentru CARNE. Multumesc pentru ingaduinta.

Excelenti mititeii de pe arca

Livrati si la domiciliu?

Aveti grija cu reclama mascata!

Da, desigur ca livram si la domiciliu. Sa-mi dati adresa. De la blog!

P.S. Ati "vizionat" cumva si meniul de Craciun si Revelion de pe Arca?

Ha, ha, ha, la prima vizita am incercat numai mititeii!

Pentru ca aperitivul a fost excelent si serviciul ireprosabil, mai venim. Cheers!

Mie imi plac

Mie imi plac restaurantele dezolante comuniste. Si se mai gasesc. Acum ca raul a trecut pot spune ca au o anume poezie - pentru mine(eu is tanar - probabil cei care au trait atunci au alte pareri).

Cat despre restaurante ca cel descris mai sus - unic acum prin aceasta descriere - cred mai sunt in Bucuresti - c e multe.

Gustos subiect. Poftiti la masa.

Adaug si eu, de-ale mele, fara sa insemne asta, decat un alt punct de vedere, mai ( mult mai ) dinspre opinca cuvantului-concept; "roman".
M-am nascut cam deodata cu primul televizor de la mine din sat. Nu cred eu ca, nici revelionul, nu se nascuse cu mult mai devreme. Subiectul asta cu "mancare buna" m-a atras dintotdeauna ( si sunt convins ca nu numai pe mine.
Am auzit schimbandu-se tot soiul de retete si am vazut, si am participat si eu ( turnand ulei ) la obtinerea unei minuni care se lasa greu obtinuta si se numea "maioneza", la vremea cand coborase la popor "salata de boeuf" ( ne-a intrat in "memoria colectivitatii, un tataie al acelor inceputuri caruia, placandu-i salata, a intins farfuria zicand : "Mai pune-mi si mie coliva din asta, ca mi-a placut" ). De la acele inceputuri ( ale mele ) si pana azi, nu ne-a lipsit, mesei noastre familiare, salata, niciodata de pe masa. Imbinand "toamna" cu "porcul" si/ sau "primavara" cu "mielul" obtinea traitorul delectari, zic eu necesare, la rastimpuri. Pentru ca in fiecare zi incearca omul sa faca mancare buna, din "de-ale locului" si din "de-ale vremii" dar de specialitati statea duminica, iar de specialitati-specialitati, mult mai rar. Sarmalele mi-au fost intotdeauna prezente. Micii, i-am descoperit pe parcurs. Mamaliga, nu stiu altii cum sunt, dar la mine intre paine si mamaliga este o buna prietenie, nebagandu-se vreuna in sectorul celeilalte, decat la nevoie.
( Aici, prin strainataturi, intreband intr-o zi un roman de-al nostru, mai "nordist" daca e prieten cu mamaliga mi.a raspuns : " Nuuuu... Aici am inceput sa mananc paine si, de cand am inceput sa mananc paineeee.... nici sa nu mai aud de ea ").
Mai tarziu, plecad la "uzina", am descoperit cartea de bucate. Plecasem la drum cu cateva retete de mancare dictate de bunica. Mai apoi, l-am descoperit pe Pastorel. Citeam, ii intelegeam gusturile si bucuria, cartea lui s-a zdrentuit un pic dar nu va mai pleca ( din vrerea mea ) din biblioteca-mi . Apartinea unui rai care mie, nu ( mai ) mi-a fost prezent. Pai, cat unt recomanda in reteta lui pentru un spanac, nu gaseam eu sa cumpar prin Bucuresti nici in tot anul. Stau si ma intreb : daca "saracul" mananca astea de cand ii stiu eu, de ce nu or fi: "mancaruri traditionale boieresti" la care sa ramneasca sa se aseze "strainul" ? La "tzara" bei din tzuica ta, si din vinul tau. Daca ti-a iesit buna o bei, dar oricum, in general, cinstesti cat cuprinde, dar nu risipesti.
Am mancat si baut la "cap de brazda", in toate anotimpurile. Nu se poata sa nu-ti cada bine, fie si doar paine cu muraturi si sunca, la padure, iarna, cand incerci sa-ti aduci lemne. Nu inteleg de ce oamenii care nu au ca necesitate "cositul" vor sa simta gustul mancarii ca cel de la coasa. Nu stiu daca "restul lumii " va renuntza la sarmaua stramoseasca ( chiar si de la stramosii turci, venita ) dar eu as vrea s-o vad pe masa alor mei, cat oi fi. Sunt anumite "faceri" intre "facerile" noastre care merg mana in mana cu dulceatza amintirii. Nu mai imi pot pregati eu toba, cum o facea bunicul, si nici mirosul bucatelor nu mai sunt ( si nu vor mai fi vreodata ) ca cele ale bunicii, apoi ale mamei iar azi, ale sotiei. Dar cauti sa repeti "placutul" Cred ca restaurantul are tot interesul sa dea oamenilor "caldura". Si sunt convins ca si .... reuseste. Cine s-a simtit bine, in restaurant, nu are de ce sa nu incerce, si sa tot incerce, sa repete. Depinde de conditie. Nu spun ca e mai bine intr-un fel sau altul, ci doresc sa fie bine oricum, oricui. Conditiile noastre naturale incadrau ( acum sa mai "globalizat"), punand o limita diversitatii. Fantezia a mai diversificat si ea dar: cate feluri de mancare poti face din fasole, sau din varza ? ( produse apte de conservare naturala, cum e in cazul nostru ) Spanolii ( spre ex ) datorita ( si ) vecinatatii cu marea au 1000 iar noi 100 "subiecte" de luat la diversificat, dar asta nu-i nici o vina, si nici un merit. Incercam toti, sa mancam ( si sa traim ) bine. Daca putem sa nu o facem "in detrimentul altora", mancarea, cade al naibii de bine la stomac.

Cum de mi-a scapat!

Multumesc, domnule Plesu, pentru vestea buna.
Toamna asta m-am bucurat si eu din plin de specificul national la vreo cinci restaurante din Bucuresti. Am mincat cam acelasi lucru la toate cinci si anume gratare de diverse animale si pasari (si neaparat si mici) plus papanasi.

In clasamentul meu, restaurantul Herastrau (cel care are si un mic hotel si o terasa linga lac) este pe primul loc. Pe ultimul loc, cu regret o spun, a fost "Caru cu bere" care de altfel a fost si cel mai scump. De altfel "Caru cu bere" este singurul restaurant care mi-a amintit intr-un mod neplacut de cele de aici, de peste Atlantic. Dar una peste alta, am mincat bine peste tot, in general.

Oricum, data viitoare ma voi duce si la "Zexe" (ce nume!?) ca m-ati facut curioasa. Sper ca reclama buna pe care i-ati facut-o il va tine in business pina vin eu la anul.

P.S
Mi-e groaza de comentariile pe care le veti primi, domnule Plesu. Nu pentru ca ati ales un subiect provocativ, nici vorba. Ati dat o veste buna si lumea ar trebui sa se bucure, nu? Eu ma bucur. Dar am observat ca si daca vorbiti despre vreme, tot se vor gasi persoane care sa se simta insultate personal.
Incerc sa imi imaginez ce vi se va reprosa acum: poate faptul ca laudati un singur restaurant? Poate se va sugera ca sinteti ruda cu vreunul din proprietari? Ca aveti relatii cu strainii este permis acum, totusi.
Degeaba incerc, sint sigura ca inventivitatea si geniul romanesc nu au limita.

Da

Da. "Geniul" românesc n-are limită. Aţi avut dreptate :)). Dar mă bucur că v-a plăcut articolul. Şi mie. Numai bună o recomandare de restaurant românesc bun acum, in prag de iarnă. Mâncarea românească bună încălzeşte inima :))

ÎNSFÎRŞIT DAR CAM RARE

Cei bun nu trebuie mult

Doarǎ abstractǎ şi purǎ poVestea cea Bunǎ ne mai poate-aşeza întru tandrul sufletului şi rîvna poetului singur cutreierînd coclaurile unor gînduri decimate de timpuri.
Nestematǎ şi rarǎ-i cu-atît mai preţuitǎ magia cǎrturarului neaoş
de unde şi pofta fǎrǎ de margini a nevoilor sǎlǎşluitoare din hǎuri.
Pǎmînteni dar nu numai, Hrana nu-i doar-aceea pusǎ pe masǎ în talgere de faianţǎ ci şi musai în pagini sublime de hîrtie luminǎ şi vrajǎ iar astfel, ce poate fi mai gustos decît deliciul cuvintelor înşirate de Pleşu cel "hermeneuticul gastronomicus in delirium fantasticum".
Poftǎ Bunǎ ! şi sǎ-i gustǎm fǎrǎ prihanǎ, nectarului esenţa pînǎ la capǎt atîta vreme cît artera aortǎ îi mai zvîcneşte în trupu-i puternic aşa sǎ se-ntîmple pînǎ dincolo de-adevǎruri şi pînǎ mai dincoace de ţǎrmuri.
Mulţam fain pentru slovele îmbucate !
Sǎ vǎ fie de bine şi sǎnǎtate!
Noroc, şi tot înainte !!!

OBOL

Greşeala din greşealǎ se-ndreaptǎ, iertare Ţie, cǎrturare,
aşa sǎ fie, aşa e drept, aşa-i bine :

“Ce-i”, acolo-n loc de ce-i scris , “cei”, în subtitlu.
Şi-ncǎ-odatǎ colinde, pentru ghesul întru hrǎnirea cuvintelor.

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Biblioteca Publică din New York

Te poți plimba în voie prin clădirea uriașă pentru a te convinge că Paradisul chiar e o bibliotecă. Mai mult decît atît, e un loc unde poți lucra sau studia, chiar dacă nu ai abonament. Te legitimezi, intri și poți petrece cîteva ore bune în compania cărților sau, pur și simplu, scriind în liniște. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Nu departe de blocul meu, un băiat uşor zdrenţăros mi-a cerut bani în felul următor: „Daţi-mi şi mie ceva, că de două ore caut în gunoaie şi nu găsesc nimic“ (I. P.)

● Am primit un e-mail de la „Teneși Sport“ cu titlul „Elimină mirosurile neplăcute din frigider cu 1 leu“. Cine și-o fi ținînd „teneșii“ în frigider?! (C. Ș.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI