La ce bun manualele?

Publicat în Dilema Veche nr. 713 din 19-25 octombrie 2017
Mică antologie a tragicomediei româneşti jpeg

E o întrebare la modă: cum să fie, cîte să fie, să fie sau să nu fie? Manual unic? Seamănă a totalitarism. Să existe și auxiliare! Dar cîte? Cineva e de părere că „manualul cel mai bun e manualul potrivit unei anumite clase de elevi“. Dar atunci, la limită, am putea avea drept criteriu nu clasa, ci nevoile și structura fiecărui elev în parte. Sau mai bine: fiecare profesor să-și construiască propriul manual. O părere larg acceptată este că manualele curente – și învățămîntul școlar în genere – sînt prost gîndite, pentru că pun accentul pe „informație“ (respectiv pe memoria învățăcelului) și nu pe „competență“ (respectiv pe dezvoltarea unor abilități existențiale și intelectuale utile). Se mai adaugă că un manual bun trebuie să fie „fascinant“, plin de „mister“, de „jocuri“, de poze, de felurite manevre de seducție. Cînd nu e așa, copiii „se plictisesc“. Oricum, au prea multe ore de curs și prea multe lecții pentru acasă. La rîndul lor, dacă sînt întrebați, elevii reacționează, așa cum era de așteptat, diferențiat: de la cel care și-ar dori ca „manualul de istorie să-l aibă pe „Ștefan cel Mare pe copertă“ la cel care ar prefera coperte cu „kendama“. (Nu știți ce înseamnă? Nici eu! Dar am aflat, descurcăreț cum sînt, că e un foarte la modă joc japonez cu bilă.) Mai „branșat“, alt elev e de părere că „manualul ideal este tableta“. Mie unuia mi-a plăcut cel mai mult o declarație a tînărului Andrei Tănăsescu (din clasa a XI-a): „Cel mai bun ma­nual este profesorul!“ Aici e cheia: cu un manual bun, un profesor inapt poate provoca dezastre, în vreme ce, chiar cu un manual prost, un profesor bun poate face minuni. Asta nu înseamnă că nu contează calitatea obiectivă a manualului. Dar educația este, prin excelență, o „întîlnire față către față“: calitatea interlocutorilor e decisivă.

Nu voi complica dezbaterea, adăugîndu-i infinite nuanțe. Voi formula doar, în trei puncte, reacția unui „conservator“ (probabil) defazat, obosit de inflația părerilor „despre“, fără consecințe imediate, prizonier al propriilor experiențe:

1) Opoziția „informație – competență“ mi se pare insuficientă. Mai întîi că ele nu se exclud. Dimpotrivă. Nu poți fi cu adevărat „competent“ în viața post-liceală dacă nu ești bine informat. Și, invers, informația e bagaj sterp dacă nu e mînuită cu îndemînare pragmatică. Esențial este însă că educația include, obligatoriu, și un al treilea termen: „formarea“ personalității, modelarea omului „întreg“, infuzia de valori, de bun-gust, de bună-cuviință, de angajare comunitară. Wilhelm von Humboldt a făcut, încă din secolul al XIX-lea, o distincție capitală între „Ausbildung“ (instrucție aplicată, educație specifică, profesională) și „Bildung“ (configurare a „persoanei“, construcție a omului „deplin“, stimulare a „normalității“ – adică a adaptării la „norma“ umanității). Ca să fii un bun medic sau un bun tîmplar, trebuie să „înveți“, tehnic, să-ți faci meseria („Ausbildung“). Ca să fii om adevărat, trebuie să fii mai mult decît un profesionist și mai mult decît un „descurcăreț“ cu „competențe“ lucrative: trebuie să fii rezultatul unui efort de „Bildung“, de modelare integrală.

2) Are mare succes vorba unui profesor finlandez de matematică, întrebat ce îi învață el pe copii. „Să fie fericiți!“ Sublim! Dar să zică mersi dacă îi învață tabla înmulțirii! Profesorul de liceu trebuie să fie un model, dar nu un „guru“, un duhovnic, un salvator de suflete. Ideea – tot mai răspîndită – că „fericirea“ se poate „preda“ după un rețetar în doi-trei pași, cum se învață mersul pe bicicletă sau înotul, e o idee de om prost. Sau de ipocrit șmecher. Pe-aproape e și ideea că, la școală, elevul nu trebuie să se plictisească, să se simtă constrîns, să aibă sentimentul „corvezii“. „Firească“ e joaca, „libertatea“, suspensia regulilor, a concentrării, a transpirației. Evident că profesorul trebuie să se străduiască să nu practice pedagogia ca pe o exploatare de sclavi, ca pe o înregimentare ostășească. Dar dacă te duci la școală să te joci, mă întreb unde te duci cînd vrei chiar să te joci?! Ca să nu mai spun că a induce copilului ideea că efortul și disciplina sînt abuzuri draconice e mai curînd a-l pregăti pentru pensie decît pentru viață…

3) Mai periculoasă decît inflația in­for­mației și a răsfățului ludic este manipularea ideologică a elevilor: educația înțeleasă ca un corelativ al îndoctrinării. Ca pe vremea mea: tot ce nu era în acord cu politica partidului și cu perspectiva unui „viitor luminos“ era blamabil și interzis. Acum, a apărut un trend care interzice, țanțoș și nătîng, tot ce nu e conform cu sloganurile unei „corectitudini“ gata-făcute. Viața nu e policromă, nu e un amalgam de „bune“ și „rele“, ci o luptă între „buni“ și „răi“, în care „răii“ nu trebuie doar înfierați, ci, pur și simplu, tratați ca „inexistenți“. Excludem din programă Baltagul, fiindcă vorbește despre agresivitatea masculină. Excludem, de asemenea, Mara lui Slavici, lirica „tristă“ a lui Eminescu, proza sufocată de „regionalisme“ a lui Creangă. De ce să învețe copiii ce e aia o „tolbă“, sau un „pocinog“, cînd, în viața zilnică, ei au de-a face cu „pinterest“, „kendama“ și „vlog“? Cu asemenea criterii, vom arunca la gunoi mai toată producția culturală a lumii: de la nuduri (instrumentalizarea femeii…) la pictura religioasă (manipulare antiștiințifică), de la Iliada (prea mult război) la Meșterul Manole (uciderea unei gravide prin zidire), de la Platon (antidemocratic) la Caragiale (antipatriotic) ș.a.m.d. O doamnă profesoară preferă Shakespeare. Shakespeare? Ăla cu Othello (rasism), cu Titus Andronicus (14 asasinate, din care 9 au loc pe scenă, în fața spectatorilor), cu Mac­beth? Aceleiași doamne i se pare mai „corectă“ Cartea Junglei (plină, totuși, de discriminarea animalelor, cu tigri răi și pantere bune). Sau Arghezi (valorificînd artistic „bube, mucigaiuri și noroi“?). Gata! Copiii noștri vor citi doar povești cu zîne, vor vedea doar telenovele cu happy-end și vor moțăi în sosuri roz, fără dramă, fără „rele“, fără riscuri. Dacă asta e „linia“, nu pot decît să mă bucur că am scăpat de copilărie.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.