Numai pentru abonati

Mircea VASILESCU | Europa dumitale

Guvernul nu ne mai merită

Goana disperată a Guvernului după taxe şi impozite (culminînd cu brambureala privind taxarea drepturilor de autor) mi-a amintit de un episod mai vechi, de cînd predam limba şi literatura română la Universitatea „La Sapienza“ din Roma. Eram, carevasăzică, angajat de universitatea romană şi plătit, practic, de Statul italian. Aşa încît – ca toţi ceilalţi salariaţi – am contribuit la intrarea Italiei în zona euro. Să mă explic. 

 
10 comentarii 5351 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 342, 2 septembrie - 8 septembrie 2010

Impostorul de serviciu.

Am avut dreptate!

Cine pe cine.

In rindul noilor activisti, formatorii de imagine, care se revendica din categoria oamenilor de cultura, procentul impostorilor e de departe mult mai mare decit in toate celelalte. De aici slugarnicia si pretul mic, foarte mic, cu care se vind.
Daca nu va place acest comentariu sau va simtiti atins, puteti sa nu-l publicati, dindu-mi astfel dreptate.

hai sa nu ne mai ascundem

hai sa nu ne mai ascundem dupa degete. am votat pedele pentru ca era o alternativa la pesede si penele. cand astia doi au anuntat deunazi ca fac un consiliu pentru elaborarea programului anticriza format din vosganian, nita si grapini, nu va suparati, dar am inteles ca am votat corect in context. nu ca respectivii nu ar fi poeti buni...
acuma, is doua directii pe care se putea merge, solidaritate, cum zice domnul vasilescu, sa facem, sa dregem, sa iesim impreuna din rahat cumva sau fermitate, adicatelea orice ar fi tot romanul plateste ce e de platit si cu asta basta, asa face tot crestinul, de ce am fi noi mai altfel decat altii si om vedea la urma ce va sa fie..
din pacate, guvernul sprijinit de noi a ales o solutie de mijloc, adica a distrus solidaritatea prin aroganta si fermitatea prin slabiciune. nu poti sa pretinzi solidaritate cand te ratoiesti la contribuabil precum vladescu si nici fermitate cand o dai la intors precum seitan cu amenzile...
nu ma simt vinovat pentru ca am votat acest guvern, ma simt dezamagit ca el nu s-a ridicat la inaltimea votului meu, dar asta e cumva altceva. pana una alte, uitati-va la opozitie inainte de a critica puterea, cu pacalici ca ponta si antonescu care se strang la voiculescu in birou sa discute ce e de facut nu e rost de mers inainte.
cum am zis chirurgului meu inainte sa ma taie, prefer scandalul linistii bolnavicioase..
macar am ajuns sa discutam despre de ce si cum platim contributii sociale. asta este primul pas inspre a le plati cu folos..

taxa

cita vreme a aplicat italia aceasta taxa pentru aderarea la moneda euro?

vreme

Aproape doi ani.

Ministru?

In araba Sheitan inseamna Satana :)

semnificatii

aveti dreptate
si mai infricosator este insa daca ne gindim ce inseamna in akkadiana Boc, in sanscrita Basescu, in indo-europeana Berceanu si, adaug pentru mai multa precizie, in paleo-fino-ugricele de nord, Dilema.
nu stiu insa daca UE are vreun sens ca prefix in dialectele uigure, stiu insa cu siguranta ca EU e un prefix "de bine" in greaca veche. o fi insemnind ceva pentru destinul nostru?

tot solidaritate

a se vedea si cazul Coreei de Sud in timpul crizei din anii '90 cand tot solidaritatea i-a salvat. Cred ca este destul de usor sa-i convingi pe oameni in asemenea conditii, totul este sa vrei si sa ai putina inteligenta sa o faci; la noi nu este cazul

cine pe cine merita?

Marturisesc a fi urmarit cu stupoare crescinda haosul masurilor guvernamentale romanesti "anti-criza" din vara aceasta; inclusiv cel provocat de proasta rinduiala a declararii si impozitarii drepturilor de autor. Cum, in meseria mea, ceea ce nu se poate traduce nu exista, si cum locuiesc ...intr-o limba straina, am testat si astfel situatiunea de acasa: explicata in alta limba, strainilor, intreaga dandana cu plata si neplata drepturilor de autor, soferi de taxi si ministru la televizor, pur si simplu era de neinteles. Nu pentru ca nu le-as vorbi foarte bine limba: ci pentru ca in logica lor - obisnuiti cu un stat birocratic, dar functional - asa ceva nu exista. Cam ca girafa in ochii ardeleanului...
Ingaduiti-mi insa sa va continui reflectia pe coarda atinsa in incheiere.
Pentru ca mult mai grav mi se pare cinismul cu care guvernul poate declara ca poporul sau nu il merita. Si viceversa, as zice: un popor (sau creatorii sai de opinie si purtatorii sai de cuvint) lamentindu-se ca nu merita guvernul pe care il are (e genul de lamento pe care il aud des in Romania), mi se pare un popor care tocmai ca isi merita necazurile provocate eventual de respectivul guvern sau de presedinte sau de cine va mai fi fost pus - prin alegeri democratice - sa il conduca.
In primul rind pentru ca, in general, fiecare isi merita soarta (si nu ma refer numai la romani): toti am avut momente in care am luat decizii grave (chiar daca nu le-am simtit astfel atunci) si ceea ce traim este rezultatul acelor decizii.
Dar un guvern rezultat din alegeri democratice isi merita la fel de just poporul precum poporul merita sa aiba ceea ce a ales. Ceea ce continua sa aleaga, in fiecare moment cind decide - poporul, sindicatele, paturile sociale defavorizate sau batjocorite de masurile guvernului - sa NU isi demita, prin exercitarea acelorasi drepturi democratice, conducatorii anterior alesi si care vor fi dezamagit atit de grav intre timp. Slaba reactie sociala din primavara la masurile de austeritate impuse de guvernul Boc a dovedit ca ...poporul isi merita guvernul acesta, fie si numai ca o "pedeapsa" a faptului ca nu a fost in stare sa provoace demiterea sa.
Grea povestea asta cu "binemeritatul" de la unii catre altii!
Guvernul inteleg ca se plinge ca poporul nu il merita, intr-atit e el de bun si "la populace" de neintelegatoare... Fie si numai prin acest gest de orgoliu, guvernul isi dovedeste orbirea.
Romanii, jeluitori si bombanitori, privind la altii unde e mai bine si intrebindu-se infinit de ce la noi nu poate fi, se pling si ei ca ce-au gresit (in afara de vina mioritica, daco-romana, initiala, a destinului potrivnic in Istorie si alte solemnitati imaginare...) sa aiba un guvern atit de buimac? N-au gresit, au ales. In primul rind la alegeri, dar si dupa aceea, in fiecare moment suplimentar pe care un asemenea guvern il mai petrece la putere.
Nu e o problema de "merit" ci de responsabilitate.
Dar, mai ales, mi se pare ca discutia atinge cote dramatice (cine pe cine merita, cine nu ma iubeste nu ma merita, cui nu-i place sa plece din tara etc.), cind de fapt ceea ce traim e alergarea bezmetica, prin batatura plina de praf de pe-un picior de plai recent integrat european, a unei gaini cu capul taiat care inca nu stie ce i s-a intimplat.

De ce nu-si da demisia ?

Pentru ca nu antrenorul e cel ce trebuie schimbat, in acest caz, ci jucatorii.
Din pacate asta e mult mai greu de obtinut, pentru ca cei care fac legea in final sunt cei care sunt multi.
Mai zilele trecute explicam pe "babeste", unui amic, care e viziunea mea despre ceea ce inseamna conceptul numit "guvern".
Argumentatia mea in acest caz o pot intelege doar aceia care s-au jucat "de-a roaba" macar vreodata in viatza lor.
Guvernul, este cel ce merge in maini, iar economia e "motorul".
Cel ce merge in maini, cauta sa nu calce pe pioneze, pe rahatzi sau pe alte inconveniente.
Dar nu el "trage", ci joaca mai ales intr-o zona spre care "motorul" impinge.
"Multzii" insa vad in guvern ori un topometrist ce traseaza linia de urmat, ori chiar motorul care sa traga economia dupa el ca un copil de-o capra.

PUBLICITATE

 

Un festival al culturii române

Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)

„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)

În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI