Maeştrii mincinoşi

Publicat în Dilema Veche nr. 733 din 8-14 martie 2018
Frica lui Putin jpeg

Ca să am și eu un mic profit de pe urma ascultării politicienilor noștri, de un timp mă gîndesc serios să scriu un tratat despre cum mint politicienii noștri sau, poate mai bine, cum se feresc de adevăr, cum se spune, ca dracul de tămîie. O să-i spun „scurt tratat de minciunologie“ ori de „păcălelologie“; totuși, mi se pare că vocabula „prostireologie“, sună și mai elegant, și totodată dă seama mai bine de ce vreau să spun. Mă veți reclama, poate, că nu folosesc o rădăcină greacă pentru noua mea știință, dar cred că, în cazul nostru, avem dreptul să ne eliberăm de influențele constrîngătoare ale trecutului, mai ales că expertiza și talentul alor noștri e impresionant, ei depășindu-i cu mult pe cei vechi.

Dar să schițăm acum, în chip de introducere la tratat, cîteva moduri (deloc exhaustive) prin care maeștrii mincinoși ni se adresează și vor să ne prostească în față. Deși sînt și ei specializați, să nu credem că mai multe genuri ale minciunii nu pot fi practicate cu destul succes de unul și același ins.

Mai întîi, îl întîlnim, sărind drept în mijlocul ecranului televizorului, pe scandalagiu: vorbește tare, continuu, îi acoperă pe ceilalți, îndată ce aceia încearcă să spună cîte ceva. E mereu nervos, furios – o fiară. Tot el zbiară dacă totuși e întrerupt. Protestează că nu i se lasă cuvîntul, deși a strigat fără pauză. La nevoie, și nevoie e adesea, mai strecoară și cîte o insultă la adresa adversarilor. Altminteri, de cîte ori are ocazia, se autointitulează om al dialogului.

Cumva antiteza sa este cel – sau mai degrabă cea (femeile sînt foarte bune în acest rol) – care minte cuviincios, înșirînd tot felul de date false amestecate cu unele adevăruri. Iar cînd e întrebat(ă) de unde le știe și ce dovezi are, spune că „așa se spune“, că „așa a scris presa“ ori că „în spațiul public se vehiculează asemenea afirmații“. Adesea doamna (cînd e vorba de o doamnă) e lacrimogenă și face un apel, neapărat „din suflet“, la unitate și toleranță. Se pretinde sincer scandalizată de minciunile adversarilor, la a căror responsabilitate apelează. Mai s-o crezi!

Alături de doamna asta, ne sosește și un alt specialist, mai sumbru, pentru a spune astfel: el demască conspirațiile malefice împotriva țării, atacă din greu la Soros, la „Înalta Poartă“, la „multinaționale“, la „statul paralel“. Nici el n-aduce dovezi, dar pretinde și el că „așa i s-a spus“, „că toată lumea știe“, că „a citit în presă“. Spre deosebire de doamna de dinainte, insul e uneori amenințător, sugerînd că ar putea să scoată „mitraliera“ din pod și să iasă la bătaie, dacă patria în pericol o cere. După cum arată, și pe ăsta, în acest caz, îți vine să-l crezi.

E remarcabil și un alt tip de maestru în arta prostirii: cel care, confruntat cu un adevăr neplăcut pentru el și ai lui, sare ca ars, listînd marile greșeli ale adversarilor din trecut. N-ai timp să obiectezi că nu despre ele e vorba și nici că acelea nu mai sînt relevante pentru prezent: pur și simplu, ofensat, îți retează cuvîntul, aplicîndu-ți de îndată corecțiile cele mai aspre. După o întîlnire cu el, ți-a pierit pofta de mîncare.

Să nu ne scape nici specializarea celui care se dispensează de gramatică. Politicianul din această specie vorbește pletoric, cu fraze niciodată terminate, articulate în mod original, cu un uz aparte al prepozițiilor și adverbelor, astfel încît nu se poate înțelege nimic clar. Și nici nu-i cazul. Pesemne că, înainte de a cădea printre noi, muritorii, vorbea un dialect al îngerilor, despre care se știe că, preafericiți fiind, n-au nevoie de gramatică.

Un altul e acela, deocamdată unic în specia sa, care vrea să fiu hîtru, să vorbească pe înțelesul maselor largi, populare. Ăsta ascunde adevărul sub pseudo-fabule cu dobitoace și plante. Nu știi niciodată dacă-i un gogoman patetic sau își rîde de noi în sinea sa.

Mai onest, în felul lui, e politicianul mut; deși ar avea datoria să facă declarații, fuge de reporteri: fie că se ascunde în lift ori invocă o ședință urgentă, ori sprintează pe culoarele Parlamentului, ori pur și simplu trimite vorbă printr-un purtător de cuvînt că n-are nimic de declarat. Ăsta/asta, cel puțin, nu minte. Ce-i drept, nici neantul nu minte.

Înrudit cu el/ea, și totuși diferit – cu un reprezentant de marcă în ultimul timp – este cel care refuză solemn întrebările reporterilor. Începe o declarație de presă prin a-și aroga merite și titluri academice, apoi proclamă sentențios ex cathedra niște pretinse adevăruri și, la urmă, cînd a încheiat după aproape două ore, se eschivează repede, avînd grijă să-și fi creat o potecă spre ușă, ca să nu poată fi oprit de nici un reporter. Doamne ferește să răspundă la o întrebare! În lumea asta, el e unicul munte în mijlocul unei șes dezolant. Dar și la el simți parcă adierea neantului.

Însă eroul meu, supremul maestru în minciună, este „omul impasibil“. E amabil, diplomat – ba uneori chiar diplomat de carieră. E elegant, vorbește corect, articulat. Cunoaște bine lucrurile. E inteligent, așa că are toate datele să-i prostească pe ceilalți. Cum procedează? Simplu: neagă cu seninătate totul. „Sînt probleme grave?“, întreabă reporterul. „Nu sînt.“ „Dar cutare personaj important de la UE a spus că lucrurile nu stau bine și că am cam luat-o înapoi.“ „Eu n-am înțeles așa, ci dimpotrivă, că mergem înainte.“ „A fost România criticată?“ „Nu, a fost încurajată.“ „Totuși, ne-au atenționat? „Nu, ne-au bătut pe umăr.“ Și tot așa. Pretinde că nu vede contradicțiile pe care le vede oricine. Despre evidența neconvenabilă pretinde că nu există. Din declarații de presă explicite decupează numai convenabilul. De exemplu, divorțul devine la el o armonizare a intereselor. Confruntarea – o îmbrățișare, norii – un senin temperat, albul – un negru în proces de descoperire de sine. Cînd îi auzi răspunsurile, îți vine să urli, iar cînd chiar reporterul se crispează, el rămîne calm. Vrea cineva să-l înghesuie? Îi alunecă din mînă. Ai vrea poate să-i strigi în față că diplomația nu scuză minciuna, dar cum poți să strigi la un domn bine, politicos, amabil? Să-i recunoaștem deci victoria. De altfel, deși mulți au învățat în ultimul timp ceva din acest mod de lucru, exemplarele desăvîrșite ale genului sînt rare. Însă, vorba poetului latin, sic itur ad astra.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.