Marxismul lor şi capitalismul nostru

Publicat în Dilema Veche nr. 191 din 8 Oct 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De două decenii, o revistă austriacă, Eurozine (www. eurozine.com), organizează reuniuni anuale ale revistelor europene de cultură. Scriitori şi editori din peste 20 de ţări se întrunesc, de fiecare dată în alt loc, pentru a discuta despre problemele lor. În timp, s-a format o reţea de reviste (www.eurozine.com/journals) care fac schimb de informaţii şi articole, dar, mai ales - dincolo de aceste schimburi de ordin practic - "ştiu unele de altele". Bineînţeles, dezvoltarea Internetului n-a făcut decît să stimuleze evoluţia unei astfel de reţele: revistele partenere îşi "împart" publicul online, noutăţile se află de pe site-ul Eurozine, există link-uri de la unele la altele, cititorii putînd parcurge, rapid, măcar sumarul celorlalte reviste sau nişte rezumate ale articolelor în limba engleză. Cel mai important însă este faptul că, datorită acestei reţele, editorii şi publicul îşi pot da seama mai uşor care sînt problemele lor comune: culturile naţionale devin mai uşor comunicabile şi îşi asumă astfel mai profund dimensiunea transnaţională, europeană. E adevărat, există riscul "creării" unei actualităţi intelectuale europene care să fie redusă, practic, doar la acele idei şi preocupări care îi interesează pe membrii "clubului". Dar avantajele sînt mult mai mari decît riscul. Aşa încît, la Sibiu, săptămîna trecută, a avut loc a douăzecea reuniune a revistelor culturale din Europa. S-au dezbătut două teme: "normalitatea" şi "literatura exilului". Cea dintîi a pornit dintr-un fel de sîmbure polemic: într-o lume atît de schimbătoare, ce mai este normalitatea? Aşa suna întrebarea (retorică?) din prezentarea trimisă participanţilor. Ipoteza organizatorilor - care s-a dovedit corectă - a fost că "normalitatea" a constituit, pentru ţările din Europa Centrală şi de Est eliberate de comunism, revenirea în comunitatea europeană, "drumul spre Occident". Simplu spus, pentru noi, esticii, normalitatea însemna "să trăim ca în Vest"; şi asta nu presupunea neapărat salarii mai mari, ci un anume stil de viaţă, un tip de societate aşezată şi cumsecade, cu o funcţionare predictibilă. Nicolae Manolescu şi-a intitulat volumul de cronici politice apărut în 1991 chiar Dreptul la normalitate, pledînd pentru o politică firească, pentru partide aşezate pe principii şi ideologii clare. Mă tem că pledoaria sa a rămas interesantă doar ca "document de epocă" şi că o reeditare în zilele noastre i-ar asigura un statut de "ciudăţenie": după atîta timp, sîntem şi mai nemulţumiţi de politicieni, nivelul de absurditate şi de nefiresc din politica românească a atins cote pe care nu ni le imaginam la începutul anilor ’90, cînd speram că "reintrarea în Europa" va face curăţenie şi în ograda politicii. Am fost naivi. Dar - la altă scară - colegii noştri din "Vest" par a avea nemulţumiri şi îngrijorări asemănătoare: şi ei vorbeau despre ineficienţa politicienilor lor, despre otrăvirea mediului politic, despre apariţia discursurilor populist-naţionaliste în ţări occidentale care altădată erau exemple de toleranţă ş.a.m.d. E adevărat, proporţiile sînt diferite, mijloacele de autoapărare ale societăţilor noastre nu sînt aceleaşi: democraţia din România este încă fragilă faţă de cele occidentale, încercam să le spun, la noi anticorpii încă nu sînt constituiţi pe deplin. "Dar cine se aştepta - îmi răspundeau Ťei, vesticii» - ca în Belgia să apară o asemenea Ťfalie» între comunitatea valonă şi cea flamandă, ori ca în Elveţia alegerile să fie cîştigate de un lider care a mizat pe un discurs populist? E cu atît mai grav că asta se întîmplă în Ťdemocraţiile mature» din Occident...". Şi nu puteam să nu le dau dreptate, deşi îmi răsărea în minte replica: "Da, dar voi nu aveţi un Vadim sau un Becali...". Ne-am trezit, aşadar, discutînd despre tot felul de "normalităţi", iar nu despre