La Tratat nou, negocieri noi...

Publicat în Dilema Veche nr. 202 din 22 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La jumătatea lunii decembrie au avut loc două evenimente importante pentru construcţia europeană: la Strasbourg a fost semnată Carta Europeană pentru Drepturile Fundamentale, iar la Lisabona a fost semnat Tratatul Uniunii Europene. Carta adună la un loc principii deja existente în alte documente şi nu stabileşte prerogative noi pentru Uniune: aparent, nimic nou, în afară de documentul în sine - o sinteză a valorilor şi principiilor fundamentale care guvernează viaţa cetăţenilor Uniunii Europene şi a rezidenţilor în statele UE. Curtea Europeană de Justiţie este cea care va veghea la respectarea prevederilor cartei; dar asta se va întîmpla numai după ce toate statele membre vor ratifica Tratatul de la Lisabona. Şi aici ajungem la miezul problemei. Tratatul de la Lisabona este ceea ce a "rămas" din fostul Tratat constituţional: o versiune simplificată şi "coafată" în aşa fel încît să nu-i mai sperie pe cetăţeni cu ideea unui supra-stat european condus de birocraţii de la Bruxelles, care va "ucide" tradiţiile şi identităţile naţionale. Chestiunile importante din Tratatul constituţional au rămas: de la crearea unui post de preşedinte al Uniunii Europene pînă la schimbarea modalităţilor de constituire a majorităţii, de la reducerea numărului de comisari europeni la crearea unei politici externe europene comune (chit că denumirea postului înfiinţat în acest sens este de "înalt reprezentant", nu de "ministru de externe"). În ansamblu, acest nou Tratat ar trebui să permită reformarea instituţiilor europene, simplificarea deciziilor, asigurarea unei voci mai clare a UE în lume. Nu e deloc lipsit de importanţă "detaliul" că, prin acest Tratat, Uniunea Europeană capătă, în sfîrşit, personalitate juridică - devine, adică, o entitate distinctă în peisajul internaţional, pînă acum ea fiind o "simplă" organizaţie interguvernamentală. Dincolo de disputa teoretică între cei care vor o Europă federală şi cei care vor o Europă a statelor naţionale (dispută care va continua), acest nou document pare să facă un pas înainte în direcţia funcţionalităţii Uniunii. Cel puţin în intenţii. Urmează însă faza ceva mai complicată a aplicării noilor principii. Mai întîi, ratificarea. Păţiţi deja în Franţa şi Olanda, ai căror cetăţeni au respins prin vot proiectul de Tratat constituţional, liderii politici din statele membre par să îmbrăţişeze acum ideea ratificării pe cale parlamentară (cu excepţia Irlandei, care va face referendum, dar nu există deocamdată temeri privind obţinerea unei majorităţi favorabile). Cu alte cuvinte, acest pas al construcţiei europene redevine o acţiune a elitelor politice, după ce ani la rînd retorica "Europei cetăţenilor" şi a "participării la luarea deciziilor" părea să fi cîştigat teren. S-ar putea ca, în acest mod, ratificarea Tratatului să "treacă" fără emoţii. Dar succesul e încă departe. Mai întîi, pentru că eticheta de "versiune simplificată" are un sens relativ: înseamnă că e ceva mai scurt decît vechiul Tratat constituţional; altminteri, are peste 280 de pagini. Dacă adăugăm Carta Drepturilor Fundamentale şi alte cîteva documente de bază care statuează ce este şi cum funcţionează Uniunea Europeană, se cheamă că ajungem tot la ceva foarte complicat, greu de explicat cetăţenilor. Şi iar ajungem - inevitabil - la comparaţia deja banalizată cu Constituţia SUA, care încape pe doar cîteva pagini A4, cu amendamente cu tot, şi e lizibilă/inteligibilă pentru orice absolvent de liceu. Apoi, Tratatul este rodul unor lungi negocieri şi procese, începute de mult: este de fapt o modificare parţială a mai vechilor Tratate ale Uniunii Europene. Lumea se schimbă însă mai repede decît pot fi asimilate şi puse în documente tot felul de experienţe economice, sociale şi politice. Nu există, aşadar, riscul ca el să sufere deja de un oarecare decalaj faţă de realitate? Cînd a început "croirea" Tratatului constituţional, de pildă, UE avea mai puţini membri, China încă nu avea creşterea economică "ameninţătoare" din ultimii ani, tema imigranţilor era mai puţin acută în Europa, partidele populiste - mai slab reprezentate, "agenda Lisabona" (care trebuia să facă din UE o economie competitivă) încă mai hrănea speranţele unora, terorismul nu era perceput ca o ameninţare atît de puternică ş.a.m.d. Toate acestea - şi multe altele - aduc schimbări rapide în viaţa şi în percepţia oamenilor şi fac necesare o anume flexibilitate în luarea deciziilor şi o anume putere de adaptare pe care, pînă acum, instituţiile europene nu le-au dovedit. Teoretic, noul Tratat ar trebui să le asigure. Practic, el jonglează abil cu formulări care să nu deranjeze pe nimeni şi merge pe muchia de cuţit dintre competenţele Uniunii şi competenţele statelor membre. Or, tocmai aici se va da lupta pentru eficienţă, care va depinde de capacitatea politicienilor de a gîndi europeneşte şi de a nu ceda, din comoditate, marketingului politic naţional. Căci - aşa cum arată campaniile electorale din diverse ţări europene în ultimii ani - politicienii sînt prea adesea tentaţi să joace "la cîştig" pe teme naţionale, să le dea electoratelor din ţările lor ceea ce acestea aşteaptă (adică emoţii negative privind Uniunea Europeană, moneda unică, birocraţii uniformizatori de la Bruxelles etc.) evitînd să discute teme europene sau punîndu-le pe planul al doilea. Cît despre alegerile pentru Parlamentul European, ele înregistrează prezenţe la vot din ce în ce mai mici de la o legislatură la alta, în toate statele UE, ceea ce este - dincolo de orice interpretare rafinată - un semn că, deocamdată, cetăţenii nu se simt reprezentaţi la nivel european, nu percep Parlamentul European ca fiind "al lor". Aşa că, oricît de pozitiv am încerca să gîndim, realitatea este aceasta: Tratatul de la Lisabona trebuie ratificat pînă în 2009, apoi va intra treptat în vigoare, unele dintre prevederile sale urmînd să se aplice abia din 2014. E limpede că, pînă atunci, lumea se va schimba şi că va fi nevoie de ajustări, schimbări etc. La ritmurile de funcţionare ale UE, ar trebui ca negocierile pentru aceste ajustări să înceapă de acum...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Mesajul controversat al unui cunoscut economist român. „Dacă tu iei mai puțin de 1.500 de euro net e doar eșecul tău”
Un cunoscut economist român cu studii în Elveția a stârnit o adevărată furtună afirmând că, în acest moment, oricine nu reușește să câștige cel puțin 1.500 de euro net este principalul vinovat de acest lucru.
image
De ce se albește părul și ce putem face pentru a stopa procesul, dacă nu avem o vârstă înaintată
Unele deficite de nutrienți și starea de sănătate pot albi părul, dar este imposibil să fie restabilită culoarea naturală dacă este cauzată de genetică sau de îmbătrânire. Schimbările în nutriție pot ajuta la încetinirea schimbării culorii dacă deficiențele de vitamine sunt cauza principală.
image
Piloții ucraineni folosesc tehnica periculoasă „nevăstuica sălbatică” pentru a distruge apărarea antiaeriană a Rusiei
Piloții ucraineni efectuează misiuni periculoase de „nevăstuică sălbatică” pentru a suprima apărarea antiaeriană a Rusiei. Rachetele avansate furnizate de SUA au jucat un rol critic în aceste misiuni, scrie Business Insider.

HIstoria.ro

image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.
image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.