Impasul educaţiei

Publicat în Dilema Veche nr. 97 din 24 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Greva profesorilor riscă să se transforme într-un eveniment din care toată lumea va avea de pierdut: profesorii nu vor obţine cine ştie ce creşteri salariale, elevii au pierdut deja cîteva săptămîni de şcoală şi vor recupera materia superficial, Guvernul va rata ocazia de a ieşi onorabil dintr-un conflict de muncă diferit, în substanţă, de cel cu minerii. Iar societatea în ansamblu va mai pierde o ocazie de a-şi pune întrebări în legătură cu propriul viitor. La începutul tranziţiei, ne-am îmbătat adesea cu ideea că "la noi totuşi se face carte", că nici comunismul n-a reuşit să distrugă sistemul de învăţămînt, iar drept argument aduceam capacitatea rapidă de adaptare şi performanţele tinerilor noştri care mergeau să-şi completeze studiile în Occident: dacă ei reuşesc să fie acolo studenţi buni se cheamă că învăţămîntul nostru e performant. Cantitatea de informaţii vîrîte în capetele elevilor ni s-a părut criteriul suprem, mai ales în comparaţie cu "ce se face în Vest", unde elevii de-a patra nu se ocupă, ce-i drept, de teoria mulţimilor. În rest, în legătură cu şcoala a predominat, în mentalităţile noastre postcomuniste, o retorică de secol XIX, conform căreia dascălii trebuie să fie un fel de apostoli care ridică poporul către luminile ştiinţei şi culturii. Toate guvernele s-au purtat mai mult decît cinic cu profesorii: pentru că ei nu reprezentau o sursă de tulburări sociale şi de expediţii în masă în Piaţa Victoriei, precum minerii, au rămas "beneficiarii" unor salarii mizerabile. Imaginea publică a învăţămîntului s-a degradat, pentru că tranziţia a indus în mase ideea că succesul social e posibil şi fără prea multă carte: fotbaliştii care defilează în maşini scumpe, junele vedete feminine care vorbesc dezinhibat şi agramat despre ultimul model de silicon ori Gigi Becali care flutură teancul de dolari în faţa camerelor TV, au devenit, pentru mulţi tineri, modele de invidiat şi de urmat. Şcolile şi universităţile au căpătat, în mintea multor elevi şi părinţi, rolul de "ghişee de dat diplome": totul e să te vezi cu patalamaua în mînă, că pe urmă te descurci tu cumva... Iar potopul de universităţi private cu care ne-am trezit pe cap n-a făcut decît să întărească această senzaţie: dai banu', iei diploma. În ordine instituţională, deşi s-a vorbit enorm despre reformă, sistemul de învăţămînt a avut parte mai mult de experimente şi cîrpeli, lipsite de viziune pe termen lung. Şi, inutil să o spun, în materie de reformă educaţională chiar e necesară o gîndire pe termen lung, căci efectele schimbării se văd cu adevărat abia după ce măcar o promoţie a parcurs tot traseul "reformat", de la clasele primare pînă la universitate. Schimbarea manualelor, de exemplu, a fost o veşnică sursă de scandaluri ideologice (să ne amintim cum au fost puse la zid manualele de istorie şi de literatură considerate "neconforme" de apărătorii "duhului naţional") şi de tunuri economico-politice: în guvernarea trecută, a fost favorizată o editură care, culmea coincidenţei, tipărise afişele electorale ale partidului de guvernămînt. Din cauza excesivei vizibilităţi a scandalului manualelor, lumea a rămas cu impresia că în asta constă toată reforma: să-i pui elevului pe bancă alt fel de cărţi. Celelalte aspecte ale schimbării au fost, de aceea, mult mai puţin dezbătute. Logistic şi material, sistemul şcolar este o amestecătură de lumi şi epoci. La sate sînt şcoli rămase în alt secol, fără apă curentă şi încălzite cu lemne aduse de copii de-acasă, în timp ce în Bucureşti primarul Vanghelie se mîndrea, mai an, la televizor, cu termopanele unui liceu renovat sub ocîrmuirea sa. Există un proiect de conectare a şcolilor la Internet, dar în multe locuri din ţară elevii merg kilometri buni pe jos pentru a frecventa cursurile. Din punctul de vedere al resurselor umane, educaţia a suferit pierderi considerabile: foarte mulţi profesori buni au plecat din sistem, în căutarea unor slujbe mai bine plătite; absolvenţii de facultate intră în învăţămînt doar în lipsă de altceva; în mediul rural încă sînt multe posturi suplinite de personal necalificat; nivelul general de pregătire a profesorilor e în scădere, iar cariera didactică este nu doar neatractivă, dar şi presărată cu un parcurs birocratic (definitivat, grade didactice etc.) mai degrabă formal decît stimulativ pentru obţinerea performanţei. Pe scurt, sistemul educaţional este într-un grav impas. Şi, spre deosebire de finanţe, industrie ori mediu înconjurător, în materie de învăţămînt nici UE nu ne salvează: criteriile comunitare ţin mai degrabă de managementul general al învăţămîntului, nu de conţinuturile sale. Pe de altă parte, şi în ţările occidentale sistemele şcolare trec printr-o perioadă de dezorientare: din dorinţa de a fi mai adaptate la piaţa muncii, şi-au pierdut în bună parte capacitatea de a oferi o formaţie generală consistentă, elevii ies din şcoală "tot mai inculţi", educaţia morală se face mai mult cu televizorul, părinţii cu dare de mînă preferă şcolile private, profesorii francezi sau italieni se plîng şi ei de salariile mici în comparaţie cu alte domenii de activitate ş.a.m.d. Edgar Morin spunea într-un interviu că recentele tulburări din Franţa îşi au explicaţia şi în slăbiciunile sistemului educaţional, care nu reuşeşte să le transmită copiilor de imigranţi (dar, în bună măsură, nici francezilor get-beget) valorile fundamentale ale societăţii şi sentimentul apartenenţei la o anume civilizaţie. Expresie a disperării, greva profesorilor nu va duce, aşadar, la nimic. Eventuala obţinere a unor creşteri salariale nu va face decît să repare cît de cît comportamentul cinic faţă de profesori al tuturor guvernelor de pînă acum. Pe termen mediu şi lung însă, problemele rămîn aceleaşi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.