normalitate. Cît despre literatura exilului, am constatat că ea devine cu adevărat o temă pentru mulţi intelectuali din Occident, dar dintr-o perspectivă diferită de a noastră. Şi la noi s-a discutat mult despre condiţia scriitorului în exil, mai ales la începutul anilor ’90, cînd autorii români din exil au început să fie editaţi din nou în ţară. Dar culturile occidentale se situează pe poziţia celor care găzduiesc, de decenii, exilaţi de pe tot mapamondul, refugiaţi politici, luptători pentru drepturile omului alungaţi din ţările lor de tot felul de dictaturi. Noi vorbeam din perspectiva celor care "au dat lumii" exilaţi, ei vorbesc din perspectiva celor care îi primesc şi, într-un fel, îi recuperează - uman şi cultural - pe cei care nu s-au mai putut exprima în ţările lor. În acest punct probabil că între "noi" şi "ei" există un decalaj de percepţie care nu va putea fi recuperat decît printr-un îndelung exerciţiu de plasare "în perspectiva celuilalt". Mă îndoiesc că ne va reuşi vreodată... Pînă la urmă însă rolul unor asemenea reuniuni este tocmai acela de a favoriza un astfel de exerciţiu. La colocvii de acest gen nu sînt descoperite şi enunţate Marile Adevăruri, nu au loc cine ştie ce mari revelaţii - şi nici nu e nevoie. Important este că se mai face un pas către mai buna cunoaştere a "celuilalt", că se pot identifica asemănări uneori surprinzătoare, dar şi diferenţe greu de depăşit. Pentru "noi", de pildă, e în continuare ciudat să descoperi, la o asemenea reuniune, că un participant susţine un punct de vedere marxist şi recurge la "instrumentele de analiză" oferite de - vă mai amintiţi? - "materialismul dialectic şi istoric". Pentru "ei" - e normal. Tot aşa, pentru intelectualii occidentali de stînga e ciudat felul în care "noi" ne bucurăm că am trecut din nou la capitalism şi îl susţinem cu toată convingerea. Pentru "noi" - e normal. Între ciudăţeniile şi normalităţile noastre, este loc pentru orice argumente şi pentru oricîte povestiri despre existenţele noastre paralele, timp de decenii, pe un continent care astăzi se dovedeşte mai mic decît ni-l imaginam pe vremea Cortinei de Fier. După reuniunea de la Sibiu, mi s-a părut că a umbla după normalitate ca după Sfîntul Graal e o aventură în care ce ţi se întîmplă pe drum e mai interesant decît atingerea ţintei. Deocamdată, sîntem cu toţii pe drumuri: noi n-am descoperit încă normalitatea "Vestului" (iar vesticii încearcă să ne trezească la realitate), ei încă n-au înţeles anormalitatea în care a trăit Estul timp de decenii (iar esticii încearcă să le-o povestească). Şi uite-aşa, între o naraţiune de istorie recentă din Est şi o argumentaţie ideologică din Vest, reînvăţăm (greu) să trăim împreună...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum își întinde Moscova tentaculele ca să sugrume un domeniu vital al României. Expert: „Acolo lucrurile sunt simple” EXCLUSIV
Statele membre UE sunt vizate de Federația Rusă, care încearcă să pună mâna pe cât mai multe companii strategice din domeniul securității energetice. Exemplul Germaniei, țară care și-a sacrificat propria securitate energetică de dragul gazelor ieftine din Rusia, nu e singular.
image
Domeniul care duce lipsă de angajați, deși salariile sunt de 2.000 – 3.000 euro net. „Noi le facem și ucenicia uneori”
Unul dintre domeniile cu un aport important în PIB-ul României duce o lipsă acută de angajați, deși salariile oferite depășesc 2.000 euro net pe lună.
image
Primul imperiu din istoria umanității. Clădit de un copil din flori a schimbat decisiv lumea în care trăim
Primul imperiu din istorie s-a născut cu aproximativ 4000 de ani în urmă, în zona Irakului de astăzi. Condus de regi-zei cu forța armelor, acest imperiu a facilitat inovații fără precedent în istoria umanității, fiind punctul zero al civilizației.

HIstoria.ro

image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.
image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.