Moartea şi viaţa lui Corneliu Coposu

Publicat în Dilema Veche nr. 540 din 19-25 iunie 2014
Avanpremieră jpeg

Prima sărbătoare postrevoluţionară a zilei naţionale (1 decembrie 1990) mi-a lăsat o amintire penibilă. Era foarte frig – ceea ce a imprimat întregii ceremonii un ritm precipitat şi o psihologie zgribulită – iar organizatorii locali, timoraţi de prezenţa „în păr“ a ocîrmuirii, erau vizibil depăşiţi. Totul se desfăşura ca o perpetuă alergare după nucleul prezidenţial şi – pentru o parte a guvernanţilor de-atunci – s-a încheiat cu un ultim sprint spre un helicopter militar care ne-a trecut munţii destul de anevoios, cu zgomot mare şi „confort“ de război.

Momentul axial al evenimentului fusese „marea adunare populară“, cu discursurile cîtorva politicieni de vîrf dinaintea unei mulţimi care, la nici un an de la încheierea violentă a dictaturii comuniste, hotărîse că inamicul public cel mai detestabil era opoziţia anticomunistă. Oficialităţile – din care făceam parte la acea dată – stăteau în spatele vorbitorilor, pe un podium improvizat, în oarecare devălmăşie (îmi amintesc că parlamentarii erau iritaţi de plasarea lor îndărătul guvernului: dl Văcaru făcea, împreună cu un „coleg“, mici glume, dubioase, categoria „băieţii din fundul clasei“).

În această atmosferă a luat cuvîntul domnul Corneliu Coposu. A fost huiduit fără întrerupere, cu o grosolănie oarbă, grosolănia multiseculară a „boborului“ în delir. Pentru oricine îşi păstrase – în ciuda climatului – o urmă de bună-cuviinţă, jalnicul episod era stînjenitor la culme. Indiferent de adeziunea politică şi de felurite umori conjuncturale, nu puteai decît să roşeşti asistînd la dezmăţul gregar al auditoriului împotriva cuiva care, fie şi numai prin vîrstă şi prin biografie, ar fi trebuit să impună decenţă.

Lucrul însă cu adevărat uimitor în această împrejurare a fost, pentru mine, performanţa domnului Coposu. Şi-a citit cuvîntarea pînă la capăt, cu o tenacitate imperturbabilă, imun la vitregia contextului, recules, fără ostentaţie, în hotarele mesajului propriu. Discursul său aparţinea, în mod vădit, cuiva care a învăţat să-şi îndeplinească lucrarea dincolo de orice calcul al oportunităţilor: fructificînd situaţiile favorabile, dacă ele există, sau ignorînd situaţiile nefavorabile, dacă ele apar. În asemenea cazuri, între vorbitor şi vorbirea sa, între făptuitor şi fapta sa nu există interstiţii, spaţii de negociere şi de cîntărire a riscurilor. Există doar curgerea firească a destinului, asumarea lui calmă şi singuratică. În istoria României moderne, tipul acesta uman a fost, pînă la un punct, reprezentativ. După Război însă, el s-a văzut vînat cu o consecvenţă şi cu o eficacitate care dovedesc vigurosul instinct de conservare al comunismului: era limpede că omogenitatea caracterului, ţesutul etic compact, nefisurabil, constituiau virtuţile cardinale ale rezistenţei, piedicile cele mai dure de care se izbea fabricarea „omului nou“: ca atare, trebuiau lichidate. Mai fiecare din noi – cei din generaţia mea, în orice caz – am avut în familie exponenţi ai „speciei“ Coposu; nu vorbesc neapărat de anvengură, ci de croială: oameni „direcţi“, adică drepţi şi simpli, oameni care nu ştiau să surîdă ironic cînd auzeau de „principii“ şi care nu sucombau în semitonuri cînd se punea problema unei opţiuni. În genere, au murit prin închisori, sau au revenit între ai lor surpaţi trupeşte şi sufleteşte de experienţe inomabile. Dispariţia lui Corneliu Coposu aduce între noi şi lumea acestor înaintaşi o distanţă în plus, un spor de abstracţiune. În el se sting unchii şi bunicii noştri, „amintirile din alte timpuri“, frigurile „obsedantului deceniu“, farmecul imprecis al poveştilor de familie despre Maniu şi Brătieni, despre tînărul rege Mihai, despre România Mare, despre magazinele de pe Calea Victoriei şi despre promenadele de la Şosea. (O lume pe care n-o vom putea păstra vie în memoria noastră decît încetînd s-o idolatrizăm...)

Cei care îşi amintesc de furia vulgară cu care era întîmpinat domnul Coposu imediat după Revoluţie vor contempla cu oarecare stupoare pietatea cvasiunanimă care îl înconjoară acum. E un semn că mulţimea e, totuşi, educabilă: prestigiul adevărat sfîrşeşte prin a impune, fierbinţelile ideologice se domesticesc. Moartea lui Corneliu Coposu iradiază aşadar – potrivit unei logici neprogramabile – o subtilă pedagogie: reprezentanţii establishment-ului au simţit nevoia să vorbească deferent, „concurenţa“ politică şi-a făcut o onoare din a comenta omagial virtuţile fostului ei inamic. Pentru prima oară, cred, „duşmanul“ politic a căpătat – în mod public – onorabilitatea adversarului. Pentru prima oară, omul de pe stradă a putut constata că preşedintele ţării, preşedinţii Camerelor, prim-ministrul, directorul SRI-ului şi liderii stîngii pot vorbi cu respect, uneori cu afecţiune, despre cineva din „opoziţie“. Carevasăzică e posibil. Injuria puturoasă, ura bezmetică, înfruntarea isterică nu sînt obligatorii. Pînă şi televiziunea naţională a regăsit, pe alocuri, un ton omenesc, ceea ce i se întîmplă rarisim. Domnului Coposu i-a reuşit, o dată mai mult, imposibilul: în jurul suferinţei şi al sfîrşitului său s-a conturat o arvună a reconcilierii naţionale. De aceea, nu sînt de acord cu puriştii „luptei“, cu cei care vorbesc de ipocrizia discursurilor puterii şi vor să se răfuiască, minereşte, cu dl Gherman la căpătîiul defunctului. N-au priceput nimic din spiritul în care a acţionat mentorul lor în anii din urmă. În ce mă priveşte, prefer să acord oricui, într-o primă instanţă, prezumţia de sinceritate şi ador ipocrizia care mă fereşte de bîtă. Nu mă interesează dacă dl Văcăroiu suferă pînă în străfunduri la moartea dlui Coposu. Esenţial este că d-sa socoteşte de rigoare să declare că suferă. Esenţial este că d-sa înţelege să se integreze într-un „scenariu“ civilizat, într-un raport normal cu o realitate dramatică. E un progres, sau măcar o promisiune de progres. Îmi convine în mult mai mare măsură acest protocol decît spontaneitatea mîrlănească a confruntărilor din anii ’90.

Va trebui, cîndva, să reflectăm analitic asupra delimitărilor posibile (şi necesare) dintre prezenţa simbolică a lui Corneliu Coposu pe scena politică românească de după 1990 (rolul lui de reper, de punte între democraţia interbelică şi cea postrevoluţionară, efectul coagulant al personalităţii sale în interiorul opoziţiei) şi strategia sa politică propriu-zisă. Probabil că accentul pus pe reacţie mai mult decît pe ofensivă, un anumit imobilism şi o inevitabilă componentă „retro“ a orientării sale au fost salutare în perioada nebuloasă de pînă acum. De aici înainte vom asista, cu siguranţă, la schimbări. Dispariţia unui om de mare calibru provoacă întotdeauna, în metabolismul comunităţii sale, o ruptură de continuitate. Se pune întrebarea cine va fi capabil să administreze această ruptură. Căci prestigiul n-a fost – în cazul domnului Coposu – doar născător de emulaţie. A fost şi născător de vid. Vegetaţia, se ştie, evoluează precar în jurul marilor arbori. Cu unele excepţii. O excepţie a fost domnul Coposu însuşi, care a vorbit adesea despre importanţa formativă a celor zece ani petrecuţi alături de Iuliu Maniu. Rămîne să vedem în lunile următoare cine a profitat intelectualmente şi politiceşte de pe urma celor cinci ani petrecuţi alături de Corneliu Coposu... 

articol apărut în Dilema, nr. 149/17-23 noiembrie 1995 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

banner Tudor Sisu png
Sișu, fără filtre. Artistul a vorbit despre femei, familie și un moment stânjenitor: „M-am trezit cu părinții ei la ușă”
Festivalul Beach, Please! a adunat și anul acesta zeci de mii de tineri la Costinești, unde muzica, energia și vibe-ul de vacanță s-au împletit într-un spectacol de neuitat. Printre artiștii care nu aveau cum să lipsească de pe scenă s-a numărat și Sișu, una dintre figurile emblematice ale rapului r
swiatek anisimova wtatennis jpg
Finală rușinoasă la Wimbledon. Spectatorii, sfătuiți să-și ceară înapoi banii pe bilete
Ultimul act al turneului londonez s-a încheiat în 57 de minute.
Bulgaria foto Unsplash jpg
Încă o amenințare la granița României. Cum încearcă Rusia să saboteze intrarea Bulgariei în zona euro
Serviciile de informații din Bulgaria avertizează că aderarea țării la zona euro ar putea fi sabotată până în 2026, în contextul unor operațiuni străine, inclusiv din Rusia, care vizează destabilizarea țării și slăbirea Uniunii Europene.
Irina V (O are Muzeul Marinei, da ma indoiesc ca i a lor) jpg
Destinul trist al primei românce ofițer: a sfârșit în sărăcie, muncind ca femeie de serviciu
A spălat puntea, dar a dus și nava prin furtună. A iubit și a suferit deopotrivă. Irina Constanziu-Vlassopol a rămas o legendă pentru marinari, însă pentru comuniști a fost doar o pensionară. Prima femeie ofițer din Marina Comercială Română a murit în anonimat.
Ședință la Guvern cu Cabinetul Bolojan FOTO  Inquam / Octav Ganea
Reformă sau normalitate?
Primele zile ale guvernului Bolojan arată curajul de a lua măsuri considerate de unii dure, de reformă. S-a început că tăieri de sporuri și creșteri de taxe, ce vor afecta cetățenii, și se va continua cu reforme la nivelul instituțiilor și clasei politice.
Vladimir Putin își face calcule în funcție de oferta SUA FOTO Shutterstock jpg
Ratingurile lui Putin se prăbușesc. De ce rușii și-au pierdut încrederea în liderul de la Kremlin: „S-au simțit înșelați”
Creșterea bruscă a prețurilor locuințelor și utilităților, întreruperile dese de internet și lipsa perspectivelor de rezolvare a conflictului cu Occidentul au declanșat cea mai vizibilă scădere a ratingului lui Putin din toamna anului 2022.
Ilan Sor bloc Victorie FOTO Facebook jpg
Ilan Șor, omul din spatele furtului miliardului din Republica Moldova, revine într-o schemă cripto orchestrată de Rusia
Cu profiturile din petrol în scădere cu 30%, Rusia mizează pe o schemă cripto condusă de Ilan Șor, oligarhul fugar condamnat pentru furtul miliardului și instrumentul Kremlinului pentru destabilizarea Chișinăului.
Atac conducta de caz Rusia FOTO Capttură jpg
Serviciile ucrainene de informații au aruncat în aer o conductă de gaze din Siberia
O explozie puternică a zguduit orașul rusesc Langepas din vestul Siberiei joi seară, lovind o conductă importantă de gaze și provocând un incendiu de amploare, au declarat surse din cadrul Serviciilor de Informații Militare ale Ucrainei (HUR) pentru Kyiv Post.
croissant
Franța pe gustul tuturor. Povestea croissantului și legătura surprinzătoare cu Maria Antoaneta
Pe 14 iulie, Franța își sărbătorește nașterea modernă sub culorile drapelului național, prin parade militare, focuri de artificii și o atmosferă publică vibrantă, în care trecutul și prezentul se întâlnesc. Totuși, dincolo de ceremoniile oficiale, există gesturi mai discrete prin care francezii își