Numai pentru abonati

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Intelectualii spun lucruri trăsnite

O carte de curînd apărută a lui Lucian Boia (Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950) stîrneşte, deopotrivă, melancolia, perplexitatea, panica şi compasiunea. E o carte despre modul cum au traversat intelectualii autohtoni o perioadă istorică trepidantă, de la dictatura lui Carol al II-lea pînă la dictatura comunistă.

 
50 comentarii 28220 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 406, 24-30 noiembrie 2011

Minima Moralia

….Si prezentul? Toata admiratia pentru eruditia d-voastra d-le Plesu, dar chiar va considerati un tip atat de special incat sunteti exclus de la aceasta vina colectiva a intelectualilor de a nu fi fost mai aplicati, implicati si eficienti in indreptarea proastelor obiceiuri ale romanilor si va considerati ,,peste vremi”? Se spune ca un popor este cu atat mai civilizat cu cat critica si implicarea intelectualilor in societate a fost mai eficienta! Dupa cum bine se poate observa rezultatul obtinut este unul catastrofal pentru natie!...Irefutabil!

Mourir pour des idées - G. Brassens

Mourir pour des idées, l’idée est excellente
Moi j’ai failli mourir de ne l’avoir pas eu
Car tous ceux qui l’avaient, multitude accablante
En hurlant à la mort me sont tombés dessus
...

la musique : http://www.youtube.com/watch?v=p-ZI28nbSDQ

Fara alte comentarii...

Brassens

Asta, o ziceti ca s-o ziceti, caci Brassens era anarhist intr-un pesaj „doric”. Daca romanii ar fi dotati cu sarpanta severa, cu care sunt dotati francezii, (vorbesc de ”intelectuali”) citatul din Brasens s-ar potrivi. Dar uitati-va mai atent: noi n-avem anarhisti - dar nu avem nici rigoarea fundamentala frantuzeasca. De ce ne place Petre Tutea? Ptr. ca ne plac ”piftelutele”, ragaiala cu aroma de patrunjel fetida, maslinutele (uleioase), branzicutele (moi), spritul (cu sifon)... Noi nu iubim geometria, nu iubim branza ”forte” nu ”rayonnam” (doamne fereste), asa ca numin marlania ingenioasa a lui Petre Tutea, ”filosofie”. La noi anarhistul este chiar Petre Tutea. Cat despre ”mourir pour des idees” asta sigur n-o facem, ptr. ca n-avem, murim doar de diabet, de inima, de obezitate....In schimb mor IDEILE la noi. Raman doar papilele. Suntem o natie papiliara (sper ca exista, cuvantul). la capatul de sus suntem papiliari, la cel de jos „flatuosi”. Este structura ”sufletului romanesc”. Ne trebuie deci intelectuali savurosi, puturosi, partiitori....

Andrei Plesu

Multumesc ca traiti si ne dati sfaturi exceptionale. Doresc totusi sa ne explicati cate ceva despre actualul presedinte.

"Cancan"-ul intelectualintăţii

Nu cred că era cazul ca vreun tovarăş să îmi scrie un rezumat al slăbiciunilor intelectualilor. De fapt cel mai "intelectual" şi mai cult personaj pe care l-am cunoscut vreodată este în acelaşi timp şi cel mai slab de înger om pe care l-am întâlnit. Îl luam adesea peste picior fiindcă mă distrau reacţiile lui defensive, în rest era "tare în gură" şi plin de verdicte diverse, adesea asupra aceluiaşi subiect. Coloana vertebrală este pentru generali nu pentru intelectuali, dimpotrivă. Să te agăţi cu dinţii de idei e o dovadă de burteţe, nu de fineţe. Atenţionarea pe care o aduce acest articol gurii intelectual-slobode, este perfect validă, cu atât mai mult cu cât însuşi autorul trage nişte ponoase de pe urma avântului tineresc, dar atenţie totuşi la tendinţa de "a căuta căcăreze cu lumânarea", denotă un caracter de culoare incertă.

Pazea: Iau taurul de coarne - Raport despre plagiat

Pentru ca vad ca nu o face nimeni si domnul Plesu fie este ocupat, fie nu-i pasa de acuzatiile aduse, ca doar acuzatiile de plagiat sint moneda curenta in jungla celor care cuvinta in scris, mi-am dedicat o dupa-amiaza (fiind eu racita si “la pat” acasa) pentru a afla ADEVARUL. Da, am hotarit ca asa nu se mai poate si fie ce-o fi, dau cu barda daca domnul Plesu a gresit si “a uitat” sa puna ghilimele de trebuinta si se face vinovat de plagiat.

Acesta este raportul meu onest, asa sa imi ajute dumezeu:

Mai intii, cine este profesorul Constantin Barbu? Cel mai onest este sa il lasam sa se prezinte el insusi:

“1. Domnule profesor Constantin Barbu, fă-mi te rog cunoştinţă cu omul „intim – particular” Constantin Barbu.

Nu pot să-ţi fac cunoştinţă cu omul Barbu fiindcă eu însumi nu mă cunosc. Ce pot să spun este că pot dicta o carte în două zile, pot să nu scriu nimic patru ani, pot să tac 18 zile fără să scot o silabă, pot să învăţ pe de rost 83 de lucrări de Heidegger, pot scrie o trilogie despre orice prefix din sanscrită sau greacă, visez orice filă din manuscrisele lui Eminescu, pot să cheltuiesc o sută de nopţi la rând câte o mie de dolari şi tot astfel pot să trăiesc o lună cu trei milioane de lei vechi… Nu uit şi nu iert niciodată. Cine mi-a făcut un bine i-l întorc de zece mii de ori, cine mi-a făcut un rău se poate aştepta toată viaţa să-l distrug. După câte vezi, nu e bine să îmi pui o astfel de întrebare şi nici să ai de a face cu mine, dacă eşti „câine rău” şi nu eşti şi cinic. În puţine cuvinte cred că sunt un om cu o gândire ritualică, adânc – recunoscător faţă de maeştrii şi marii mei prieteni (Noica, Şora, Cioran, Marino, Doinaş…), melancolic, coleric, generos, sadic adesea.”
http://roncea.ro/2011/03/03/pamfletul-negru-i-filosoful-constantin-barbu...

Acuzatiile de plagiat ale d-lui Barbu la adresa d-lui Plesu:

“Andrei Pleşu, plagiator din Corbin.
Caz destul de rar, Andrei Pleşu copiază în câte două cărţi deodată. El scrie în Despre îngeri (ed. cit., p. 260) şi în Limba păsărilor (ed. cit., p. 253), fără să citeze pe nimeni: “Cuvântul grecesc angelos, ca şi cel ebraic (malakh), ca şi cel arab (malak), sau persan (fereshteh) înseamnă «mesager».“ Andrei Pleşu plagiază din Henry Corbin, traducător el însuşi al lui Heidegger, autor a peste 15 lucrări capitale despre filosofiile Iranului.
Henry Corbin, în Le paradoxe du monothéisme ( L‘Herne, Paris, 1981, p. 81) scrie şi el, dar cu decenii mai devreme:
“A partir du sens courent du mot grec Angelos, messager (qui a pour équivalent l‘hébreu malakh, l‘arabe malak, le persan fereshteh), nous avons a considérer….“
Dintr-un singur plagiat, Pleşu îşi distruge cele mai bune cărţi ale sale, Limba păsărilor şi Despre îngeri. Când se vor publica aceste lucrări în Franţa, o parte din traducere e deja făcută…
Pleşu e singurul om din lume care a plagiat şi cuvântul «etc».
Într-o viitoare Enciclopedie a prostiei europene s-ar putea să figureze şi Andrei Pleşu ca singurul ministru al culturii care a copiat până şi cuvântul etc.
Fenomenul se produce simultan în Limba păsărilor (p. 255) şi Despre îngeri (p. 262). De unde plagiază Pleşu? Evident, tot din Henry Corbin. Întâi, Pleşu citează 10 (zece) cuvinte în ghilimele, anume: “realitatea esenţială a oricărui existent aflat în plenitudinea existenţei sale“. După care copiază (evident, fără să pună ghilimele) 12 (douăsprezece) cuvinte, anume: “îngerul unui peisaj, al unei opere de artă, al unei simfonii etc.“
În Henry Corbin, Le paradoxe du monothéisme ( L‘Herne, Paris, 1981, p. 92) se află chiar cuvintele plagiate de rectorul Colegiului Noua Europă, Andrei Pleşu, intelectual de elită: “… de l‘Ange d‘un paysage, de l‘Ange d‘une oeuvre, d‘art, d‘une symphonie etc.“
Omul care l-a furat pe etc. scrie despre îngeri! “
http://www.ziaristionline.ro/2011/03/30/plagiatele-mici-ale-lui-plesu-pa...

