Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 848 din 9 - 15 iulie 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

24 mai 1977, Bonn, Bad Godesberg

Mi se spune că, pentru a învăța bine nemțește, e bine să mă uit mult la televizor: pe ecran ai o amplă și atrăgătoare diversitate tematică și ți se oferă ocazia să auzi numeroasele trepte ale limbii vorbite: academică, banal-cotidiană, artistică etc. (Cineva, mai șugubăț, m-a asigurat că există și o soluție mai eficientă decît televiziunea: „eine lebendige Grammatik” (o gramatică vie, adică un „volubil” parteneriat feminin…). Fapt e că televiziunea germană are ce oferi, dincolo de „filologie”. Deunăzi, am picat pe un documentar tulburător despre copii grav bolnavi sau pe moarte. Traumatizant miraculoasă este extrema lor discreție, un fel de cumințenie bătrînească, o exemplară seninătate, la care adulții aflați în situații asemănătoare nu par să aibă acces. Cîțiva dintre „pacienți” simt nevoia să deseneze. Exemple:

– un crocodil zboară pe un cer negru și înghite soarele. În spatele lui însă răsare un soare nou!

– un contur de corabie, înlăuntrul căruia se disting zece vîslași, dar dintre care numai nouă sînt protejați de scuturi. Al zecelea e descoperit, vulnerabil. Desenul aparține lui Adrian, un copil elevețian care s-a stins în intervalul dintre 9 și 10 ani, același interval în care a făcut și desenul.

– tot Adrian se desenează pe sine întins pe pat, mort. Deasupra patului, într-un chenar neregulat (ca acelea în care se transcriu replicile personajelor din desene animate), apare o altă ipostază a lui, cu ambele mîini ridicate stenic în sus, ca într-o ascensională plutire. Lîngă creștetul „înviatului” stă scris: „gesund”! („sănătos”).

În alte desene, medicul e zugrăvit sub chipul unui adversar (ca în starea de comă povestită de C.G. Jung în autobiografia sa). Copilul, costumat în cowboy, îl împușcă. Alteori, „adversarul” are, pe halat, pete maligne de sînge, iar calota craniană e absentă. Deasupra fragmentului de cap rămas, se văd un soi de „viruși” care, explică autorul desenului, „haben ihm den Kopf verjagd” („i-au gonit capul”).

Stupefiante – cu un nimb de greu anticipabilă transcendență – sînt și mărturisirile  cîtorva părinți. Unii vorbesc, uimiți ei înșiși, de liniștea care i-a cuprins în chiar momentul înmormîntării odraslei lor: sentimentul că, în ciuda sfîrșitului prematur, copilul și-a rotunjit viața! O mamă, cu lacrimi în ochi: „Mi-e aproape rușine să spun, dar, după moartea lui, m-a cuprins un fel de ciudată bucurie” (!).

Alții identifică un anumit sens de „inițiere”, pe care suferința copilului l-a căpătat pentru ei. „Copilul – spune, de pildă, un părinte – a devenit pentru mine un model, un exemplu: cum să suferi, cum să mori, cum să supraviețuiești…”

18 aprilie 1979, București

Lecturi pasionante din cartea lui Milovan Djilas Conversations avec Staline (Gallimard, 1962 și 1971). Figură impozantă a nomenclaturii titoiste, trecut prin pușcărie și ca militant comunist, și ca „trădător” dinăuntru al comunismului, Milovan Djilas a avut prilejul să cunoască îndeaproape ideile și obiceiurile curente ale mediului „marxist-leninist” din răsăritul european. Dezvăluirile lui sînt revelatoare și profund semnificative pentru cei care știu din istoria comunismului și a personalităților lui numai locurile comune ale „analizelor” ideologice mai mult sau mai puțin partizane.

Mai întîi ceva despre deprinderile gastronomice ale lui Iosif Visarionovici, în calitatea lui de slujitor al proletariatului exploatat. Un prînz bun însemna: caviar, somon afumat, castraveți proaspeți, vinete în conservă, jambon afumat, friptură de porc și carne de porc rece, pateuri cu carne calde, pateuri cu brînză bine fermentată, borș, steak la grătar și, în încheiere, o prăjitură înaltă de treizeci de centimetri (a cărei greutate forța rezistența mesei), umplută cu fructe tropicale. Băutura preferată a „șefului” era vin roșu amestecat cu vodcă (!), dar bea mai curînd moderat, mîncînd, în schimb, lacom și „rafinat”.

Conducătorul suprem avea, însă, din cîte își amintește Djilas, și unele opinii și lecturi cu bătaie literar-teoretică. Se pare că, pentru el, Marx și Engels nu erau autorități absolute, pentru că sînt încă marcați de filosofia clasică germană (de care abia Lenin s-a „eliberat” definitiv). Întrebat despre abuzurile comise de soldații ruși în teritoriile ocupate, Stalin are la îndemînă citate din Dostoievski, din care să rezulte că, la capătul multor ani de mizerie umană, nimeni nu poate rămîne „normal”… Nu lipsea și un anumit simț (caustic) al umorului: despre aliații săi putea avea caracterizări „colegial” picante: „Churchill e în stare să te buzunărească și pentru o copeică. Roosevelt, nu. Sau numai pentru sume mari!”.

Iată și un pasaj profetic: „Astăzi, socialismul este posibil, chiar sub regimul monarhic englez. Revoluția nu mai e necesară nicăieri”. Nu vedem astăzi, în toată lumea „capitalistă”, fermentația spontană a unei stîngi isterice, la care părinții fondatori ai marxism-leninismului nici n-ar fi visat?

În încheiere, două documente „tari”. Primul  e un fragment din testamentul lui Lenin: „Stalin e prea brutal și acest defect, absolut tolerabil în raporturile dintre comuniști (Da?, n.m. A.P.), devine insuportabil în funcția de secretar general. Iată de ce propun tovarășilor să reflecteze asupra unei modalități de a-l înlocui pe Stalin din această funcție și anume prin cineva care să-i fie superior în toate privințele”.

Al doilea document pe care ni-l livrează Djilas ne cam privește. Comandantul-șef (rus) al Iașilor ar fi oftat, la un moment dat: „Oh! Acest murdar Iași românesc! Și mîncătorii ăștia de mămăligă (mamalijniki)!”. Urmează citate din Ehrenburg și Vîșinski despre „corupția și furtul” autohtone. Românii „nu sînt o națiune, ci o profesie…” Dacă nici asta nu e „discriminare rasială”?! Măcar noi am dărîmat la timp statuile lui Lenin și Stalin. Dar, în ambianța planetară de azi, n-ar fi exclus să ne trezim și cu demolarea statuii lui De Gaulle. Revoluția merge mai departe…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.