Stimate Domn Andrei Pleșu,

Vreau să vă mulțumesc. Am văzut încercarea de linșaj mediatic petrecută la Antena 3, unde mărunți de tip Gâdea & Co încercau să vă terfelească în fel și chip; spre rușinea mea, am urmărit-o cap-coadă, gândindu-mă mereu la ceva de genul: ”Uite c-o mai zic și p-asta, să vezi ce-o să le zică dl. Pleșu, praf o să-i facă...” Deci, așteptam reacție, vărsare de sânge.
Am așteptat așa, preț de câteva zile, însă reacția nu s-a produs. Și am înțeles că nici nu se va produce vreodată. Apoi, m-am gândit; de ce oare mă uit la Antena 3? De ce mă uit la niște emisiuni a căror singură menire este să arunce cu zoaie? Făcute de niște lătrăi care au consistența unui burete de șters tabla? Și doar știam adevărul ăsta de ani de zile…în fine, mergând pe firul reflecției am ajuns la concluzia că îmi place, de fapt, să plec urechea la tot gunoiul ăla. Să degust o mizerie ce, într-un fel, mă reprezintă. Ești și ceea ce privești.
Cuprins de remușcări, am făcut un gest eroic, pe care trebuia să-l fac de mult: am scos postul ăsta imund din lista de programe. E un gest pe care vi-l datorez, iar acum mă simt ca în reclamele cu detergenți - mai curat, mai uscat. Dar trebuie să recunosc, mă mai ia dorul câteodată…

Cu respect,
George Baciu

P.S.
M-a mirat însă tăcerea altor intelectuali, mă așteptam ca a doua zi după emisiune să sară la bătaie o grămadă de oameni și să-i pună la punct pe infami. Era o bună ocazie de solidarizare, de a face front comun valului de abjecție, fiindcă se poate întâmpla oricui, oricând. E drept, nu am urmărit decât presa online, pesemne au fost mai vajnici în altă parte.

Domnule Plesu probabil ca afirmatiile d-voastra sunt exacte.
Nici pentru mine Gadea nu este un favorit.
Dar...
Tocmai saptamana asta Antena 3 condusa de personajul in chestiune tocmai a luat niste premii la un concurs important international de televiziuni, la Londra. Pentru acele reportaje atat de apreciate de colegul de revista Radu Cosasu.
I-ati cam stricat placerea londoneza cu aceste comentarii de jupan Titirca domnule Plesu!

Domnule A. Plesu, o mica intrebare, cel putin simpatica... alaturi de o justificare, va adresez: daca in felul domniei voastre sunteti un El Greco al cuvintelor... un Rodin al modelarii in piatra... Mihai Gadea devine prin aceasta omul caruia i ati facut portretul ce va umple colectiile in Muzeul National ! poate fi vanduta la Paris sau Londra... Louvre sau Victoria Albert... cat de mult il ravnesc pe Gadea pentru acest loc ! cat de mult mi as dori sa ajung sa ma cunosc printr un astfel de tablou, finisat de Maestru... penita domniei voastre spune adevarul... Domnule Maestru, ce imi cereti sa fac pentru a fi pensulat si inramat?

Cand lumea este "in the making", cand Romania nu are definite nici un drum, nici o strategie, nici un viitor, cand confuzia valorilor si lipsa modelelor din societate risca sa ne transforme intr-o populatie de mana a doua, dl. Plesu alege sa ne vorbeasca despre un nimeni.
Ce ar fi, Maestre, sa vorbiti despre lucruri esentiale cum ar fi rostul politicii, relatia dintre om si stat sau relatia intre om si biserica; sau despre lucrari de arte plastice sau carti care v-au placut sau v-au marcat, orase sau tari pe care le admirati, in general lucruri interesante si care pot influenta pozitiv?

onorant pentru mihai gadea sa fie subiectul lui andrei plesu intr-un editorial. dar dezonorant pentru andrei plesu sa scrie un editorial despre mihai gadea. asteptarile publicului de la andrei plesu sunt mai inalte.

ce mai vanatoare de fazani - la indemana gurmanzilor

Dilema caprei, poate o stiti, era mai simplu decat atata cerneala despre oricine ar fi fost in postura sablonului evolutionist de dupa 1989 incoace. Nu merita atat atentie Maestre...

Nu inteleg cum o persoana obiectiva, inteligenta (daca citesti Dilema ...) poate sa-i compare pe Traian Radu Ungureanu şi Rodica Culcer cu dl. Gadea.Lasati deoparte subiectivismul si invatati sa apreciati un om dupa ceea ce e, ce face, pregatire, cultura, inteligenta etc. Nu trebuie sa-mi placa dl. Gadea doar pt. ca "da in Basescu".

Chiar si teologii adventisti mint, manipuleaza si dezinformeaza
"fratele" Gadea e campion la manipulare tv, ma mir ca nu a fost inca premiat pt asta

Daca faci sute de emisiuni anti-Basescu dupa care scoti si un interviu cu Pascal B poti sa te declari angajar al unui important post de stiri si talk-show ?

Vară. Concedii. Căldură mare. Soarele arde peste tot. Mai o ploaie, mai un şpriţ, mai o bere rece, două măsline şi-o scobitoare, peisajul mioritic perceput simptomatic de către Camil Petrescu e gata. Simpaticul Andrei Pleşu se războieşte elegant cu antipaticul – am zis ceva rău? Pardon! – Presedinte. Am zis, a zis, stai cuminte că poate vrei să zic şi mai multe. Mîrîie printre hăhăituri fostul căpitan de cursă lungă. Şeful ştie să fie resentimentar, insinuant şi mizer. Ştie să fie şantajist şi, la o adică, te-ai ars. Nu se ştie de unde ţi se trage. El ştie că viaţa e care pe care. Că doar n-a crescut cu lecturi din Grigore din Nazianţ, ci cu ciubucăreli cu cafea, ţigări şi blugi. Cinci verzişori pentru o plimbare prin port la o acostare. Un ban pus deoparte nu strică. O sută de mii de dolari, înainte de Decembrie 1989, nu e chiar de colo.

E cald, după mulţi ani am văzut şi muşte. Nu doar la arat, mai mult la comentat. Cum o putea Sever Voinescu, purtător de cuvînt la PDL – care spune despre periculoasele afirmaţii ale lui Traian Băsescu că ar fi „metafore neinspirate“ –, să mai dea ochii cu Andrei Pleşu? Ce ar alege vajnicul glosator de la revista lui Radu Cosaşu dacă ar fi să se plaseze dilematic între Traian Băsescu şi Andrei Pleşu? Ori-ori, nu mai merge cu şi-şi.
Gîndul se sparie. La noi merge oricum. La noi nu e criză, e doar vacanţă. Lumea se înghesuie pe litoral, precum credincioşii la icoana Maicii Domnului, Cea Născătoare de Dumnezeu. Niciodată nu am priceput de ce unele dintre cele mai spurcate înjurături ale românilor sînt legate de cele sfinte. Cînd regretatul Alexandru Paleologu explica erudit – în Bunul simţ ca paradox, există un capitolaş despre înjurăturile din limbile europene – că înjurătura noastră primordială („trimiterea la origini este o şansă acordată preopinentului de a reveni într-o formă îmbunătăţită“) are virtuţi terapeutice, nu greşea deloc. Dar cînd se spurcă cele sfinte nu te pot spăla nici apa Iordanului, nici berea, probabil cea mai bună din lume, nici conturile în euro, în dolari şi mai nou, în franci elveţieni. Se pare că doar aurul e mai sigur, dar pînă la un punct. Dacă economia şi finanţele chinezeşti, cărora, în sfîrşit, le dăm şi noi tîrcoale – o investiţie pentru două unităţi la Centrala Atomoelectrică de la Cernavodă nu ar fi de lepădat –, ar intra în colaps, viitor de aur doar Antarctica ar mai avea. Dar să nu ne precipităm, o bere rece să mai bem. La mare şi munte, e mult mai cuminte. Pe şosele şi în malluri criza nu se prea vede. Buluceală prin pieţe, cîrciumi şi restaurante, terase şi grădini, femei tinere şi frumoase, Grădina Raiului şi unul dintre plămînii creştinătăţii sînt în mare sărbătoare. Ziua Marinei a lui Traian Băsescu şi Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, teotokos, Cea Născătoare de Dumnezeu, au mobilizat toată suflarea românească. Grătare şi icoane se îngemănează sfinţit pentru mîntuirea de păcate şi împlinirea tuturor dorinţelor. Poate vom apuca şi noi acei ani, mult doriţi, în care toată săptămîna de lucru să fie liberă. Am dat şi acatiste pe tema asta. Să crape de ciudă protestanţii, cu etica lor a muncii cu tot.

Trăim. Concedii, cald, praf, dar şi cîrciumi pline la tot pasul. Vînzările de lumînări şi de carne macră nu au nici o legătură cu fluctuaţiile burselor din New York, Frankfurt sau Tokyo. Om de omenie, românul nostru se spovedeşte la un mic şi-o bere, grătarele încinse de Sfînta Maria Mare au aromat România între Carpaţi şi Marea Neagră şi au sfărîit între Prut şi Clisura Dunării la Cazane. E bine, să nu-l mîniem pe Bunul Dumnezeu. Pînă şi apariţia stabilopozilor cu gard de sîrmă ghimpată, la plaja de la Neptun a vilei de protocol prezidenţiale, dă măreţia românească. Stabilopozii arătau semeţ precum o nouă împachetare a lui Hristo. Artistul bulgaro-newyorkez, care a împachetat Reichstagul şi a umplut Central Park cu 2.000 de porţi. Un proiect de mare anvergură cu împachetarea Casei Poporului ar face vîlvă în toată lumea, în pandant cu tîrnosirea noii Catedrale a Neamului. Ceva tare de tot. Ar merita să trăim doar şi pentru visul ăsta, care ar împăca toată suflarea românească. Pînă atunci, paza bună păzeşte bostănăria prezidenţială.

Vacanţă. Concedii. Căldură mare.
S-a comentat puţin ce s-a întîmplat în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. Tinerii cu arţag au vandalizat magazine, bănci şi automobile, au furat, au distrus, incendiat, lovit, bătut, au spart tot ce le-a ieşit în cale, caftit, omorît semeni de-ai lor la Londra, dar şi la Manchester, Birmingham şi în alte oraşe ale Angliei. Nu e vorba doar despre venetici, ci despre tineri care chiar nu mai un nici un fel de Dumnezeu. N-a fost frumos deloc. Nu mai e loc de glume, mai ales că Marea Britanie se pregăteşte pentru o nouă ediţie a Olimpiadei de Vară, în 2012. Ce naiba s-a întîmplat de s-a ajuns la asemenea violenţe? După crimele oribile din Norvegia, iată alte mizerii, dincolo de Canalul Mînecii, pe care nu a apucat să-l treacă nici Napoleon, nici Hitler. Ceva nu e în ordine în această dezordine a lumii.
Vacanţă. Concedii. Căldură mare.

( varianta a II-a, modificatǎ şi corectatǎ, subtil, pe ici şi pe colo, cu grijǎ sensibilǎ)

unui “salahor” aparte, straşnic comentator, mai nou, de “televizate”
( “salahor” = termen uzitat, folosit, întrebuinţat de dl.Pleşu în
ultimul sǎu articol publicat în
cotidianul “Adevǎrul “ , 8 noiembrie 2011)
Evitaţi VǍ ROG pe cît posibil interpretǎrile “au premier degré”, poate deveni penibil.

Cum despre dl.Gâdea(nici mǎcar nu “existǎ”)nu am ce sǎ comentez iar despre acest gen de emisiuni (80% din emisiunile televiziunilor de oriunde) aşijdera, nu-mi rǎmîne decît esenţa ideii în sine a nocivitǎţii demente a acestui instrument (televizorul) de îndobitocire în masǎ.

Sincer vǎ spun, mi-am promis de o mie de ori (prea puţin ?) sǎ nu mai îndrǎznesc vreodatǎ sǎ vǎ mai ‘’admonestez’’ nici mǎcar prieteneşte, nici în glumǎ nici în serios, oricît de tare m-ar încerca chiar, dilemele cele mai crunte.
Dar iatǎ, nici de data asta, nu mǎ lasǎ nici pipota, nici bojocii şi nici mǎruntaiele. şi mǎ-mpinge usturǎtor depǎrtarea de-aici, sǎ mǎ apropii periculos de comentariul de-acolo, care mǎ mǎnîncǎ-n ...palmǎ, de nu mǎ pot abţine absolut de loc, Hélas!
Am devenit pavlovian (era sǎ scriu pleşuian) autentic la astfel de semnale “apetisant-excitante”
Reflexul se poate oare transforma în boalǎ ? dependenţǎ ? incurabilǎ ? mitocǎnie?
Tot aştept sǎ ne prescrieţi o curǎ valabilǎ de dezintoxicare, grǎbiţi-vǎ, vǎ rog, în mediul ǎsta excesiv de poluat nu ne mai rǎmîn prea multe poante, nici şanse şi nici rǎbdare.
Sǎ revenim la “salivarea” aceasta de-aici şi de-acum, tot mai abundentǎ în ultima vreme.
Cum cu siguranţǎ undeva la/pe piaţǎ sînt şi lucruri bune, dar rare, dacǎ nu cumva foarte rare, şi greu de descoperit şi scos la luminǎ întru cunoaşterea cititorilor dumneavoastrǎ, de loc puţini şi de loc de neglijat, ar trebui sǎ vorbim tocmai de-aceea, cu-atît mai energic, pasiune şi dragoste, despre aceste rare comori ale culturii româneşti invadatǎ de tot felul de false valori şi porcǎrii-infam infinite.
Între un jurnalist-scriitor de ţinutǎ intelectual-culturalǎ deosebitǎ şi un salahor editorialist sǎptǎmînal nu-i decît un pas înspre înjosul derizoriului ridicol al peisajului pseudo-cultural de mahalǎ autohtonǎ care emanǎ din abundenţǎ miasme la tot pasul şi pe care le simţim chiar cînd întoarcem capul, închinzînd ochii, ţinîndu-ne de nas, astupîndu-ne urechile.
De de-astea nimeni nu duce lipsǎ, le avem la-ndemînǎ murǎ-n gurǎ pe gratis, doar sǎ deschidem televizorul ( nici nu-i nevoie de fapt, e deschis mai tot timpul)
Pe sǎrman sacrificatul nostru auto-intitulat salahor de serviciu cǎutînd în piaţa Matache sǎ facǎ diferenţa între strugurii dulci şi rari şi cei acri, amari şi putreziţi la sîmburi, alunecînd nu ştiu cum se face, tot mai des pe coji de banane dacǎ nu pe rahaţii de maidanezi (cîini, umanoizi şi de tot felul), cǎutînd parcǎ norocul la tot pasul şi izbǎvirea printre baliverne, nimeni nu l-a trimis, pedepsindu-l.
Nici despre zîne şi nici despre balaurii din emisiunile proaste majoritare nu-i nevoie, zǎu! ci doar despre Adevǎratele Valori RARE şi Entuziasmul care sǎ ne asmutǎ asupra lor cu furie cǎrturǎreascǎ ( asupra valorilor, evident)
Nici o grijǎ, nimeni nu vǎ trimite nici în Noua Zeelandǎ, acolo unde se joacǎ rugby, un sport voinicesc de o rarǎ şi subtilǎ-eleganţǎ, de dimineaţa pînǎ seara, de la grǎdiniţǎ pînǎ la moarte.
Nici o temere, vǎ vom ţine în România-n arena luptelor greco-turco-rrome-române din care în încleştǎrile cele mai fioros înfiorǎtoare trebuie sǎ ne scoateţi din focul buşiturilor în dinţii minţii sau în vîrful degetelor spirituale tocmai acele boabe aurite dulci de struguri comori dintre maldǎrele de acrituri barbarisme duhori, aşezîndu-i cu grijǎ şi cu evlavie pe taraba acestui talcioc obor iarmaroc tîrg în cǎdere liberǎ spre abisurile infernului, dǎruindu-ne nouǎ cititorilor, neghiobilor, bucurie , ştiinţǎ, luminǎ, culturǎ, curiozitate, iubire şi entuziasm.
Asta da, muncǎ de “salahor” ! Astea da, “mici plǎceri” !
Şi-acum sǎ vǎ vǎd cum o mai întoarceţi.
Mai lǎsaţi televizoru’ şi mai puneţi mîna pe-o carte, e timpul !
Mult curaj şi sǎnǎtate.
Spor la treabǎ şi v-aşteptǎm cu chestii adevǎrate, mişto şi deştepte.
Petre Grigorescu

L'aş ruga pe autor, dacă ar putea să'şi facă timp să se rupă puţin de pe antena 3 şi să să dea pe TVR 1 şi pe TVR info... şi, dacă ar avea şi un puseu de generozitate, aş dori să ne scrie, prin comparaţie cu Mihai Gâdea câte ceva despre distinşii colegi de GDS Traian Radu Ungureanu şi Rodica Culcer...

Şi o întrebare suplimentară aş mai avea: De ce i'a luat 5 ani ca să admită public ceea ce Mihai Gâdea ne spunea de prin 2006, pe vremea când încă era cuviincios şi nu i se urcaseră la cap aburii de director de antenă... ştie dumnealui la ce mă refer...

În final, o întrebare pentru mine, adică o dilemă: cum se face că din două articole semnate de "filosoful şi scriitorul" Andrei Pleşu unul trebuie că este despre antene, Gâdea, Badea, Grecu, Stan, etc.. DE unde atâta pasiune?...ca să nu spun patimă...

Daca domnul Mihai Gadea s-a smintit, eu n-as putea sa spun. Eu nu am auzit de dumnealui pina acum...2 luni cind, aflindu-ma in tara pentru o luna, am inceput sa urmaresc si Antena 3. Cred ca am vazut vreo 3 sau 4 emisiuni de-ale d-lui si marturisesc ca prima mi-a placut. Nu mai stiu despre ce era si ce invitati erau acolo, in studio, dar mi-a placut efortul d-lui Gadea de a face o impresie buna. Acum imi amintesc, cred ca primul show pe care l-am vazut era despre romi si furtisagurile pe care le practica ei in strainatate si faptul ca din aceasta cauza, perceptia romanilor de catre straini ar fi ca am fi toti cersetori si hoti. Erau acolo tot felul de invitati printre care si un reprezentant al romilor si discutiile au fost interesante. Am fost entuziasmata (eu ma entuziasmez usor, din pacate) si am inceput sa umaresc show-urile d-lui Gadea cu o anume regularitate.

Dezamagirea mi-a fost pe masura entuzismului cind curind, in a doua sau a treia emisune, dl. Gadea a invitat in studio, printre altii, pe doctorul in economie, Radu Golban care a explicat pe parcursul a trei sferturi din timpul alocat show-ului cum Germania are niste datorii vechi catre Romania. Din nou, incintarea mea nu cunostea margini si asteptam cu sufletul la gura sa vad ce au de zis si ceilalti invitati la acest subiect. Nu mic mi-a fost socul cind deodata, un invitat a inceput sa isi expuna cazul lui in care el se judeca cu primaria unui oras pentru ca aceasta era construita pe un teren care ii apartinea (din mosi stramosi, nu stiu) acestui invitat, i-am uitat numele, dar am inteles pe parcurs ca nu era nici dumnealui un biet amarit nedreptatit si nestiut de nimeni caruia dl. Gadea s-a gindit asa, dezinteresat, sa ii faca dreptate, expunind cazul lui unei audiente largi. Au rezultat ceva altercatii si o deturnare completa de la tema emisiunii care parea a fi argumentarea adusa de dl. Golban in sprijinul tezei datoriei Germaniei fata de Romania.

De unde acest domn Gadea imi paruse si bine crescut si bine intentionat si dedicat unui show de calitate, iata-l inecindu-se la mal in certuri cu vecinii. M-am tot gindit ce legatura sa fie intre datoriile Germaniei la Romania si procesul acelui domn cu primaria dintr-un orasel si de ce domnul Gadea a gasit ca cele doua s-ar potrivi ca subiect si ca anvergura in aceeasi emisiune. Si acum mai dau cu presupusul.

Dupa aceea am mai urmarit o singura emisiune in care din nou dl. Gadea a abordat doua teme fara nici o legatura una cu alta si m-am lamurit ca prima nu fusese un accident. Cu parere de rau am abndonat show-ul din motivul ca e prost dinadins, nu intimplator.