Deci ce anume a “plagiat” domnul Plesu, dupa parerea d-lui Barbu:

1. Definitia cuvintului “angelos”

2. Cuvintul “etc” (prescurtare comuna de la et cetera pe care au “plagiat-o” toti sau aproape toti scriitorii etc – ma scuzati, iata ce usor e sa plagiezi!)

3.12 (douăsprezece) cuvinte, anume: “îngerul unui peisaj, al unei opere de artă, al unei simfonii etc.“, traducerea cuvintelor lui Henry Corbin: de l‘Ange d‘un paysage, de l‘Ange d‘une oeuvre, d‘art, d‘une symphonie etc.“

In total: angelos+etc+12 cuvinte = 14 CUVINTE

Cautind timp de ore si ore pe internet alte dovezi de plagiat ale d-lui Plesu, am mai gasit un singur acuzator, Adrian Marino. Iata ce scrie dl. Marino intr-un lung articol dedicat plagiatului d-lui Plesu. (Va lipesc doar 4 paragrafe din acest text care, pe rind, se contrazic unul pe altul si toate pe primul unde se afirma ca dl. Plesu l-a plagiat pe Theodor Adorno pentru ca a folosit titlul cartii acestuia dar fara alta argumentare):

“Recunosc, cu oarecare jena, ca abia recent am citit cartea lui
Andrei Plesu, Minima moralia, desi a aparut in 1988, a fost reeditata de doua ori si toata lumea buna a „lecturat-o”. Si mai rau: am parcurs-o dupa ce am citit o alta carte, scoasa pe piata nu cu mult timp in urma de editura ART, si care poarta acelasi titlu – Minimamoralia – dar care apartine lui Theodor Adorno!”

“Pentru ca formularea „L’enfer c’est les autres” – Infernul sunt ceilalti – este una foarte cunoscuta. M-as fi asteptat deci ca dl Plesu sa fi scris ceva ce genul:
„Parafrazându-l pe Jean-Paul Sartre, cu al sau L’enfer c’est les autres etc”.
(n.a.: observati, va rog cum si dl. Adrian Marino plagiaza fara rusine cuvintul "etc")

“M-am tot intrebat, si ma mai intreb, de ce in niciuna dintre cele trei editii ale cartii sale, Andrei Plesu nu l-a mentionat pe Sartre ca sursa? „Infernul sunt ceilalti” nu este nici pe departe o expresie
comuna, ci dimpotriva, iar in scris, spre deosebire de vorbirea
familiara, citarea devine obligatorie.”

“Concluziile se impun de la sine : Andrei Plesu fie ca
nu l-a citit pe Sartre, desi cartea ii statea la indemâna, fie ca il
interpreteaza dupa ureche”

http://www.badpolitics.ro/maxima-moralia-andrei-plesu-demascat-drept-pla...

Da, concluziile se impun de la sine.
Va multumesc pentru atentie daca ati avut rabdare pina aici.
Eu am parerea mea si nu o impun nimanui, de aceea nici nu o exprim. Eu alte “probe” nu am gasit si deja ma doare capul de orbecait pe internet, credeti-ma.
Ma duc sa beau un ceai si sa-mi pun o compresa cu gheata la frunte.

“Fraiera lu' Plesu”
Marinela M.
P.S.
Uite de-aia nu am facut eu doctorat; ca nu mi-a placut cartea!

Ţuţea

Eu sînt un neica nimeni, dar mi-i vizibil că Petre Ţuţea fu un farsor şi cam atît.
Am frisoane că nu prea văd şi pe alţii declarînd împăratul drept gol, dar supravieţuiesc în părerea mea.

Tutea

Valoarea in sine nu are legatura cu numarul cartilor sau articolelor scrise. Parerea mea !

Bun, dar cu Constantin Barbu, cum ramâne?

Citim editoriale peste editoriale ale domnului Profesor Pleşu, prin care, dumnealui atinge mai toate sferele sociale si politice ale României, şi care editoriale, pe mulţi ne satisfac oarecum poftele noastre cât şi mâniile noastre. Numai că, domnul profesor omite un aspect, de-acum cu un impact social, acela al existenţei domnului, profesor şi el, Constantin Barbu. Domnul Barbu, nu ezită să-l acuze pe domnul Pleşu, Cărtărescu, Manolescu, Liiceanu, H.R. Patapievici de PLAGIAT. Ce să mai zici de cum o numeşte pe Ana Blandiana: "fetiţă cu fustiţă". Domnul Barbu este unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Noica şi Cioran. Domnul Barbu este cel mai important minescolog al ţării şi a publicat yeci de cărţi despre mauscrisele lui Eminescu, poetul nostru naţional care a fost murdărit ca nimeni altul în paginile revistei Dilema veche. Domnul profesor Pleşu nu ia atitudine şi tace "mâlc" în ceea ce îl priveşte pe domnul profesor Barbu. De ce? Pentru că nu merită atenţie? Oare? Pot eu să cred că domnul Pleşu nu a vizionat nici una dintre apariţiile (enorm de multe) de la televiziune? ... Domnule Pleşu, de ce nu aveţi curaj să-i răspunde-ţi domnului Barbu, despre care se spune (şi pe drept cuvânt) că ar fi cel mai important şi mai valoros intelectual al României? Cât mai aşteptăm un răspuns?

"apariţiile (enorm de multe) de la televiziune"

Si "Mercedesa, adevarata fiica a mamei Omida" se lauda cu aparitii la televiziune. Iar pe la OTV apar destui!

Hipermetropie dilematică, VECHE...

...cam decând are naţia asta intelectuali şi organizare politică ...care mimează democraţia...

Eu mă mir de mirarea dlui Pleşu...nu'şi explică dumnealui, CUM, vezi Doamne, au putut unii să fie aşa versatili sau naivi...

Cutremurator as adăuga eu după rostirea:"uneori, ceea ce e spectaculos e derapajul voluntar, practicat în afara oricărei constrîngeri, a oricărei spaime. Brutal spus, capacitatea intelectualului de a bate cîmpii e, adesea, direct proporţională cu inteligenţa sa şi nu are altă explicaţie decît o gravă carenţă a simţului pentru real, o complicată specie de orgoliu şi diferite forme de candoare, mai mult sau mai puţin vinovată."
...şi urmează o suită de intelectuali MORŢI, care au călcat în străchini cu politica. Până la această carte dl Pleşu n'a avut întrebări cu privire laintelectuali.Intelectualii vii, vreau să spun. Bunoară o frază ca "Băsescu - preşedinte pentru alte coordonate istorice" scrisă de PRIETENUL INTELECTUAL Gabriel Liiceanu şi pe care şi'au pus semnătura o liotă de nume grele din cultura română nu are în viziunea dlui Pleşu niciun iz de, trăsneală, sminteală sau, doamne fereşte să spui, "naivitate"...nici vorbă de aşa ceva. O fi fost atunci dl Liiceanu "constrâns"?...
Că în jurul domniei sale gravitează nişte autoproclamaţi "intelectuali de dreapta" care sunt gata să scuze orice mitocănie sau să practice orice bolşevism (de la compromiterea fără probe a unor adversari până la falsificarea votului) numai cu scuza că mitocanul în cauză a condamnat comunismul, are ochi să vadă dl Pleşu? Nu, dumnealui, vede acum în politica românească doar democraţie anticomunistă, cu un cocoşilă isteţ dar prostcrescut la butoane şi nişte şchiopi, împiedicaţi, imberbi, smintiţi sprijiniţi de nişte grobieni de la antene în opoziţie...în rest singurii care văd clar şi înţeleg desluşit politica sunt intelectualii de dreapta, dezamăgiţi puţin de faptul că Băsescu s'a dus cu flori la priveghiul lui Păunescu...

modelul Vasile Lovinescu

Există un intelectual "interbelic" care a rămas conservator, "de dreapta", netulburat, constant. Este Vasile Lovinescu, nepotul lui Eugen, văr cu Monica şi cu Horia Lovinescu. L-a "tentat" ideologia de extremă dreapta, dar s-a redresat rapid (beneficiind şi un ajutor important). A înţeles la timp că pe "scena politică" adevăratul păpuşar este "tatăl minciunii". Şi s-a menţinut strict pe terenul intelectualităţii pure, indiferent de regimul social, fără niciun compromis cu regimul comunist. A urmat modelul eminescian, pe care Eminescu nu l-a putut urma...: "Nici încline a ei limbă/ Recea cumpăn-a gândirii/Înspre clipa ce se schimbă..."

toti cretanii sunt mincinosi

Are dreptate dl Plesu; la fel ca acel cretan care spunea ca toti cretanii sunt mincinosi, ne baga intr-un paradox din care cu greu putem iesi. Si da, mai seamana cu ace conferinta a lui Severin despre coruptie... Oare cum este sa devii consilier a unui personaj charismatic, sa primesti ordine de la o femeie mult inferioara tie, sa fii dat afara, si totusi sa-l aperi in continuare , sau sa taci indiferent ce face sau nu face? Si asta in vremuri normale! Cum sa nu-l ierti pe Calinescu pentru ca a tacut sub Dej?

jenant...

Articolul asta ar trebui citit/comentat "la pachet" cu cel al d-lui Vintila Mihailescu - "Confuzia Elitelor". Poate vom intelege mai multe despre intelectuali, mobilul apetentei pentru arivism si abilitatea lor de a-si gasi justificari . Citez : " Ca oameni de cultura se simt culpabili, ca oameni de putere se simt oportunisti, ca intelectuali de curte sint inapti , ca intelectuali de opozitie sint periferici". Exista o "mostra de intelepciune populara" (pe care , de fapt,o urasc-mostra !) " unde e multa desteptaciune e si multa prostie !". In cazul de fata , si multa ticalosie...
PS: Articolul d-lui Plesu este (si) un indemn la lectura cartii. Este putin jenant sa comentezi comentariile unuia despre opiniile altuia dintr-o carte pe care nu ai citit-o inca...

...

Poate pt. dvs. este un indemn la lectura, pt. mine este unul la ignorare. Nu-s interesat de barfe si senzational, mai ales cand deformeaza realitatea sau, in cel mai bun caz, arunca totul in derizoriu. Dar poate articolul d-lui Plesu nu prezinta tocmai bine carte d-lui Boia. Vorba aceea: "capacitatea intelectualului de a bate cîmpii e, adesea, direct proporţională cu inteligenţa".

...jenant?

Cand zidurile cetatii au cazut, iar caii troieni misuna prin cetate, nu mai e jenant. Toti se retrag in ordine pe un alt aliniament.

Ce nu e cu siguranta in cartea lui Lucian Boia

Sigur ca un istoric are nevoie de timp ca sa judece ce a entuziasmat intelectualii unei perioade ,cat de trasnite au fost aprecierile lor.Totusi ar fi groaznic daca prezentul ar fi asa de imposibil de analizat incat ar trebui 60-70 de ani sa se vorbeasca despre ce a fost.Dovada este ca adevaratii intelectuali au inteles simptomele marilor boli inainte de aparitia bolilor insesi.Eu vreau sa citez un pasaj dintr-un document Top Secret inaintat de George Kennan in febr.1948 Departamentului de Stat unde era responsabil pentru "first planning policy staff".Sigur documentul e deja "istorie"dar e din aia care nu va apare in vreo carte de Lucian Boia si el defineste ceea ce intelectualii momentului actual numesc "prosperitate si democratie" carora le inchina nesfarsite ode,devotamentul lor ,cu adevarat total.
""We have about 50 per cent of the world’s wealth, but only 6.3 per cent of its population. … Our real task in the coming period is to maintain this position of disparity. … To do so we will have to dispense with all sentimentality and day-dreaming. … We need not deceive ourselves that we can afford the luxury of altruism. … We should cease to talk about vague, unreal objectives such as human rights, the raising of living standards, and democratization. The day is not far off when we will have to deal in straight power concepts."N-aveti grija dl.Kennan,desi demult America practica o politica de forta care sa-i permita stapanirea a peste 50% din bogatia lumii ,intelectualii romani :d-nii Plesu,Liiceanu,Patapievici (si baietii lor de prin redactii) o tin mai departe cu sloganurile vehiculate in anii 50 si cu un curaj dovedit de-a lungul a zeci de ani se lupta cu "terorizanta stanga mondiala" -aici ar trebui sa pun totul intre ghilimele atat e de straniu-condusa de Obama,"the leader philosopher Bernard Levy",ziarul de extrema stanga N.Y.Times si lauda cu lacrimi in ochi generozitatea Americii si a clicii ei in lupta pentru desfiintarea tiraniilor in tarile bogate in petrol si care nu vor sa-l vanda pentru hartia-dolar.Daca e dat Eugen Ionescu de exemplu,putea el sa scrie asemenea trasnai?sau Tutea sau Eliade."Trasnaile"se pot compara si nu exista mai mari decat cele de azi.A,sigur,vor fi cele de maine,ca progresam mereu.

Acum sint 1%

"The One Percent is a 2006 documentary about the growing wealth gap between America's wealthy elite compared to the overall citizenry. It was created by Jamie Johnson, an heir to the Johnson & Johnson fortune, and produced by Jamie Johnson and Nick Kurzon. The film's title refers to the top one percent of Americans in terms of wealth, who controlled 42.2 percent of total financial wealth in 2004.[1]"
http://en.wikipedia.org/wiki/The_One_Percent

---------

"Brutal(!) spus, capacitatea intelectualului de a bate campii e, adesea, direct proportionala cu inteligenta sa si nu are alta explicatie decat o grava carenta a simtului pentru real, o complicata specie de orgoliu si diferite forme de candoare, mai mult sau mai putin vinovata"

din consideratiile domnului ANDREI PLESU

imi imaginez ca incapacitatea(sau dezinteresul ori lehamitea) de a bate campii(cu gratie sau fara..) este direct proportionala cu lipsa de inteligenta, fireste, ADESEA!!
Despre restul....

A cui realitate poate intemeia asa ceva?!
.
Ma rog, sunt realmente amuzat. Probabil domnul Plesu se refera la realitatea"elitelor" autointitulate, fiindca la cei care ne-au fost Calauze n-am gasit nimic afara de luciditate, curaj si vizionarism.

punct ochit punct lovit

Ma inclin in fata dv.Nu cred ca mi-as fi dat seama de eroarea subtila (sau nu) din asertiunea autorului articolui ...dar mi-ar fi placut sa imi fi dat seama si singur.

Ce qu'il reste de nous

Nu, nu ma refer la filmul despre Tibet din 2004 si la ce a mai ramas din tibetani. Ma refer la noi.

Eu am obiceiul ca inainte de a cumpara o carte sau a o lua de la biblioteca spre a o citi, intii sa ma informez bine despre autor si despre carte citind pe net acum. Inainte cumparam si cititeam carti de critica literara si reviste. Fac si exceptii la regula cind am un zvinc asa, si instinctul ma-ndreapta catre o carte de care nu stiu chiar nimic. De obicei, ca sa nu zic totdeauna pentru ca ar parea exagerat, nu dau gres deloc. Asa i-am descoperit pe Mark Haddon, Dave Eggers si Mircea Cartarescu - fara sa imi faca cineva cunostinta cu ei. Cum mi se-ntimpla mie sa aud de autori si cind sau cum se face ca nu am citit (si nu voi citi) "Crima si pedeapsa" va fi subiectul unui alt eseu.

Problema care ma roade acum este asta:

Citind iar si iar articolul d-lui Plesu si citind pe net si mai mult despre cartea d-lui Boia si alte carti, multe, pe aceeasi tema, ma izbeste un fenomen care nu era prezent in cultura vremurilor tineretii mele comuniste. (Asa se numea orinduiala atunci, asa era toata tara, asa eram si eu, comunista, cu numele doar, cum eram atit de multi; fapt este ca daca as fi stiut pe ce lume eram atunci, as fi stiut si mai precis si ce si "cit" eram si v-as fi spus). E de ajuns sa spun ca am ramas in faza de utecista pina am fost eliberata for good behaviour sau de old age probabil. Asta ca sa fac lucrurile clare si a propos de "autodenunt".

Revenind la zindareala care nu-mi da pace, intrebarea mea este ce ce ramine din noi daca a denigra scriitori si filozofi, pe scurt, crema si fala intelectualitatii noastre de ieri, a devenit sport national si a devenit o moda? De unde vine aceasta furie, de ce?
De unde acest masochism national? Chiar cer timpurile actuale cu necesitate o reevaluarea a vietii si pacatelor omenesti ale celor pe care in trecut ii tineam pe un piedestal? Si am zis reevaluarea "vietii" si nu a creatiei lor. Sint Mircea Eliade, Ion Barbu, Eugen Ionescu s.a. mai putin valorosi in creatia lor artistica pentru ca au spus in vremuri tulburi si "lucruri trasnite"?

Si cind la un moment dat vor fi darimati toti acesti idoli de ieri, pe cine vom pune in loc?
Pe autorii cartilor despre cit de trasniti, de legionari, de xenofobi sau de-a dreptul naivi sau servili sau ipocriti au fost scriitorii nostri nationali?
A inebunit lumea?
Ce va ramine din noi?

Ca atare eu promit sa nu citesc cartea asta si nici altele de aceeasi factura si cu acelasi subiect.
Amin.

Prea devreme

Se pare că articolul acesta a venit prea devreme. Prea puţini au apucat să citească cartea pe aici prin "subterană" (eu am termina-o joi noaptea). Totuşi mă întreb, oare ce simt Sever Voinescu, TRU (mai ales TRU), Cristian Preda sau Horia Roman Patapievici, ca să dau câteva nume la întâmplare, citind-o. Atenţie, domnilor! Intelectualii au c-am dat-o-n gard cu politica. Iar cei mai sus citaţi îmi pare că sunt pe aproape.

Cu stima
bvla2000
P.S. MIA, chiar nu ai nici o reacţie?

Carevasazica...

Gura pacatosului adevar graieste? :)

Intelectualii nu sînt oameni

Există o prejudecată imposibil de dărîmat: Intelectualii nu sînt oameni, iar ştiinţa de carte te curăţă de pasiuni.
Dimpotrivă, intelectualii ştiu mult mai bine decît proştii să învelească rahatul în ţiplă.
E drept, mai există şi unul-doi pe care să-i nu-i fi dat jos vîntul evenimentelor, dar nu-i invidiaţi. Sînt priviţi ca nişte ciudăţenii.

Mi-a plăcut următoarea paralelă.

"Inteligenţa nu justifică reaua credinţă, după cum frumuseţea nu justifică prostituţia".Am auzit-o la un fost preşedinte al senatului, dar cred că este citată de undeva...

Probabil ca e vremea din nou a unui "obsedant deceniu"

Asa s-a numit o perioada din istoria comunista din Romania care a fost permisa criticii .Si atunci marii intelectuali au devenit exstrewm de curajosi si de critici avand ,bine-nteles,permisiunea.Azi,nu am citit cartea dar as paria ca e asa,se da permisiunea din nou sa se vorbeasc a critic despre cateva decenii obsedante si trecute demult.Sigur ca ce e spus azi de "pupincuristii"democratiei apusene este considerat modul just de pe care un tovaras poate vedea critic trecutul.Sigur ca ineptiile dlui Voinea,Ghinea traduse in cantece de entuzisasm pentru Reagan,capitalism (fie el si-n criza),chiotele razboinice racnite pentru cauza "dreapta"a NATO-ului in Afganistan,entuziasmul entru instalarea "democratiei" cu forta in Irak si peste tot indiferent de numarul celor sacrificati,unul sa ramana dar sa fie democrat.Si-n frunte dl.Plesudin care citez a 3-a oara:"am fost din prima clipa pentru razboiul din Iraq pentru ca o dictatura este o arma de distrugere in masa".Toata lumea stie ,sau toata lumea onesta stie ca in "prima clipa"razboiul a fost motivat altfel,nu ca de distrugere a tiraniei lui Saddam care avusese relaltii bune cu tot tiraniatul lui cu SUA ,ci pe baza colosalei minciuni ca Irakul este o amenintare pentru SUA. (a mushroom gun,cum a zis o alta intelectuala care nu trebuie sa dea socoteala pentru ineptiile ei puse chiar in practica:Condi Rice).In concluzie pariul meu ca dl.Lucian Boia inarmat cu inaltul aparat ideologic pe care cea mai inaintata oranduire o pune laindemana istoricului in perioada de adevarata democratie si libertate in care traim a scris o carte incompleta aportul de azi al intelectualilor fiind mai impresionant decat cel amintit de cazurile relatate de dl.Plesu si cantitativ si "calitativ"

spusele despre lucruri trasnite

intereseaza pescuitorii de perle, pacate si mici scandale.
despre faptele cele cumplite al unora s-ar cuveni sa aflam.

...

WTF is this: "„De Gaulle – un reacţionar“, „Noica – un imbecil“, „Eliade – un mare vinovat“ (în suita răzmeriţei din Nu, unde dădea de pămînt, de-a valma, cu Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu şi alţii). " - Am citit si eu "Nu", una din putinele carti ale literaturii romane care nu-i maculatura, si Eugen Ionescu dadea de pamant cu ei dpdv. literar. Bine, cu Ion Barbu nu prea dadea de pamant, doar incerca. Si vreti sa iau restul in serios dupa ce scrieti prostii? Stiu, v-ar placea ca toti sa fie o apa si-un pamant, dar nu-i chiar asa.

Mereu calamburul...

Cum ar veni, coform celor din articol, totul se... blateşte...

Triunghiul dreptunghic(scuze pentru lipsă aplicaţiune)

Cate...ta mîntuirii neamului.Ipote..., nu zău ???!?

Petre Tutea, un intelectual balcanic fara opera,

il trage de urechi pe un oarecare Kant, expert in stabilitate: "Nu e om, Kant. N-a reuşit să fie om cu toată stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizează cu clopotele de la biserică, e laureat al premiului Nobel pe lângă Kant."

P.S. Pina acum nu l-am gasit pe badea Gheorghe printre laureatii premiului Nobel. Dar n-am terminat de cautat, mai e o categorie de premii Nobel: "So you think you can dance".

studii-wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Ple%C8%99u stiam eu ceva ceva dar uite ca ,,ceva"-ul
ala are un sambure mare de adevar : in acest site wiki ...in biografie se spune ca A.Plesu e cercetator la Institul de Arta in anii(..), nimic!! dar nimc despre ce a absolvit facultate ,liceu ,titlu s.a.m.d. ...de ce? ...uitati la P.Tutea(intelectualul fara opera :) ) : http://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_%C8%9Au%C8%9Bea : liceu la cutare, facultatea de drept...doctorat Magna cum Laude etc.Daca e vreun secret ,vreo nenorocire din cauza careia dl Plesu este doar autodidact ei bine sa o stim si noi! Daca Tutea cu atatea titluri e balacarit ca fiind intelectual fara opera putem sti de ce?La o privire aruncata in wikipedia ce a scris dl.Plesu si ce a scris P. Tutea nu difera prea mult ca si cantitate...atunci de ce pt unii muma pt altii ciuma? Daca e ceva ce noi cei din alta generatie nu stim,nu gasim pe internet sau alte medii spuneti-ne!Va rog.Si va rog ca si in cazul in care nu aveti vreo explicatie pertinenta sa raspundeti.

a propos de Tutea si alte cugetari:

" Am dorit dintotdeauna sa fac o teza de doctorat cu tema Aflarea in treaba ca metoda de lucru la romani."

"Shakespeare, pe langa Biblie, – eu demonstrez asta si la Sorbona – e scriitor din Gaesti."

"O baba murdara pe picioare, care sta in fata icoanei Maicii Domnului in biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor."

P.S.
Zau asa, premiul Nobel are o categorie noua? "So you think you can dance"?
Mai stii, nu ar fi exclus...

Multumesc pentru informatiile despre cartea lui Lucian Boia

Dupa coperta pare o carte buna si costa numai 38 de lei. Cine nu e curios sa afle cit mai multe despre peripetiile extraordinarilor nostri intelectuali? Ma rog, mai toti sint intelectuali din lumea literelor, dar chiar si asa...

Insa am o dilema! Nu am decit 38 de lei in buzunar, iar acesti lei erau destinati unui alt scop important: de vreo doua saptamini am o pofta nebuna de traditionalul cocosel in vin de la Zexe. O sa primeze foamea de cultura istorica sau pofta de cocosel in vin? Nu stiu inca. O sa ma gindesc de zece ori.

Intrebare pentru dl AP: Sfatul dat de dv. la incheierea articolului se aplica si intelectualilor care au aderat la crezul crestin si la personajul charismatic isus? Sau ati prevazut niste exceptii convenabile?

Din gindirea "intelectualului" Petre Tutea

"Religia transformă poporul într-o masă de oameni culţi."

Iata cum arata poporul transformat de religie într-o masă de oameni culţi:
http://www.youtube.com/watch?v=KGIkPUlj-Fw

P.S. De ce e Petre Tutea intelectual? Pentru ca a reusit sa evite munca fizica :)))

Hai ca asta mi-a placut, a dat dumnezeu!

Dar a propos de "Sinteti funny":

Da, m-am gindit ca poate va referiti la "Răspunsul contemporan te trimite la un psihiatru de o obedienţă sau alta." Problema este ca in mod cert dl. Plesu nu se referea la obediente politice ale psihiatrilor ci la diverse scoli si trend-uri in psihiatrie. Nu trebuie sa fi citit "Crima si pedeapsa" ca sa iti dai seama de asta. Dumneavoastra vi se blocheaza simtul umorului daca sinteti tinta lui dar nu aveti nici o greata sa luati la misto pe domnul Plesu, de exemplu. Pai de ce? Cit despre atacul la persoana, hai sa fim seriosi. Nu v-am adresat nici o insulta de nici un fel ci am folosit aceleasi metode pe care le folositi dumneavoastra (si eu si altii), foarte "curajos", fata de autorii articolelor de aici, de la Dilema, care nu raspund, de regula, nici unui atac, chiar la persoana, cum atitea incaseaza domnul Plesu in mod regulat. Bumerang legal? De ce? Pentru ca din curiozitate intelectuala am intrebat ce culoare are cerul pe planeta dvs.?
Cit despre "Crima si pedeapsa", n-o citesc, domne, ca nu vreau. Citesc ce vreau eu de cind sint pe lume si ma lasa rece parerea unora ca dvs. sau a doamnei aceleia care nu va simtiti bine decit daca va imaginati ca ati citit o carte in plus fata de cineva. De parca eu am cum sa stiu cit si ce a citit cineva aici sau altii au cum sa stie ce am citit eu. Ciinele moare de drum lung si ..."geniile" de grija altora.
Credeam ca aveti simtul umorului, de-aia v-am comentat. Fiti linistit, voi face in continuare tot la fel atita vreme cit, legal sau otherwise, este permis sa comentezi comentarii pe acest forum.
Cheers back!

atac la persoana

Atacul la persoana poate fi realizat si fara insulte.Se critica persoana din alte puncte de vedere si nu se critica argumentul . Acum nu stau sa iau la purificat toate textele sa vad daca a fost sau nu ad hominem in contextul prezentat de dv.(http://ro.wikipedia.org/wiki/Ad_hominem). Doar cred ca cineva nu se poate disculpa spunanand ca nu a fost atac la persoana pentru ca nu a insultat.

Acum voi face un atac la persoana dv. fara sa va insult:
Multe calcuri(englezisme) in exprimarea dv. din articolele postate.Nu stiu cine sunteti dar oricine ati fi nu puteti denigra un filozof recunoscut ca Petre Tutea spunand ca nu are opera sau dand citate mai putin intelese de oamenii de rand.Ce nu e se intelege din citatul cu baba? Ca in fata lui Dumnezeu si chiar a unora dintre noi o simpla ,,baba" ne impresioneaza prin credinta ei mai mult decat un laureat al premiului Nobel care e ateu.Desigur daca dv sunteti atee enuntul lui P. Tutea nu va impresioneaza,insa asta conteaza mai putin.
Toate cele bune.

Perfect de acord

Da, sint perfect de acord ca atacul la persoana se poate face si fara insulte. Sint contra atacului la persoana, dar derapez si eu ca si altii, ceea ce nu este o scuza. Promit sa fiu mai atenta. Ce tie nu-ti place, altuia nu face, nu-i asa?

Nu ma inebunesc nici eu dupa englezisme sau frantuzisme folosite intr-un text de alta limba decit in masura in care unele neologisme sau expresii exprima mai acurat un gind. Stiu ca si aici ca peste tot, engleza si franceza sint destul de cunoscute si uzitate si de aceea "imi dau drumul" uneori. Sint plecata de peste 25 de ani din tara si traiesc intr-un mediu anglofon. Din aceasta cauza fac uneori greseli de topica a frazei si chiar "inventez" cuvinte, dar toate astea fara intentie, doar din greseala. As fi cit se poate de recunoscatoare daca mi s-ar atrage atentia, fara atac la pesoana, bineinteles :), cind "inventez" cuvinte sau fac alte greseli decit unele care scapa din graba...degetelor pe tastatura.

