Numai pentru abonati

Andrei PLEŞU | nici aşa

Note, stări, zile

Nu cred în coincidenţe. Cred că, în acest sezon, „arheul“ regiei de film şi de teatru e scuturat de friguri. După Liviu Ciulei şi Alexandru Tocilescu, dispare şi Andrei Blaier. Nu sînt expert în materie. Ce pot să spun e că primul serial de televiziune românesc pe care l-am urmărit consecvent cu mare plăcere a fost Lumini şi umbre.

 

7 comentarii 20770 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 408, 8-14 decembrie 2011

Adevarul dintr-o po-Veste trista…

Cu o probabilitate foarte ridicata eroul notei din 2 Decembrie este unul si acelasi erou, când sentimental ca o telenovelă, când ţâfnos ca un fost şef de sală, bucuros să se tragă în poză cu felurite VIP-uri pentru o ţâră de notorietate, haotic administrativ şi cu veleităţi culturale pendulând între Paulo Coelho şi Dan Diaconescu, aparut si in alta schita la moment semnata de nena Plesu. Pe Arca lui Goe s-au strans si alte ipoteze, comentarii si propuneri. Una ar fi aceea ca d-lui Andrei P. sa-i fie sugerata ideea de a-si face un blog, intitulat, de ex. Adevarul lui Plesu, ori, bunaoara, Galaxia Plesu... ori poate are cineva o alta idee. Avantajul ar fi ca acolo d. Andrei P. chiar ar putea sa se exprime mult mai liber, spre castigul cititorilor sai. Fara constrangeri editoriale, tematice, de anvergura, de periodicitate. In plus ar avea un control mai adecvat asupra comentariilor. Adica sa fie vorba de un blog moderat cu moderatie. Stiu ca domnia sa are un dinte (canin?) impotriva ideii de a tine blog. Dar cred ca exista bune premise pentru a fi convins sa mai mediteze transcedental la aceasta perspectiva, nu lipsita de logica si de farmec. Depinde in primul rand de atitudinea cititorilor sai. Este cineva impotriva? Se abtine cineva in unanimitate? Atunci?

da' eu cine sunt ?

ieri eram calugarul vasile.
mi-a uzurpat unul calugarul iar vasile a ramas de caruta.
sa zic : nu cred in coincidente. zic, da' ajunge ?
ca n-am crezut nici in Iehova...

Cea mai perfectă dintre lumi

Mereu lumea în care trăieşti şi te învârţi dumneata e cea mai bună, cea mai aleasă, cea mai pedantă, cea mai morală. Nicio ticăloşie nu se poate strecura la "telectuali" (deşi acum două săptămâni eraţi consternat de contorsiunile unora, e drept toţi trecuţi în lumea drepţilor, niciun contemporan). Numai eventualii întruşi vă pot strica fotografia. Dvs. nici măcar din greşeală nu v'aţi situat în vreo postură inadecvată sau lângă vreun personaj dubios. Mereu ceilalţi s'au gudurat şi dvs aţi făcut doar greşala să acceptaţi bombănind...

P.S. Lumini şi umbre a fost un produs "pro" comunist mult mai prost decât multe din poeziile păunesciene (părerea mea, evident), dar se vede treaba că o "discretă solidaritate" poate să schimbe opinia şi, nu'i aşa, "să pună politica între paranteze"...

Lumini si umbre in timp si spatiu...

...la timpul si spatiul prezent si cel viitor ! Omul lumina calda, omul lumina rece ! Omul fara umbra cel cu o umbra cel cu mai multe si umbra fara om de multe ori se afla in acelasi loc timp si spatiu unde sunt si omul lumina calda si cel lumina rece .Spectrul luminii cald sau rece cade asupra noastra .Baia de lumina sau lumini oferita nu este intotdeauna intamplatoare si intradevar amestecul de lumini produce confuzii asfixiante insa cel mai deprimant este blitz-ul si umbra rece lasata si insusita .La lumina lumanarii poti vorbi discuta comunicam cu omul lumina calda despre lumina calda si palpaiala flacari de lumanare chiar si doar privind la ea caci umbrele reflectate pe peretii din jur fac restul intretin comunicarea discutia flacara a vietii iar fumul flacari ce se ridica indica timpul si spatiul ramas care la un moment dat dispare cum insa nu va dispare amintirea .Omul lumina rece o culoare ravnita de cei mai multi pt ca este cool doar si nu challenging nu poate oferi acele umbre pline de viata ci doar niste umbre ce vor urmari toata viata daca nu cumva o umbra fara om . Din ce in ce mai multe lumini reci sunt de gasit cu umbrele lor pe Electric Arena ...si din ce in ce mai putin discutii despre lumina calda a lumanarilor consumate dar niciodata uitate ...oare pana cand oare cand ?!

Odihneasca-se in pace!

Deunazi, domnule Plesu, ati postat un comentariu vis-a vis de o carte in care se disecau destine si atitudini ale diversilor exponenti ai gandirii romanesti.
Ce pot sa spun, asta este, se pare ca nu sistemele sociale sunt cele care nu reusesc sa canalizeze romanimea spre proiecte splendide, grandioase ci, poate, mistria vreunui zidar, creionul vreunui scriitor sau lipsa de tact a vreunui dascal (sa nu mai vorbim de decizia vreunui conducator).
De ce spun toate astea? Pentru ca chiar Dilema Veche, la randul ei esueaza ca proiect (in opinia mea); sa nu-mi fie interpretate gresit acuzele (faceti o treba buna cu echipa dumneavoastra), dar aveti pe la sistemul informatic un chitibusar care schimba username-urile. E o incalcare a unui regulament pe care vi-l asumati si care. credeam naiv, ca are litera de lege,
Nu credeti in coincidente?
Nici eu.
Ce s-a intamplat cu cei trei oameni de exceptie? Au fost chemati de Dumnezeu (poate are mare nevoie de ei in proiectul Romaniei, poate se va inspira din viziunile lor).
Pana una alta, odihneasca-se in pace si revista dumneavoastra pe care n-o voi mai frecventa.
DVasile

-

Costisitor arbitrajul invinsilor, ca si cand te-ai scutura dintr-un vis urat, va ma ramane un timp ca obiect de studiu. Apoi peste infrangeri si artizanii ei se va asterne incet-incet praful

De ce?

Cu tot respectul cuvenit pentru opinia dvs., am o intrebare: de ce nu veti mai "frecventa" Dilema?

Doar din faptul ca acel chitibusar pare a-si umple timpul cu schimbari neautorizate de user name al comentatorilor si cititorilor, nu pare a fi un motiv destul de serios. Ce mi se intimpla mie des in ultimile ...2 saptamini, caci nu frecventez revista in mod asiduu decit de vreo 6, este faptul ca din cind in cind nu ma mai pot loga si trebuie sa-mi schimb password-ul. Si o fac in doi timpi si trei miscari, desi nu cu bucurie pentru ca memoria nu este cel mai bun ingredient al bietei mele mintisoare de eleva mediocra in scoala cea de 12 ani si chiar in facultate. Am ales filologia si pentru ca asta nu presupunea ca ar trebui sa invat prea mult pe din-afara. Ca de atitea ori, m-am inselat pentru ca cel putin 50% din cursurile obligatorii nu aveau nici in clin nici in mineca cu studiul limbilor sau al literaturii. Drept care mi-am vazut de treaba inceputa in liceu si am acordat atentie doar cursurilor care imi placeau si tineau de "specialitate" , iar la restul m-am descurcat si eu dupa puteri, invatind cum sa impusc 5-ul, piinea studentului la fara frecventa, caci eu mai trebuia inca de atunci, de pe la 18 ani sa si muncesc. De-acolo mi se trage vorba aceea ca "trebuie sa mai si muncim, nu doar sa gindim". Dictonul cred ca imi apartine. Imi vin asa, spontan, nu se stie de unde, dar poate ca am si citit ceva asemanator undeva (asta ca sa nu ma fac, doamne fereste, vinovata ca as plagia pe cineva, eu, o "faimoasa" oarecare). A propos tot de memorie deficitara (ca de-aia trebuie sa ma verific cu Wikipedia si dictionare de tot felul), mai tirziu, in alte scoli facute de buna voie, dar peste ocean, am avut posibilitatea sa imi aleg cursurile la universitati. In Montreal am absolvit cu mare succes 10 cursuri despre "Sanatate mentala"- caci sanatatea mentala e mai buna ca toate si ma interesa, asa, de amorul psihologiei, iar in Toronto am facut doua cursuri de specialitate ca sa obtin licenta de profesor de "limbi moderne", cum au scris cei in drept pe diploma mea. Acolo am studiat "Drama", o disciplina care se "preda" in Nord America in scoli (foarte distractiva si foarte interesanta metoda pedagogica prin care ii poti invata pe copii chiar "obiecte" grele, dar cu ajutorul inclinatiei lor native spre joc si impersonare) si am mai ales unul de pe o lista de "optiuni obligatorii", referitor la istoria educatiei in Canada, sau cam asa ceva, pe care l-am selectat dintr-un "noblesse oblige" caci voiam sa fiu si eu profesoara in tara lor, a canadienilor. In toate aceste intreprinderi, memoria, atit de cita am avut nevoie, mi-a functionat perfect si am avut doar note bune la lucrarile pe care le-am scris.

Revenind cu chiu cu vai la ideea de inceput, am deci mari dificultati in a memora password-uri de care ma lovesc vrind-nevrind tot timpul pe world-wide-web. Incerc din rasputeri sa memorez doar citeva si sa le folosesc pe aceleasi peste tot. Si asa, am mari dificultati sa ma loghez pe site-uri pe care ma duc rar. Ce am facut chiar ieri, cind iar nu m-am putut loga din prima la Dilema, am ales alt password pe care mi l-am notat pe o hirtie, caci altfel nu e incotro.

Dar user-name-ul mi-a ramas aproximativ acelasi, in sensul ca semnez "Marinela2011" din cele mai noi timpuri (acum 6 saptamini) pina in prezent. Din aceasta cauza, si nu numai, citeodata semnez comentariile cu numele meu.
Marinela Matei

Daca v-am stirnit curiozitati si cititi si in engleza, ma puteti frecventa si pe mine pe myspace unde scriu blog-uri din cind in cind. Tot nu am reusit sa imi fac un site mai serios doar de bloguri (tehnica ma omoara si pe mine!), asa ca mai aterizez si pe myspace.

www.myspace.com/acilea
(ha, ha, ha, le-am inchis gura snobilor cu chestia cu "acilea", nu-i asa?)

P.S.
Ar fi pacat sa va lipsiti de placerea de a citi si a si comenta Dilema, cred eu. Tehnicalitatile se pot ameliora, de obicei, dar nu intotdeauna, ce-i drept.
Eu va doresc o razgindire cit mai grabnica!
Your fellow intru comentarii,
Marinela M.

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cum gîndesc politicienii, „Village, visages“, Festivalul Musica Barcensis

● Pînă pe 4 iulie, la Sala Acvariu a Muzeului Țăranului Român are loc expoziția de fotografie „Village, visages“ a Feliciei Simion. Veți găsi acolo atît macrocosmosul rural, alcătuit din 15 portrete ale sătenilor, cît și microcosmosul ilustrat printr o serie de instantanee decupate din dezordinea aparentă a gospodăriei țărănești. (Cristina Ștefan)

● Radu Paraschivescu ne mai livrează o mostră de haz-de-necazul românesc contemporan. De această dată e vorba de Cum gîndesc politicienii, volum ce poartă titlul – doar în aparenţă paradoxal – Cum? Gîndesc politicienii? De citit neapărat, precum un ghid al utilizatorului, înainte de a folosi ştampila, buletinul şi urna de votare. Cartea a apărut la Editura Humanitas. (Matei Martin)

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Pe una din ușile unei clinici din Leipzig scrie mare Kreißsaal, adică „sală de țipete“. Aflu că înseamnă „sală de nașteri“. Necruțătoare limbă, germana. (M. P.)

● Interjecţia „mno“ – cea mai recentă contribuţie a Ardealului la dezvoltarea limbii române. (M. C.)

 

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI