Ipocrizie publică

Publicat în Dilema Veche nr. 338 din 5 - 11 august 2010
Franța, sora mijlocie jpeg

Scriam, în numărul trecut, despre cum se străduieşte Guvernul să reducă „procentual“ personalul din instituţiile culturale. Îmi imaginam vreun burtă-verde de la consiliul local care îi recomandă directorului de filarmonică să mai reducă din numărul de viori, ori directorului de teatru să pună în scenă spectacole fără decoruri, ca să nu mai aibă nevoie de maşinişti. Pe dilemaveche.ro, comentariul unei cititoare (care semnează Adriana) mă corectează: nu e nevoie să ne imaginăm nimic, chiar aşa stau lucrurile, burtă-verde e real: „El chiar vine! Există! Are nume şi CNP. În schimb, obedienţa, incompetenţa şi prostia unor directori de instituţii culturale, ajunşi ca şi ăilalţi în «foncţie», determină un exces de zel care rade mai mult decît (nu) cere blestemata de ordonanţă 63“. O altă cititoare, dna Aurelia Ghircoiaşu, e în dezacord cu afirmaţia mea că nu li se poate imputa artiştilor şi intelectualilor de azi faptul că guvernanţii de azi sînt, în mare măsură, inculţi şi incapabili; ba da, crede domnia sa, li se poate imputa, pentru că „artiştii pot fi, iar intelectualii sînt prin definiţie creatori de opinie...“. 

Accept ambele observaţii. Ne plîngem de 20 de ani că n-avem manageri culturali. Între timp am început să avem – fie că au învăţat de la început meseria asta (cei mai tineri, care au avut ocazia să se şcolească), fie că au învăţat „din mers“ (actori, regizori, muzicieni, muzeografi, scriitori şi alţii care, vrînd-nevrînd, şi-au ridicat mînecile şi s-au apucat de treabă, adesea punîndu-şi între paranteze meseria lor de bază). Sînt destule cazuri de succes – de la teatre şi muzee pînă la festivaluri de muzică, de film, de teatru, care sînt organizate şi conduse profesionist şi au rezultate. Pe de altă parte însă, dacă privim în urmă, găsim şi numeroase exemple de concursuri „aranjate“ pentru posturi de director, de numiri şi destituiri pe criterii de cumetrii politice ori de simple aiureli locale sau naţionale, cu instituţii lăsate în coadă de peşte de organismele tutelare (fie ele locale sau centrale), cu şefi interimari, cu dări în judecată reciproce ş.a.m.d. Am avut de toate în tranziţie. Dar mi se pare că, în continuare, nu competenţa este criteriul principal în alegerea/numirea şefilor de instituţii culturale. Sau, chiar şi atunci cînd este, chiar şi atunci cînd un director are rezultate, oricînd poate fi schimbat de cei care cîştigă alegerile. Meteahnă, veche, desigur. Dar această nesiguranţă este principala cauză pentru care nu se poate instaura la noi un comportament instituţional. În mod normal, un teatru, o filarmonică, un muzeu ar trebui să funcţioneze normal şi decent, indiferent cine e director (desigur, cu inevitabile variaţiuni în funcţie de capacităţile – mai bune sau mai puţin bune – ale persoanei din fruntea sa). Problema nu e dacă avem un număr suficient de mare de manageri culturali care să „acopere“ cît mai multe instituţii, ci dacă pot fi lăsaţi (şi sprijiniţi!) să-şi facă treaba, fără să depindă de toanele vreunui şef mai mare sau vreunui politician. Or, aşa ceva încă nu se întîmplă. Iar managerii buni nu vin la instituţiile de stat nu numai pentru că sînt mai prost plătiţi, ci şi pentru că nu sînt lăsaţi în pace, trebuie să „facă frumos“ pe lîngă consiliul local pentru a-i aproba fondurile, pentru că legislaţia în materie culturală pune beţe în roate iniţiativei şi are constrîngeri contabile aberante. Şi atunci, în locul lor se strecoară, de multe ori, tot felul de oameni de casă ai partidelor. Care, evident, cînd partidul ridică o sprînceană, se simt datori să facă exces de zel... 

Cît despre formatorii de opinie care sînt/ar trebui să fie artiştii şi intelectualii, nu cred că am dus lipsă, în tranziţie, de eforturile de a crea curente de opinie în favoarea culturii şi artei. E plină presa de opinii ale protagoniştilor scenei culturale (dar şi ale altora – de la politicieni şi oameni de afaceri pînă la cititori de cărţi şi spectatori de teatru). S-au spus, desigur, şi multe naivităţi, s-au plătit şi poliţe, au fost şi multe dispute ad personam. Dar, în ansamblu, de 20 de ani încoace ne tot străduim să dezbatem problemele culturii şi ale instituţiilor culturale. Am reuşit? Prea puţin faţă de cît ar trebui. Iar între timp, ne-am obişnuit să convieţuim cu un anumit grad de ipocrizie publică: pe faţă, toată lumea vorbeşte frumos, cu ochii daţi peste cap, despre „cultura neamului“ şi despre „marii noştri artişti“; în fapt, majoritatea uită repede omagiile şi vorbele frumoase. Iar politica zilei nu mai dă două parale pe opiniile artiştilor şi ale intelectualilor.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O poliţistă i-a pulverizat colegului său spray paralizant în faţă. Reacții dure: „Din păcate de asemenea mimoze și botoxate este plină poliția”
Ceea ce trebuia să fie o intervenţie obişnuită pentru a calma o situaţie conflictuală s-a sfârşit prost pentru unul dintre poliţişti, dar şi pentru imaginea instituţiei, atunci când colega sa i-a pulveriza în faţă spray paralizant.
image
O româncă a comparat prețurile la cireșe din Londra cu cele din România. „Aici e vreo 17-18 lei doar o cireașă!”
O româncă din Londra ține să îi contrazică pe conaționalii care susțin că în România se găsesc cele mai scumpe cireșe din lume și a postat și o poză cu prețul cu care se vând două cireșe într-o piață din centrul capitalei britanice.
image
Proprietarul unei case s-a făcut stăpân pe terenul orașului și a pus taxă celor care aveau nevoie de parcare
În câteva zile pe terenul de lângă Badea Cârțan din Timișoara cei care vin la piață sau la biserică vor avea noi locuri de parcare. Spațiul a fost utilizat ilegal până acum, ca parcare contra cost.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a