Nu eu am afirmat ca Petre Tutea nu are opera. Puteti verifica.

Nu sint atee, sint crestina(ortodoxa). Am tot respectul cuvenit pentru P. Tutea si pentru convingerile lui religioase, dar nu ma pot abtine sa nu rid de unele afirmatii cel putin exagerate pe care dumnealui inteleg ca le-a putut face doar din prea mult zel religios sau de alta natura.
Totusi, eu sint toleranta si fata de alte religii si fata de atei. Si ei sint oameni, nu "dihori" cum zice dl. Tutea. Nici nu consider ca religia (si doar ea) il face pe cineva cult, dupa cum afirma tot dl Tutea.

Orice fanatism si intoleranta de alte puncte de vedere sint periculoase si au dus doar la conflicte si razboaie de atitea ori in istorie. Un om inteligent nu poate afirma ca daca nu esti crestin esti prost sau ca un laureat al premiului Nobel daca este ateu, contributia lui la patrimoniul cultural al lumii este egala cu zero. Indiferent cine spune asta, este gresit, si nu vad ce contra-argumente s-ar putea aduce care sa fie si valabile.
In rest, numai de bine va doresc si eu.
Marinela M.

va inteleg...va multumesc

Am stat si eu cativa ani,,in afara" si intra-adevar e greu sa nu folosesti anumite cuvinte si expresii care nu au corespondent in limba romana.Imi cer iertare pentru tonul acid si ,,atacul"la adresa dv. Va multumesc ca nu mi-ati raspuns cu aceeasi moneda.(o fi influenta civilizatiei occidentale? :) pt ca traiul din Romania te face iute si aspru la manie si rastit la vorba).
Dv. aveti dreptate in ceea ce spuneti despre citatele lui P.Tutea ca sunt exagerate.Dar cred ca el trebuie vazut ca si un actor care in timpul interpretarii unei piese face gesturi largi si mimici exagerate care in viata de zi cu zi si in vorbirea curenta nu le-ar face.Nici eu nu as fi de-acord cu intoleranta religioasa sau folosirea termenilor :,,dihori" etc. doar ca ma detasez de interpretarea ,,mot a mot" a textelor care de altfel ma fac sa zambesc la prima vedere.E clar ca religia(credinta) nu te face cult desi cunoasterea unei religii in profunzimea ei nu poate fi facuta decat de intelectuali. Erau poate vremuri dure si situatii care poate au impus intr-un fel sau altul o astfel de exprimare.Dv,poate l-ati citit pe P.Tutea. Eu am vazut la tv.un fel de interviu(gen serial de cateva ore) de pe patul de moarte al acestuia si m-a impresionat luciditatea sa si claritatea ideilor exprimate.Aveam doar 14 ani si era primul filozof pe care il ascultam si de aceea cred ca m-a si impresionat in mod deosebit.Probabil eram naucit si am incurcat borcanele ,asa e ,altcineva a scris: P. Tutea e un filozof fara opera.Il desfid pe respectivul pe aceasta cale. Atat...sper ca nu am facut erori de nici un fel.:)
Sa auzim numai de bine.
Dragos D.L.

diferente si categorii

poate scuza intelectualului pt derapajele provocate de interese personale si propria realizare platind cu un "mic" compromis, pare usor de acceptat. E doar un mic compromis pentru o cauza "dreapta": o carte editata, un post, o catedra, etc
Dar nu e mai putin "dreapta" cauza decat a celui care devine corupt pt a acumula avere prin coruptia lui startand un intreg lant de reactii sociale care duc la ceea ce a devenit aceasta tara acum. Chiar daca aceasta asociere/comparatie pare fortata (Aristotel spunea: Comparatio non est ratio :) - apropo de comparatia Dvs vis a vis de Gadea / ratzoi - va rog sa o analizati cu atentie si logica, "nesofisticata", si veti vedea ca e adevarata, chiar daca nu asa mestesugita verbal!
Deaceea gestul Dvs de a vorbi la maniera la care ati vb despre Gadea v-a descalificat. Nu aveti caderea morala sa vb despre chestiuni morale pt ca ati incalcat grav regulile morale prin compromisul/compromisurile Dvs. Sau probabil ca dupa ce v-ati spovedit ati devenit imaculat ...
Va rog discutati orice altceva, semantic, semiologic, filozofic, alambicat, frazat deosebit, etc. dar va rog nu mai faceti Declaratii de Constiinta, tip Ex Catedra pe teme morale pt ca deveniti RIDICOL si dati dovada de ipocrizie.
In rest: spor la articole ... si sanatate.

Daca intelectualii din anii

Daca intelectualii din anii mentionati de domnul Plesu erau "ispititi'',trebuiau sa faca compromisuri de frica inchisorii si a torturii,unii din oportunism au sarit in barca puterii,altii idealisti nu banuiau(si era greu),ce nenorocire aduce bolsevismul,ma intreb cum sunt intelectualii de astazi?Mi se pare de normal ca intelectualitatea sa aiba in general o atitudine critica sau macar usor critica fata de guvernanti ,indiferent cine sunt ei si ori cate merite ar avea.Din pacate vanitatea ,orgoliile dorinta de a fi langa cei aflati vremelnic la putere ne arata ca multi din intelectualii nostri nu isi inteleg adevaratul rol ce ar trebui sa il joace

INTELECTUALUL, ROLUL ŞI TIMPUL

black hole & brain hole, cenuşie-i materia

Ce-ar putea fi acela un “intelectual” ?
Ce fel de om, animal, pasǎre este “intelectualul” ?
Cine este “intelectualul” ?
Un labirint, un hǎu, o rîpǎ, un univers. Un om ? Un fel de om !
Întrebǎri şi dileme fǎrǎ de capǎt.
Fiecare poate vedea crede şi imagina ceea ce-i place.
Scoate-l din context, povesteşte mai apǎsat o parte decît cealaltǎ, interpreteazǎ-l, nu vom mai pricepe nimic.
“Intelectualul” este un “om” care gîndeşte mult, scrie mult, vorbeşte mult, se bagǎ peste tot, de multe ori unde nu-i fierbe oala, se dǎ deştept, cunoscǎtor a de toate, deţinǎtorul inconturnabil al adevǎrului şi al soluţiilor.
“Intelectualul” este un “om” cu potenţial periculos. Metaforic vorbind. Ideologic privind.
Intelectualul este de folosit cu moderaţiune, excesul poate ucide.
Scrie pe toate pachetele în care el, ambalat, se dǎ “interesant”, se prezintǎ, se expune, existǎ.

Incitaţia pe care ne-o oferǎ ca de-obicei aici Domnul Andrei Pleşu este de a cugeta,
adicǎ de-a gîndi şi a rumega cu mintea propriului nostru creier.
A nu te lua dupǎ alţii. A nu te lǎsa dus de nas, de cap, pe sfoarǎ, cu pluta, în ispitǎ, cu preşu, cu vorba.
Adevǎruri dintr-o altǎ lume, necunoscutǎ.
Fragmente, secvenţe, momente, dintr-un trecut şters cu grijǎ aproape total din memoria colectivǎ.
Semnificaţia cuvintelor, termenilor, valorilor, ideilor, sensurilor.
Contextul. Memoria. Interpretǎrile de tot felul. Recontextualizarea, Contextul de azi. Labirintul.
Gustul unei pîini sau roşii de ieri nu mai are nimic de-a face cu cel de azi.
De intelectuali sǎ te pǎzeşti ca de ....ciumǎ.
Cînd un intelectual începe sǎ se ia în serios, ocoleşte-l cît poţi de repede şi de departe.
Cînd un intelectual are şi farmec, eşti pierdut pentru eternitate.
Cînd “a fi intelectual” a devenit o meserie, un titlu, un post, o tribunǎ, totul s-a dus de rîpǎ.
Cel care gîndeşte şi nu îşi pǎstreazǎ independenţa şi libertatea de gîndire, aderǎ la grupuri, la ideologii, doctrine, face propagandǎ, şi se expune propǎvǎduind teorii de masǎ, popular-populiste, egalitarisme şi umanisme cu tot dinadinsul, poartǎ numele de intelectual.
Fiecare e liber s-aleagǎ. Numai cǎ, LIBERTATEA, e şi ea, o cu totul altǎ poveste.
Pe care, nici mǎcar intelectualii, se pare, n-au prea înţeles-o.

Despre “intelectuali” şi rolul lor s-au scris deja o grǎmadǎ de carţi
Cartea lui Lucian Boia n-am citit-o încǎ, dar ascultînd cele spuse de Dl.Pleşu, toate la un loc, nu pot face decît bine întru pricepere.
Cît despre intelectualitatea româneascǎ şi intelectualii români în tulbureala istorico-politicǎ a României fiecare va pricepe ce poate.
Trǎind în comunism, trecutul (le-) a fost cu grijǎ curǎţat, machiat şi ras, doar o elitǎ mai ştie cîte ceva despre acele vremuri de dinainte de ’47.
Mulţi au uitat, se fac cǎ... sau fac special, chiar despre dinainte de ’90. E greu sǎ vorbeşti decent şi informat despre trecutul nostru “glorios”, dar mite despre intelectualii noştri atît de pǎtimaşi şi febrili din acele vremuri cînd abia se nǎscuse la noi, democraţia-aia specificǎ, neaoşǎ. N-a durat prea mult. N-a fost sǎ fie. “Soarta noastrǎ fuse crudǎ”, a vrut altfel.
Cît despre intelectualii de azi, post-comunşti, e o altǎ poveste, un alt capitol.
Altǎ mîncare de peşte.

oscilatii

Intelegem ca schimbarea orientarii politice a intelectualului roman este o boala veche,cronicizata si,de aceea,fara leac.

There will be ...ink!

Pai da, anticipez ca va curge multa cerneala (ca sa ma exprim in termeni desueti) pe marginea acestui nou articol al d-lui Plesu.
Subiectul nu este de colea: conditia si rolul intelectualului precum si luarile lui de pozitie pe marginea (sau in centrul) evenimentelor care afecteaza o societate in continua transformare.

Cum s-o dai ca sa fie bine si la vara cald?

Dl. Plesu adopta pozitia imbatabila a bunului simt:
"ar fi bine ca intelectualii să se gîndească de zece ori înainte de a emite sentinţe „deştepte“ şi înainte de a adera la un crez sau la un personaj charismatic."

Sigur ca asa ar fi bine. Intrebarea este, o face cineva? Ca intelectual (ca daca nu ai intelect e mai usor), este foarte greu sa ramii cu convingeri ferme si imuabile in conditiile in care societatea in care traiesti si evenimentele transformatoare la nivel local si international se bulucesc intr-un dans frenetic cum s-a intimplat in secolul trecut si continua sa se intimple acum.

Un intelectual invizibil care tace sau nu vorbeste public isi va trai dramele schimbarilor de pozitii si conflictele intre ceea ce face si ceea ce spune in mod anonim si tainuit. Dar alta este situatia cu intelectualii "publici" ale caror spuse sint consemnate si ramin in arhive si in memoria colectiva si care reprezinta si pilonii gindirii de la un moment dat in istoria lumii. Destul de trista soarta, as zice, pentru toti.

De-aceea as propune ca inainte de-a sari la aruncat cu piatra sa privim adinc in constiinta si departe in propria ograda si doar apoi sa dam cu piatra sau cu barda, care cum.

Este intotdeauna mai "safe" si sanatos sa ai mai curind dileme decit convingeri absolute, in general vorbind. Just a thought...

There will be...ink (continuare)

A trebuit sa-mi intrerup firul gindului - ca de, mai si muncim nu doar gindim (ce am nimerit-o, in cazul meu, cel putin!) - si nu sint tocmai multumita de ultima mea fraza. Da, dau si in mine cind gresesc, de ce nu?!

Asta cu "este intotdeauna mai safe si sanatos sa ai mai curind dileme decit convingeri absolute, in general" este OK. Este sanatos si securitar, ca sa zic asa. Dar nu este neaparat si de fala.

Problema este ca realitatea cu schimbarile ei a fortat de multe ori si pe intelectuali la luari de pozitii de un fel sau altul destul de rapid, fara sa lase mult ragaz de gindire si fara alternative prea imbucuratoare.

Imi vine in minte cazul lui Sir Thomas More, autorul Utopiei( 1516) si fost cancelar si lord cancelar al lui Henry VIII. Sir Thomas More era unul din cei mai respectati intelectuali ai timpului lui si a reusit performanta de a ramine asa, respectabil, de-a lungul secolelor pina in ziua de azi. Cum?

In 1535 Thomas a fost fortat sa se pronunte clar, (pina atunci reusise doar sa gindeasca dar fara sa-si exprime parerile oficial, in fata regelui) de o parte sau alta a chestiunii la ordinea zilei care era atunci legata de suprematia papei sau a regelui asupra bisericii in Anglia. Erau inceputurile Reformei in Anglia iar Thomas More era un catolic fervent si conservator. De problema suprematiei regelui asupra bisericii (care de altfel se hotarise in parlament prin Act of Supremacy in 1534) era legata nu mai putin cruciala problema a succesiunii regale care prin First Succession Act proclama anularea primei casatorii a lui Henry VIII cu Catherine of Aragon, contrar deciziei papei, si stabilea ca succesoare la tron pe Elisabeth I, fiica lui Henry VIII si a celei de-a doua sotii, Anne Boleyn.

Stiu ca toata lumea stie povestea asta fie din carti, fie din filme. Dar tocmai de aceea este un exemplu perfect pentru ceea ce doream sa adaug la primul meu comentariu. Fortat de imprejurari si de rege, Thomas More a trebuit sa ia o hotarire pe viata si pe moarte (stiind ca refuzul de a jura ca accepta actul de succesiune era pedepsit cu moartea). Si a ales sa moara prin decapitare decit sa isi intineze constiinta prin acceptarea unor idei care ii oripilau nu doar gindirea dar si sufletul.

Ca Thomas More au fost si altii pe vremea lui, dar bineinteles ca eroi au fost, eroi sint inca si eroi vor fi mereu. Deci safe si sanatos ar fi sa eviti a lua pozitii drastice, daca nimeni nu ti-o cere in mod obligatoriu si nu esti fortat de imprejurari. Cind nu este nici un risc de viata sau de moarte, sint totdeauna si multi "curajosi".

Dar ce te faci cind trebuie sa alegi intre a fi mort sau a fi (doar) gresit? Think about it.

eu nu sunt un intelectual... decat printre...

este loc in programa scolara sau universitara pentru o noua disciplina? "Curs de intelectualizare" unde se invata cum sa devii intelectual, darmai ales cum sa mori si sa supravietuiesti la absolvire. in lipsa calitatii procesuale - eu nu sunt un intelectual - nu prea am ce sa caut cu critica acestui statut. habar nu am cand esti intelectual, cand incepe si cand se termina aceasta pulp fiction. in fine, ca profesor la primar si gimnazial sunt in felul meu un intelectual, guliver in tara celor mai tineri. dar le gasesc circumstante atenuante pentru ca fata de mine sunt mai putin sever si deci si performantele mele sunt relativ modeste. cautati sa vedeti ce i a motivat pe intelectualii nostri sa fie acum sub lumina riticilor voastre. si veti adauga prin aceasta un nou pietroi la cunoasterea omului. daca sunt corect informat, in regatul unit al MB functioneaza un fel de job description. imi imaginez ca intelectualul englez il ia foarte in serios, el nu se prevaleaza de laxitatea si versatilitatea termenului pentru a schimba pozitia politica in functie de conjunctura. dar acesta este un proces funtional de secole bune, probabil corect efectuat chiar de la primul sau pas. in tara noastra, politica a fost un pic altceva si de aceea multi intelectuali de aici nu s au dat in laturi de la specularea versatilitatii si laxitatii termenului. in felul lor, cei intelectuali din romania au fost buni avocati ai propriilor interese.

Domnule profesor,

De-a lungul si de-a latul anilor de scoala (obligatorii si de buna-voie) prin care am trecut, am cunoscut profesori fel de fel si cunosc indeaproape (prietene) citeva. Si chiar si eu am mers pina acolo, in prag. Nu lipsa de diplome sau licente m-a oprit. Problema mea (de a nu urmari o cariera profesorala) a fost faptul ca, in ciuda aparentelor inselatoare, sint de o timiditate morbida fata de copii. Nu am nici o problema cu adultii, dupa cum cred ca s-a putut vedea chiar si pe aici. Dar fata de copii ma simt...stingace si sint obsedata (si asa a fost mereu) ca poate nu stiu chiar destul. Nici alte scoli si nici asigurari de toate naturile nu mi-au dat siguranta ca locul meu ar fi la catedra si nu in banca, alaturi de copii.

De aceea am fata de profesori, in general, dar si in special (pentru cei pe care ii cunosc si i-am cunoscut in trecut) o deferenta si o simpatie nesfirsite; retrospectiv, chiar si pentru profesoara de geografie - antipatica cum era ea - care m-a lasat corijenta pe un trimestru acum un secol si ceva.

Spuneti dvs. de parc-am spus-o eu:
"habar nu am cand esti intelectual, cand incepe si cand se termina aceasta pulp fiction"
Da, este adevarat, nici mie nu mi-e tocmai clar. Dar nici nu ma preocupa, drept sa va spun. Si nici nu inteleg orgoliul si automultumirea unora care stiu cu siguranta ca sint intelectuali.

Cum se numeste nevoia mea de a citi, de a ma informa, de a ma delecta prin literatura, muzica, pictura, teatru sau filme si cum se numeste placerea imensa de a scrie, imi este absolut indiferent. Daca s-ar numi prostie, tot atita mi-ar fi, zau asa. Am o doza sanatoasa de noncomformism incit incadrarile stricte si rigide, masurabile – sa masori ce, cite carti sau pe cine am citit? - ma lasa absolut cum m-au gasit.

Nu am citit cartea la care se refera dl. Plesu in articol, de aceea am comentat strict articolul si ideile exprimate acolo. De altfel nici nu o gasesc aici, va trebui sa astept daca ma hotarasc sa o citesc. Banuiala mea este insa ca nu o voi citi. Nu am chiar nici o satisfactie sa vad cum scriitori pe care i-am iubit si inca-i mai iubesc sint pusi la stilpul infamiei. De cine? Cine are acest drept?

Cu poate o mina de exceptii, toti scriitorii din epoca aceea (1930-1950) au fost greu incercati de tumulturile istoriei in mers. Toti au fost mai curind victime si nu vad de ce i-am judeca mai aspru decit pe cei care au trait o alta intorsatura a lucrurilor in '89. En fin de compte, de ce i-am judeca aspru pe toti?

Daca este ceva ce ma dezgusta mai mult decit aroganta, este ipocrizia. De aceea am facut apel la examinarea constiintei fiecaruia inainte de a pune mina pe piatra si-a da de-a azvirlita in capul altora.

Marinela2011

Tendinta mea este, citindu-va comentariile la articolul domnului Plesu, sa va dau dreptate aproape intru totul... am insa o retinere, caci nici eu nu am citit carta domnului Boia: este posibil ca intentia primara a cartii sa nu fie de a pune pe acei scriitori si intelectuali la stalpul infamiei, ci de a incerca sa inteleaga modulatiile gandirii si formarii lor. Cu totii suntem incercati de tumulturile istoriei, si ne formam sub vremi. Poate fi chiar o lipsa de ipocrizie sa te uiti atent la cum vremile ne formeaza, cu riscurile implicite ale pendularii intre idei. Cum altfel sa-si gaseasca ei vocea? Respectul pentru mintile mari e mai usor de pastrat, cred eu, prin analiza si intelegere, decat prin neatingerea unor postamente. Recunosc insa ca intelegerea are si ea limite, nu as extinde-o asupra extremistilor de nici un soi... Acum ramane de vazut daca cartea d-lui Boia ese una de analiza nuantata sau de categorizare rapida...

Da, ramine de vazut

Aveti dreptate sa aveti retinerile pe care le aveti. Si eu le am si nu ar trebui sa fac "jihad" sau sa boicotez o carte inainte de a o citi.

"Respectul pentru mintile mari e mai usor de pastrat, cred eu, prin analiza si intelegere, decat prin neatingerea unor postamente." Da, sint absolut de acord. "Crede si nu cerceta" nu are ce cauta nici in spatiul laic, nici in cel religios. Vederea de ansamblu cind te uiti pe internet, ca mine, pentru ca nu am acces rapid la aparitiile de carte in Romania, este ca prea multi intelectuali (unii prestigiosi si valorosi) se apleaca spre a cerceta vietile "sfintilor" si nu ceea ce au infaptuit (ca sa merg mai departe cu aluzia bisericeasca ).

(Ca sa nu ofensez pe nimeni, precizez ca stiu ca formula "crede si nu cerceta" nu e de gasit nicaieri in biblie; ea aparţinea lui Iulius Celsus (sec al II-lea) si reprezenta un atac la adresa creştinismului, dupa cum rezulta de pe internet. )

Alta problema cu propagarea larga a unor informatii nenuantate si rupte de context - chiar daca acurate, despre scriitorii si ginditorii nostri de ieri, ctitorii culturii noastre nationale este ca poate contribui la dezorientarea si pervertirea intru ignoranta si eroare a tineretului care mai este pe bancile scolii si nu are inca un sistem de referinta larg si valid. Si asa invatamintul de azi lasa atita de dorit si nu mai este ce era pe vremea scolarizarii mele sau a dvs., de exemplu. Un tinar neavizat citind cartea d-lui Boia, sau alta pe aceasi tema, isi poate insusi partea anecdotica a vietii si operei unui scriitor si nu esenta valorii sale.

Cam astea imi sint obiectiile si temerile. Dar sigur ca nu e o strategie buna a evita sa auzi sau sa vezi ceea ce nu-ti place sa auzi sau sa vezi. Pina la urma tot vezi si tot auzi, ca vrei sau nu. Deci, poate ca voi citi pina la urma si cartea d-lui Boia daca am timp si mijloace.
Va mutumesc pentru nuantare.

Asa voi face si eu

Voi citi si eu cartea, in parte in speranta ca intr-adevar nu se va opri la partea anecdotica, care este oricum prea mult tratata de presa, si pentru care prea multi au o apetenta destructiva. Vom cerceta deci amandoua mai devreme sau mai tarziu, sper. Va multumesc pentru raspuns!

PUBLICITATE

 

Un festival al culturii române

Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)

„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)

În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI